Preşedintele Klaus Iohannis a decis vineri să retrimită Codul fiscal înapoi la Parlament spre „reexaminare“. Oamenii de afaceri şi investitorii sunt bulversaţi de „lupta“ politică pe Codul fiscal şi aşteaptă să vadă ce modificări fiscale vor fi aplicate în cele din urmă, neîndrăznind să îşi facă planuri pentru viitor.
Rescrierea şi republicarea Codului fiscal este un proiect cerut şi aşteptat de ani de zile de mediul de afaceri în condiţiile în care legea a suferit în ultimii ani peste 100 de modificări prin tot atâtea acte normative care au pus în dificultate oamenii de afaceri. Multitudinea modificărilor legislative care au avut loc de-a lungul anilor au făcut Codul fiscal greu de urmărit şi aplicat atât de către contribuabili, cât şi de către autorităţi.
După mai mulţi ani de austeritate şi creşteri de taxe, România a venit cu o amplă reformă de relaxare fiscală. Guvernul a aprobat în a doua jumătate a lunii martie Codul fiscal „relaxat“, iar Parlamentul a decis în iunie, cu majoritate de voturi, că începând de anul viitor cota standard de TVA va reveni la 19%, „taxa pe stâlp“ şi taxa de 7 eurocenţi vor fi eliminate, iar impozitul pe dividende scade de la 16% la 5%. Planurile guvernului de reducere a cotei unice şi a CAS nu au primit acordul parlamentarilor, figurând la amendamente respinse. Propunerile de relaxare fiscală vin după pasul făcut în 2014 cu reducerea CAS la angajator şi după adoptarea diminuării TVA la produse alimentare, începând din iunie 2015.
Aplaudată, dar şi contestată pentru presupusul potenţial destabilizator asupra bugetului, reducerea fiscalităţii poate fi măsura-şoc care să scoată economia din inerţia creşterii mediocre, după cum au spus unii economişti. Amploarea ajustărilor fiscale i-a determinat însă pe alţi specialişti să-şi pună întrebări cu privire la sustenabilitatea avalanşei de măsuri de relaxare fiscală. Impactul bugetar al Codului fiscal a fost estimat de Ministerul Finanţelor la 12 mld. lei, ceea ce face ca deficitul bugetar să se apropie anul viitor de pragul critic de 3% din PIB.
„În elaborarea unui nou cod fiscal nu ar trebui promovate politici care generează fiscalităţi excesive, dar nici relaxări accentuate. Considerăm că noul Cod fiscal poate fi pus în aplicare numai după o riguroasă şi temeinică analiză a implicaţiilor întregului set de măsuri fiscale şi bugetare asupra construcţiei bugetului general consolidat, atât pentru anul 2016, cât şi pentru anii următori şi numai cu respectarea obligăţiilor asumate de România şi a legislaţiei interne referitoare la disciplina financiar-bugetară. Punerea în aplicare a noului Cod fiscal ar genera implicaţii majore la nivelul construcţiei bugetare pentru anii următori din perspectiva obiectivului de menţinere a consolidării fiscale“, se menţionează în cererea de reexaminare asupra Legii privind Codul fiscal semnată de preşedintele Klaus Iohannis.
În replică, premierul Victor Ponta a declarat, vineri, că guvernul are soluţii pentru aplicarea măsurilor Codului fiscal, cum ar fi emiterea unei ordonanţe de urgenţă sau angajarea răspunderii în faţa Parlamentului, dar că „era ideal să existe în acest domeniu un consens politic“, potrivit Mediafax.
Având în vedere anvergura şi multitudinea modificărilor fiscale avute în vedere de autorităţi, proiectul republicat al Codului fiscal a fost caracterizat de specialişti ca fiind „foarte ambiţios“, „fără precedent“, „revoluţionar“, „cel mai îndrăzneţ set de măsuri fiscale de care am avut parte în ultimii 25 de ani, depăşind ca impact şi anvergură introducerea cotei unice din anul 2005“. Însă, incertitudinile legate de materializarea relaxării fiscale persistă încă.
Măsurile de relaxare fiscală au fost caracterizate de unii analişti şi consultanţii fiscali ca fiind foarte bune, dacă vor fi aplicate aşa cum au fost anunţate şi dacă aplicarea va fi durabilă. Relaxarea fiscalităţii ar urma să aibă efecte pozitive asupra investiţiilor şi consumului, reprezentând „o gură de oxigen pentru economie“. Pe de altă parte, cea mai dificilă întrebare care a rămas fără răspuns se referă la sursele de acoperire a deficitului generat de aceste noi reguli, absenţa măsurilor compensatorii concrete care să acopere golul de încasări bugetare şi să limiteze abaterea de la ţinta de deficit. Totodată, nu este sigur că în anul electoral 2016 nu vor exista derapaje şi pe partea de cheltuieli, respective majorări de salarii, care să determine intrarea în procedura de deficit.
În ultimii ani, România a fost una dintre cele mai stabile şi mai disciplinate ţări din UE din punct de vedere bugetar şi fiscal.
Însă, FMI şi Comisia Europeană nu şi-au dat girul pe măsurile aprobate de Executiv şi Legislativ şi au solicitat ajustări semnificative ale planului de relaxare fiscală pentru 2016. Cel de-al treilea acord succesiv al României cu FMI, aflat încă de la început sub semnul neînţelegerilor şi tergiversărilor, a ajuns din nou într-un punct nevralgic, „mărul discordiei“ fiind de această dată impactul măsurilor de relaxare fiscală în 2016, respectiv saltul deficitului bugetar spre 3% din PIB sau chiar peste acest nivel. Acordul este practic „suspendat“ din vara anului trecut, în urma deciziei de reducere a CAS.
Colectarea veniturilor bugetare a rămas la un nivel modest. România fiind în continuare ţara europeană cu una dintre cele mai reduse ponderi ale veni tu rilor în PIB, de sub 32%. Toate guvernele din ultimul deceniu au pus pe masă proiecte pentru majorarea veniturilor prin îmbunătăţirea colectării taxelor, dar acestea au rămas doar la nivel declarativ.
