În decursul celor aproape 30 de zile de stare de urgenţă, ordinea juridică şi socială din România a trebuit să se conformeze efectelor unor noi instrumente juridice de legiferare, anume ordonanţele militare. Ce sunt aceste ordonanţe militare, ce forţă juridică au şi în ce măsură pot ele institui măsuri care să restrângă drepturi şi libertăţi fundamentale?
În primul rând, considerăm util de menţionat faptul că utilizarea termenului „militar” în denumirea actului este mai degrabă o reminiscenţă a perioadei în care poliţia era o structură militarizată a Statului (potrivit Legii nr. 40/1990 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului de Interne), întrucât, astfel cum vom prezenta în cele ce urmează, emitentul acestuia act este Ministerul Afacerilor Interne, organ al administraţiei publice centrale care în prezent are un caracter hibrid, având în structura sa atât instituţii civile, cât şi instituţii cu statut militar (de exemplu, Jandarmeria Română).
Deşi drepturile şi libertăţile cetăţeneşti sunt în mod neîndoielnic esenţiale pentru societatea democratică, fiind garantate de Constituţie, trebuie să sesizăm că însăşi restrângerea exerciţiului lor are loc printr-un mecanism constituţional.
Alexandra Voicu
În conformitate cu art. 53 din Constituţia României, exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se urmăreşte un scop legitim, categorie în care, potrivit Constituţiei, intră şi apărarea sănătăţii publice.
În plus, pentru a se încadra în limitele constituţionale, restrângerea trebuie să fie necesară (adică în absenţa ei să nu poată fi realizat scopul legitim), proporţională (să existe un echilibru între măsura restrictivă şi scopul legitim urmărit), adecvată (să fie în mod obiectiv capabilă să conducă la atingerea scopului legitim), nediscriminatorie şi temporară pentru a nu se ajunge la chiar suprimarea dreptului sau a libertăţii.
Poate fi calificată ordonanţa militară drept „lege” în sensul art. 53 din Constituţie?
Trebuie menţionat că, atât potrivit doctrinei, cât şi jurisprudenţei Curţii Constituţionale, termenul „lege” utilizat în cadrul art. 53 face trimitere atât la sensul său restrâns, de act normativ al Parlamentului, cât şi la actele rezultate din delegarea legislativă (anume ordonanţele simple şi de urgenţă).
În ceea ce priveşte natura juridică a ordonanţelor militare, aceasta rezultă din Ordonanţa de Urgenţă nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgenţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 453/2004. Astfel, articolele 20 şi 23 din OUG 1/1999 prevăd abilitarea autorităţilor administraţiei publice centrale (mai precis a Ministerului Afacerilor Interne) de a emite ordonanţe militare pe durata stării de urgenţă instituită prin decret (în cazul concret, prin Decretul nr. 195/2020) pentru punerea în aplicare a prevederilor OUG 1/1999 şi ale decretului. Rezultă, deci, că ordonanţele militare sunt acte administrative cu caracter normativ, emise în scopul organizării executării OUG 1/1999 şi a Decretului nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgenţă la nivel naţional.
Prin urmare, ar rezulta că prin ordonanţe militare nu ar putea fi impusă într-o manieră legală limitarea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi fundamentale, ele nefiind „legi” în sensul art. 53 din Constituţie.
Cu toate acestea, toate ordonanţele militare emise până în prezent au prevăzut măsuri care limitează exerciţiul unor drepturi şi libertăţi constituţionale (libera circulaţie, inviolabilitatea domiciliului, libertatea economică etc.). Pot fi ele considerate nelegale pentru acest motiv?
Din punctul nostru de vedere răspunsul la aceasta întrebare este negativ, pentru următoarele motive:
- Restrângerea exerciţiului drepturilor şi libertăţilor fundamentale pe durata stării de urgenţă este permisă de OUG 1/1999. Astfel, art. 4 din ordonanţă stabileşte posibilitatea restrângerii unor drepturi şi libertăţi fundamentale pe durata stării de urgenţă cu respectarea art. 53 din Constituţie, lăsând la latitudinea decretului de instituire a stării de urgenţă stabilirea în concret a drepturilor şi libertăţilor fundamentale al căror exerciţiu urmează a fi limitat pe durata stării de urgenţă (art. 14 din OUG 1/1999);
- Art. 20 şi 23 din OUG 1/1999 abilitează autorităţile administraţiei publice centrale să emită ordonanţe militare în limitele stabilite prin decretul de instituire a stării de urgenţă. Astfel, ordonanţa militară nu stabileşte prin ea însăşi reglementări legale de ordin primar, scopul ei fiind doar de a pune în aplicare prevederile din OUG 1/1999, dar şi măsurile specifice situaţiei de urgenţă prevăzute în decret. Măsurile care pot fi stabilite prin ordonanţele militare se regăsesc chiar în OUG 1/1999 (art. 20), acestea fiind:
- închiderea temporară a unor staţii de distribuire a carburanţilor, a unor restaurante, cafenele, cluburi, cazinouri, sedii ale asociaţiilor şi ale altor localuri publice;
- limitarea sau interzicerea circulaţiei vehiculelor sau a persoanelor în anumite zone ori între anumite ore;
- raţionalizarea alimentelor şi a altor produse de strictă necesitate;
- interzicerea circulaţiei rutiere, feroviară, maritimă, fluvială şi aeriană pe diferite rute.
Poate fi o ordonanţă militară atacată în instanţă?
Considerăm că legalitatea ordonanţelor militare este cenzurabilă de către instanţele de contencios administrativ, putând fi dispusă atât anularea (în tot sau numai în parte), cât şi menţinerea lor, fiind o consecinţă directă a caracterului de act administrativ al acestora.
Instanţele nu au însă şi posibilitatea suspendării aplicabilităţii măsurilor instituite prin ordonanţe militare, legea exceptându-le în mod expres de la o astfel de măsură, astfel cum recent a confirmat şi Curtea de Apel Bucureşti într-un litigiu având ca obiect suspendarea unor prevederi din Ordonanţa Militară nr. 3/2020 pe cale de ordonanţă preşedinţială.
În concluzie, ordonanţele militare sunt acte administrative cu caracter normativ din prisma emitentului şi al conţinutului acestora, care pot fi adoptate numai pe perioada stării de urgenţă instituită prin decretul prezidenţial cu observarea limitelor stabilite în decret şi în OUG 1/1999. Odată cu încetarea stării de urgenţă, ceea ce implică dispariţia temeiului emiterii ordonanţelor militare, şi efectele acestora vor înceta, ele având un caracter eminamente temporar (după cum am menţionat, limitarea exerciţiului drepturilor şi libertăţilor fundamentale nu poate fi decât temporară, astfel încât să nu suprime însuşi dreptul sau libertatea vizate).
