În 2016, guvernul Cioloş, în faţa neputinţei de a accelera investiţiile în infrastructură - în primul rând în autostrăzi şi şosele de centură - a decis să spargă fosta CNADNR -Compania Naţională de Administrare a Drumurilor Naţioanale din România - în două companii de stat.
Una din acestea urma să se ocupe doar de investiţii în autostrăzi, drumuri de centură şi drumuri naţionale noi, iar cealaltă cu întreţinerea şi reabilitarea drumurilor naţionale şi a autostrăzilor.
Logica a fost corectă. Să fie clar separaţi banii de investiţii noi de banii pentru întreţinere. În ultimii 10 de ani bugetul alocat acestei companii a fost de 10 mld. euro, cu care s-ar fi putut face 2.000 km de autostradă la 5 milioane de euro pe kilometru, dar s-au realizat doar 500 km.
În fiecare an banii au fost cheltuiţi de-a valma în bugetul CNADNR pentru investiţii şi pentru reabilitări/întreţinere. O separare a banilor de investiţii ar fi permis în mod limpede să se vadă cât s-a cheltuit şi ce s-a obţinut. Câţi kilometri de autostradă s-au făcut faţă de câţi bani au fost alocaţi.
Ce au făcut însă funcţionarii de la CNADNR? Au amânat cât au putut această decizie şi până la urmă, odată cu schimbarea guvernului, tema nu a mai fost o prioritate. Şi ce s-a întâmplat? În loc de CNADNR, avem astăzi CNAIR, Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, cu exact aceleaşi funcţiuni ca şi CNADNR. Compania care ar fi trebuit să se ocupe de investiţii, Compania Naţională de Investiţii Rutiere (CNIR), nu a mai fost finanţată.
Şi iată cum, în pofida unei intenţii corecte de la vârful administraţiei, nivelul doi şi trei, oameni care sunt în funcţii de decenii, fac şi desfac astfel încât cei care semnează legile, ordonanţele de guvern sau hotărârile - miniştri, preşedinţi ai parlamentului - sunt în fapt nişte paiaţe.
Miza este enormă. În 2017 CNAIR a avut un buget de 1,8 mld lei. Casa de Pensii, Casa de Sănătate, Compania de Drumuri sunt de fapt mai puternice decât multe ministere din România, iar funcţionarii de acolo sunt în umbră. Mulţi ştiu cine este premier sau ministru al transporturilor - deşi în ritmul în care sunt schimbaţi şi aceştia e greu de ţinut pasul cu informaţia - dar foarte puţini ştiu cine conduce Casa de Sănătate sau Compania de Drumuri, care au bugete de miliarde de euro.
Să vii şi să schimbi ceva în aceste instituţii este, aşa cum s-a dovedit în cazul CNADNR, ca şi cum te-ai lupta cu morile de vânt. Ce s-a întâmplat până la urmă în acest caz? Pur şi simplu s-a schimbat numele unei instituţii, iar dezastrul din infrastructură şi lipsa de coordonare între entităţile statului pentru a accelera realizarea de autostrăzi au rămas.
De fapt, ar fi trebuit mers şi mai departe în restructurarea CNADNR/CNAIR.
Până când marile proiecte de infrastructură, Sibiu-Piteşti, Comarnic-Braşov, Centura Capitalei, nu vor fi scoase din CNADNR şi transformate în proiecte separate, în unităţi de proiect cu alocare bugetară distinctă, cu conducere selectată prin anunţuri în Financial Times şi plătită corespunzător, nu vom avea autostrăzi şi şosele de centură terminate în România.
Să ştii cu cine vorbeşti şi anul acesta, şi peste patru ani când îl întrebi despre Sibiu-Piteşti. Nu să o ia de la capăt fiecare nou ministru numit pentru câteva luni şi să îşi dea cu părerea cum ar face el încă un studiu de fezabilitate sau o nu mai ştiu ce propunere de o nouă etapizare.
Aceste unităţi de proiect trebuie bugetate separat şi menţinute până când intră în funcţiune investiţia. Numai atunci se va şti cu adevărat efortul uman/financiar/instituţional depus pentru atingerea unuia dintre aceste obiective: traversarea munţilor sau finalizarea centurii Bucureştiului.
Nu mai există nicio capitală din Uniunea Europeană care să nu aibă o centură funcţională pe două benzi.
Menţinerea într-o oală comună a banilor alocaţi pentru proiectele vitale de infrastructură, care ar fi o pârghie de accelerare a creşterii economice, va da rezultate dezastruoase în continuare.
