Eveniment

Reducerea taxelor ne îndepărtează de aderarea la zona euro pentru că majorează deficitul bugetar, au avertizat ieri analiştii la BNR

Reducerea taxelor ne îndepărtează de aderarea la zona euro pentru că majorează deficitul bugetar, au avertizat ieri analiştii la BNR

Lucian Croitoru - consilier al guvernatorului BNR, Gabriela Mihailovici - consultant strategie la BNR, Valentin Lazea - economist-şef al BNR, Daniel Dăianu, membru CA al BNR, Radu Crăciun - economist-şef al BCR şi Florin Cîţu, analist financiar.

Autor: Claudia Medrega, Raluca Ghinea

10.04.2015, 00:06 765
România va adopta euro după 2020, iar noul pachet fiscal care reduce foarte mult taxele şi determină reinfla­marea defici­tului bugetar ne îndepărtează foarte mult de ţinta anunţată de autorităţi. Termenul asumat politic pentru adoptarea euro, 2019, a fost unul formal, fără ca auto­rităţile să aibă o agendă şi o strategie bine definite, în condiţiile în care în 2016 România ar trebui să intre deja în mecanismul ratelor de schimb, susţin analiştii.

Trecerea la euro a fost până acum o ţintă mişcătoare. Iniţial, obiectivul a fost 2014. Ulterior, s-a profilat momentul ianuarie 2015 pentru trecerea efectivă la moneda unică europeană. Apoi, a fost o perioadă „fără ţintă“. Iar acum obiectivul anunţat de guvern este 1 ianuarie 2019.

„Anul 2019 era un obiectiv foarte ambiţios, fără îndoială. A fost un angajament politic, declarativ, lansat fără a avea o agendă de parcurs. Ca să fie fezabil acel 2019 trebuia să venim urgent cu o agendă clară de reforme structurale, pe care trebuie s-o implementăm, cu un drum de parcurs care să ne ducă la o convergenţă reală sănătoasă, sustenabilă pe termen lung şi să ne menţinem în acelaşi timp echilibrele macroeconomice. Adică, noi putem avea o convergenţă reală, deci cu creştere economică mai mare decât anti­cipăm printr-o stimulare fiscală, dar care dacă produce dezechilibre, n-am făcut nimic“, a declarat ieri Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal şi economis­tul-şef al Raiffeisen Bank, la dezbaterea cu tema „Zona euro încotro?“ organizată de BNR.

În cadrul conferinţei au avut loc dezbateri legate de cartea „The Eurozone Crisis and the Future of Europe“, la care a contribuit şi Daniel Dăianu, membru al CA al BNR.

Pentru a adopta euro, o ţară trebuie să respecte criteriile nominale de la Maastricht - care vizează indicatori precum inflaţia, dobânzile, stabilitatea cursului de schimb, deficitul bugetar şi datoria publică - iar România stă deocamdată bine. Înainte de a intra în zona euro, o ţară trebuie să aibă un deficit bugetar sub 3% din PIB, datoria publică trebuie limitată la sub 60% din PIB, iar inflaţia să nu depăşească cu 1,5% media celor mai performante ţări din zona euro.

Noul pachet fiscal care reduce foarte mult taxele şi ne conduce într-o zonă în care deficitul fiscal se reinflamează ne depărtează foarte mult de acest obiectiv 2019, a spus Dumitru. Estimările Consiliului Fiscal indică riscul derapajului deficitului bugetar peste 3% din PIB anul viitor. „Datele noastre sunt convergente cu datele comisiei şi se pare că deficitul ar sări de 3% din PIB începând cu 2016. Ceea ce, evident, că provoacă îngrijorări la nivelul comisiei, pentru că ar însemna o declanşare a procedurii de deficit excesiv pentru România“, spune preşedintele Consiliului Fiscal. El a punctat că 2019 era un termen extrem de ambiţios, iar în cel mai fericit scenariu, în care politicile economice sunt coe­rente şi există o agendă de reforme struc­turale care este şi urmată, adoptarea euro s-ar putea realiza după 2020. „Important este ca ori­zontul de adoptare să fie unul credibil şi, mai mult decât atât, să fie unul la care să ne şi ancorăm, adică să avem o ancorare adevărată a politicilor economice, în sensul în care să avem o agendă foarte bine stabilită, să ştim foarte bine ce avem de făcut, pentru că altfel nu rămâne decât un obiectiv, o dorinţă care nu este ancorată în realitate“, spune Du­mitru.

Prezent la evenimentul de la BNR, ana­listul financiar Florin Cîţu a atras atenţia că Ro­mânia trebuie să decidă dacă va realiza con­vergenţa reală înainte de aderare, având avantajul unei politici monetare indepen­dente, sau în cadrul zonei euro, când acest avantaj se pierde. „Mai avem câţiva ani până la zona euro. România trebuie să înţeleagă că nu poţi să scapi de reforma reală, conver­genţa reală trebuie făcută. Trebuie să decizi dacă o faci în afara zonei euro, când ai o po­li­tică monetară foarte independentă, sau în in­te­riorul zonei euro, când nu mai ai o po­litică monetară independentă, aici trebuie să du-cem discuţia în spaţiul public“, apreciază Cîţu. El a precizat ulterior că România ar pu­tea adopta euro cel mai devreme după 2020.

Îndeplinirea criteriilor nominale a deve­nit o condiţie necesară, însă nu şi suficientă pentru trecerea la euro. Această cutumă nu mai stă în picioare cu toate problemele din zona euro. A gândi numai în termeni de inflaţie, deficit bugetar, datorie publică, diferenţial de dobânzi sau volatilitatea cursului pare superficial, insuficient. Atenţia s-a concentrat în ultimii ani mai mult pe convergenţa reală. Iar România are mult de recuperat la „cate­goria grea“ - convergenţă reală. Adică tre­buie să reducem decalajele legate de nivelul de trai. Una dintre cele mai importante probleme legate de adoptarea euro este PIB-ul redus pe cap de locuitor, aflat la jumătate din media UE. Şi fără o creştere economică de 4-5%, ţinta 2019 nu se poate materializa.

Dumitru a dat exemplul creşterilor de 7%-8% dinaintea crizei, urmate de necesitatea de a ajusta dezechilibrele create, ceea ce s-a tradus în "doi paşi înainte, trei paşi înapoi", situaţie care nu este de dorit.

România nu are decât o singură variantă, aceea de a respecta regulile, însă totodată acestea trebuie bine gândite, iar toţi factorii din România implicaţi trebuie să înţeleagă ce înseamnă acele reguli pentru ţară şi economie. "Spre exemplu, noi am semnat Compactul fiscal, nu prea am înţeles ce înseamnă lucrul acesta pentru noi şi nici acum nu prea îl înţelegem. Eu rămân stupefiat când văd că oameni de la care te-ai aştepta să înţeleagă, decidenţi de politici economice, care nu înţeleg ce înseamnă deficit structural şi care sunt limitele pentru noi şi că în anii următori, când economia va fi peste potenţial, noi va trebui să avem excedente", spune preşedintele Consiliului Fiscal.

La rândul său, economistul şef al BCR, Radu Crăciun, spune că odată cu accesul în zona euro România va fi forţată să conveargă cu aceasta şi va beneficia, de fapt, de pe urma acestui lucru, dând exemplul integrării în UE pe un principiu similar. "Dar o integrare monetară pripită, aşa cum a dovedit-o crearea zonei euro, fără nişte minime fundamente economice de competitivitate, politice duce într-o înfundătură. Din punctul nostru de vedere, cred că ar trebui să fim foarte atenţi ce ne dorim, pentru că s-ar putea să se întâmple", a menţionat Crăciun.

Criza financiară şi economică internaţională a schimbat multe din paradigmele adoptării monedei unice. Turbulenţele care au zguduit economiile emergente în anii de criză au lăsat loc pentru dezbateri aprinse privind oportunitatea adoptării mai rapide a euro de către membrii Uniunii care nu au făcut deocamdată acest pas. Cei mai mari membri estici ai Uniunii Europene, Polonia, Cehia şi Ungaria, şi-au încetinit pregătirile pentru trecerea la euro. Totodată, apetitul de a accepta alte economii mai slabe în Club este destul de redus.

Extinderea crizei datoriilor din Grecia în Irlanda, Portugalia sau Spania, ţări mai puţin competitive, a subliniat dezavantajele apartenenţei la euro pentru ţările care nu sunt pregătite şi necesitatea unor reforme profunde.

Ultimele state care au aderat la euro sunt Slovenia (2007), Cipru (2008), Malta (2008), Slovacia (2009), Estonia (2011) şi Letonia (2014). Toate cele 12 ţări care au aderat la UE din 2004 sunt obligate prin tratat să adopte euro, dar trebuie mai întâi să îndeplinească mai multe criterii, astfel încât termenul este flexibil. Adoptarea euro rămâne singurul calendar cu repere clare pentru realizarea reformelor necesare pentru modernizarea economiei României, după punctarea altor două borne importante: aderarea la NATO în 2004 şi integrarea în UE în 2007.

Stabilirea unei ţinte de aderare la zona euro poate avea efecte benefice dacă va deveni o ancoră pentru implementarea reformelor structurale, care au fost tergiversate până acum, dacă va acţiona ca un catalizator pentru politici coerente şi consistente, în viziunea analiştilor.

AFACERI DE LA ZERO