Programele de achiziţii de active (Quantitative Easing - QE), prin care Fed a injectat lichiditate pe pieţe pentru a repune pe picioare sistemul financiar american şi economia după marea criză financiară mondială, au stimulat creşterea economică doar pentru scurt timp în multe ecomomii în curs de dezvoltare, dar au alimentat o frenezie a creditului, scrie editorialistul de la Thomson Reuters Andy Mukherjee.
O lume definită de politicile Fed
Timp de şase ani, pieţele emergente au trăit într-o lume definită de politicile de relaxare monetară, de ieftinire a finanţării, ale Fed. Valuri de lichiditate au inundat ţările în curs de dezvoltare şi au finanţat infrastructura şi investiţiile corporate şi au permis populaţiei să-şi urmeze visele consumeriste cu credit ieftin, notează şi Financial Times.
Sfârşitul celei de-a treia runde de QE în SUA, anunţat miercuri, vine în vremuri dificile pentru pieţele emergente. Economia chineză, mare consumatoare de resurse, încetineşte, ca şi zona euro, în frunte cu Germania.
Preţurile materiilor prime, inclusiv cele ale petrolului, metalelor de bază şi ale unor alimente, sunt pe un trend descendent prelungit. „Chiar şi fără scăderea preţurilor materiilor prime, înăsprirea politicilor monetare în SUA vine în timpuri periculoase pentru pieţele emergente“, apreciază Michael Power, analist la Investec.
Declinul la scară largă al preţurilor, o frână pentru creşterea economiilor exportatoare de resurse precum Brazilia, Rusia şi Chile, are în parte drept cauză anticiparea, de către pieţe, a terminării QE.
Retragerea stimulului monetar de către SUA a determinat aprecierea dolarului american, în care sunt stabilite preţurile materiilor prime. Întărirea monedei americane face ca resursele denominate în dolari să fie mai scumpe pentru cumpărători, punând astfel presiuni pe vânzători să scadă preţurile. Analiştii de la Nomura estimează că un coş alcătuit din preţurile a 19 materii prime, inclusiv alimente, energie şi metale, s-ar putea reduce cu 10% în ultimul trimestru al acestui an, după o scădere de 12% între iunie şi octombrie.
„În ultimii zece ani de boom al materiilor prime, multe ţări emergente au văzut cum creşterea economică puternică duce la formarea unei noi clase de mijloc. Scăderea susţinută a preţurilor înseamnă o scădere permanentă a creşterii potenţiale dacă nu sunt implementate reforme. Aceasta ar putea cauza instabilitate politică, ceea ce ar putea afecta negativ politicile economice“, apreciază Rob Subbaraman, economist şef la Nomura.
Pentru mulţi analişti, viitorul pieţelor emergente depinde de ceea ce va face în continuare Fed. Dacă instituţia adoptă politici monetare mai aspre şi va majora dobânzile, care acum sunt aproape de 0%, perspectivele pieţelor emergente ar putea deveni sumbre.
„Dacă Fed ridică dobânzile, ar putea fi de rău pentru pieţele emergente. Un mediu cu dobânzi ridicate este ceva ce n-am mai văzut de mult timp“, a explicat Subbaraman. Unii analişti cred că cele mai mari probleme vor fi pe pieţele datoriilor.
Poate că ar fi fost mai eficient ca banii Fed să fi ajuns direct la populaţie
Din 23 de pieţe emergente analizate de Reuters Breakingviews, în 17 raportul datorie privată/PIB este acum mai mare decât media de dinainte ca Fed să pornească QE.
Acumularea de datorii este evidentă mai ales la economiile mici şi deschise din Asia. Creditul total din Hing Kong a sărit la 250% din PIB, iar cel din Singapore la 140% din PIB. În nouă economii în dezvoltare împrumuturile guvernului au crescut accentuat. Datoria publică a Cehiei este de 40% din PIB, nivel dublu faţă de cel mediu de dinaintea QE. Creşterea economică accelerată ar fi justificat datoriile suplimentare, dar aceasta a dispărut încă din 2010.
QE a reuşit să evite o cădere economică prelungită, dar nu a putut stimula cererea în ţările bogate. După ce în SUA stimulentele fiscale au început să fie retrase, iar zona euro a ales austeritatea pentru a-şi salva moneda, apetitul pentru importurile de pe pieţele emergente s-a redus. Banii injectaţi de Fed pe pieţele de capital i-au făcut mai bogaţi pe investitori, şi chiar şi preşedintele Fed, Janet Yellen, s-a declarat îngrijorată de proporţiile la care a ajuns distribuirea inegală a veniturilor în SUA.
Se prea poate ca QE să nu fi mers îndeajuns de departe. Strategia s-a bazat pe bănci pentru a crea credit când cererea pentru împrumuturi în ţările dezvoltate era slabă.
Banii special tipăriţi de Fed pentru a cumpăra active daţi direct populaţiei ar fi fost poate un vitalizant mai bun pentru cererea finală anemică, concluzionează Larry Elliott, editorialist la The Guardian.
Explicaţie foto: Guido Mantega, ministrul brazilian de finanţe, a anunţat în 2010 existenţa unui „război valutar“ în care ţările bogate îşi folosesc banii pentru a reduce dobânzile şi a scăpa de recesiunea globală, trimiţând astfel investitorii aflaţi în cautarea randamentelor în economii emergente precum Brazilia.
