Drama demografică a României se va accentua dacă autorităţile nu încurajează familiile să aibă mai mulţi copii prin reducerea impozitelor pe venit proporţional cu creşterea numărului de copii din familie sau prin programe de lucru part time pentru părinţi.
În 2014, în România s-au născut 195.612 de copii, în scădere cu 37% faţă de anul 1990, potrivit datelor de la Institutul Naţional de Statistică.
Cum arată noile uniforme ale Tarom, semnate Cătălin Botezatu. Galerie FOTO
România are nevoie de un studiu amplu în urma căruia să se identifice motivele pentru care cuplurile tinere iau decizia de nu a avea copii sau de a avea doar un copil, pentru a veni în sprijinul creşterii natalităţii cu noi măsuri fiscale, spun experţii în demografie. Legea care majorează indemnizaţia minimă pentru mame de la 600 la 1.062 de lei pe lună, promulgată luni de preşedintele Klaus Iohannis, este benefică, însă nu este suficientă pentru creşterea natalităţii. În Franţa, stat în care există o serie amplă de măsuri care să încurajeze natalitatea, rata fertilităţii (numărul de copii născuţi de o mamă) era de 2,1 copii/femeie în 2014, în timp ce în România datele estimate pentru acelaşi an indică o rată a fertilităţii de 1,5 copii/femeie, potrivit Eurostat.
„Înainte de a vedea ce fac alte ţări, trebuie realizată o cercetare pe un eşantion reprezentativ pentru a vedea de ce un număr atât de mare de cupluri tinere iau decizia definitivă de a nu avea niciun copil şi de ce unele cupluri iau decizia definitivă de a face doar un singur copil. Poate nu întotdeauna factorul economic este cel mai important în luarea acestor decizii, iar măsurile fiscale luate în alte state pentru încurajarea natalităţii nu ar avea acelaşi efect la noi“, a explicat profesorul Vasile Gheţău, director al Centrului pentru Cercetări Demografice al Academiei Române. El a mai spus că România are nevoie de o cercetare pentru a identifica măsurile care ar putea fi adoptate pentru creşterea natalităţii în funcţie de o ierarhie a preferinţelor tinerilor care ar putea să îşi întemeieze o familie.
De aceeaşi părere este şi Horaţiu Cocheci, liderul Echipei de Servicii de Consultanţă în Resurse Umane din cadrul firmei de audit şi consultanţă fiscală PwC România, care spune că problema scăderii natalităţii nu este strict românească, aceasta fiind mai degrabă o problemă la nivel european.
„În ţările central şi est-europene, inclusiv în România, această problemă demografică – scăderea numărului de copii per femeie sub nivelul de 2,1 (care este rata naturală de înlocuire a populaţiei) – este potenţată de emigraţia masivă, îndeosebi a populaţiei active. Pentru a atenua această problemă a scăderii natalităţii – care aşa cum spuneam are şi cauze culturale, nu doar economice şi sociale – România ar trebui întâi să se uite la puţinele state europene care au rate pozitive de fertilitate, aşa cum sunt Franţa şi Marea Britanie“, a spus Cocheci.
Modelul francez: program parţial de lucru pentru mame şi indemnizaţie în funcţie de veniturile familiei
În Franţa, de exemplu, valoarea indemnizaţiei se calculează în funcţie de veniturile familiei şi nu de salariul mamei, iar nivelul acesteia creşte odată cu numărul de copii ai familiei.
„La primul copil, ai o indemnizaţie doar pentru 6 luni, apoi poţi să stai acasă cu el până ce împlineşte 3 ani dar fără nicio indemnizaţie de la stat. Dacă celalalt părinte stă şi el 6 luni, atunci primeşte şi el indemnizaţia, dar în total, pentru primul copil, o familie nu poate primi indemnizaţia mai mult de 1 an“, a spus Mihaela F., care locuieşte la Paris şi care este mamă a doi copii. Ea a adăugat că există şi posibilitatea ca părintele să îşi ia concediu parental parţial şi în acelaşi timp să lucreze cu timp parţial.
„Eu asta fac acum: lucrez 80% din timpul de muncă, iar restul de 20% din timp mă ocup de copil. Indemnizaţia descreşte şi ea în consecinţă“, a adăugat Mihaela F., care lucrează ca şi consultant pentru o companie franceză. Ea a mai precizat că valoarea maximă a indemnizaţiei – în cazul în care mama nu lucrează deloc – este de 390,52 euro pe lună, la care se adaugă o alocaţie specială pe perioada concediului şi numai pentru copiii mai mici de 3 ani (care se poate primi dacă veniturile familiei nu depăşesc un anumit plafon - de exemplu, pentru un cuplu unde amândoi părinţii lucrează şi au doi copii, plafonul veniturilor este de 52.000 de euro pe an şi pot primi între 92 şi 184 de euro).
„Pentru o familie de salariaţi cu doi copii, în care mama s-a hotărât să stea acasă cu al doilea copil, indemnizaţia nu depăşeşte 390 Ă184 â 574 de euro pe lună. La această sumă se adaugă cei 129 de euro - alocaţia pe care copilul o primeşte până la 20 de ani. Venitul total pentru persoana care stă acasă cu copilul, indiferent de salariu este de maximum 703 de euro pe lună. Pentru o familie care câştiga salariul minim pe economie poate fi interesant, însă pentru cei cu venituri medii nivelul de trai scade simţitor“, a mai spus Mihaela F.
Potrivit lui Horaţiu Cocheci de la PwC, în Franţa, acordarea alocaţiilor pentru copii este legată de numărul de copii din fiecare familie, iar tot în funcţie de numărul de copii, familiile beneficiază şi de diverse gratuităţi (ex. transport public, asigurări, acces la muzee, cinema, săli de sport, etc. plus o alocaţie suplimentară per familie de până la 200 de euro în funcţie de venituriel familiei). Există de asemenea o primă de naştere de circa 900 de euro. În plus, concediul de maternitate este plătit 100%, iar cel de îngrijire copil, care este de 3 ani, la 80% din salariul de bază.
„Este foarte clar că România nu poate să egaleze pe termen scurt aceste contribuţii sociale generoase oferite de statul francez, însă putem împrumuta principiile generale: plata diferenţiată a alocaţiei în funcţie de numărul de copii, deduceri suplimentare pentru familiile cu mai mulţi copii, gratuităţi pentru acestea, un sistem de bonuri pentru creşe şi grădiniţe. Suplimentar mai pot fi luate în calcul şi acordarea de program scurt de muncă pentru femeile care revin la serviciu din concediul de maternitate (6 ore pe zi, indiferent dacă sunt în perioada de alăptare sau nu), flexibilizarea programului de lucru sau garantarea stabilităţii cadrului legislativ şi asigurarea locului de muncă pentru femeile revenite din concediul de maternitate timp de cel puţin 1 an“, a mai spus Cocheci. El a adăugat însă că toate aceste măsuri ar trebuie adoptate în urma unui proces de analiză la nivel naţional şi ca parte a unui pachet mai amplu de măsuri, care să vizeze totodată şi stimularea întoarcerii acasă a familiilor de români care au emigrat din motive economice.
Cea mai mică indemnizaţie pentru mamele din România, de 1.062 de lei din luna iulie
Legea care aduce modificări indemnizaţiilor pentru mame, promulgată luni de preşedintele Klaus Iohannis şi publicată miercuri, 20 aprilie, în Monitorul Oficial, stabileşte un plafon minim de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimiul an anterior naşterii copilului şi nu poate fi mai mică de 85% din salariul minim. Cu alte cuvinte, dacă până în prezent o mamă care primea nivelul minim de indemnizaţie beneficia de o suma lunară de 600 de lei, din luna iulie (de când se va aplica legea), indemnizaţia minimă pentru mame va fi de 1.062 de lei pe lună (adică 85% din valoarea salariului minim, care va fi de 1.250 de lei brut în iulie). Aceasta este o schimbare semnificativă, deşi impactul bugetar al acesteia încă trebuie evaluat.
„Cred că jumătate dintre cele 140.000 de mame aflate în concediu de creştere a copilului au salarii mici şi primesc indemnizaţia minimă, de aceea impactul modificărilor va fi semnificativ. (...) Pentru a construi măsuri care să stimuleze natalitatea şi trebuie să existe o transparenţă mai mare a datelor câte mame primesc indemnizaţiile minime, care este nivelul de educaţie al femeilor aflate în concediu de creştere a copilului, ce stare civilă au, ce etnie, pentru al câtelea copil primesc indemnizaţie etc.“, a mai spus profesorul Gheţău.
Potrivit datelor publicate de Ministerul Muncii, în 2014 (având în vedere că pentru anul 2015 nu există datele pentru întreg anul) au beneficiat un număr de 139.572 de persoane de indemnizaţia pentru creşterea copilului. Suma cheltuită de stat pentru aceste tipuri de indemnizaţii a fost de 1,5 mld. lei. Tot datele Ministerului Muncii arată că cele mai mari indemnizaţii medii acordate pentru creşterea copilului au fost plătite în 2014 în Bucureşti (valoarea medie fiind de 1.293 de lei), iar cele mai mici în Gorj (cu o valoare medie de 750 de lei). De altfel, doar în Bucureşti, Cluj, Ilfov şi Timiş valoarea indemnizaţiilor medii acordate mamelor pentru creşterea copiilor au depăşit valoarea de 1.000 de lei pe lună în 2014.
Pe lângă sumele alocate cu indemnizaţiile, statul a mai cheltuit în 2014 circa 207.000 de lei pentru acordarea de stimulente de inserţie pentru circa 33.700 de persoane. Stimulentele de inserţie, în cuantum de 500 de lei pe lună, sunt acordate mamelor care se întorc la serviciu până când copilul împlineşte doi ani.
În 2014, în România s-au născut 195.612 de copii, în scădere cu 37% faţă de anul 1990, potrivit datelor de la Institutul Naţional de Statistică.
„Să nu uităm totuşi că în 1966 România avea cea mai mică natalitate din Europa, deci factorii scăderii natalităţii sunt vechi. Este adevărat că în perioda comunismului natalitatea a crescut (ca urmare a interzicerii avorturilor – n.red.), însă după 1989 a revenit pe trendul descendent“, a conchis profesorul Gheţău.
Într-adevăr, un raport al Institutului Naţional de statistică arată că începând cu 1956, „natalitatea a înregistrat o tendinţă de scădere rapidă, de la 24,2 la mia de locuitori (în 1956) la 14,3 la mie (1966), influenţată atât de liberalizarea avorturilor cât şi de cauze de ordin social, economic şi educaţional al femeii cum ar fi: accesul larg la învăţământ, participarea ei la activitatea economică, mobilitatea profesională şi socială generată de industrializare şi de urbanizare“. În 2014, rata natalităţii a fost de 8,8 copii la mia de locuitori.
Cum se poate rezolva drama demografică a României
Legea indemnizaţiilor pentru mame, care majorează nivelul minim al sumelor lunare de la 600 la 1.062 de lei şi desfiinţează plafonul maxim de 3.400 de lei pe lună, este un prim pas care ar putea stimula creşterea natalităţii, însă nu este suficient.
Drama demografică a României se va accentua dacă autorităţile nu încurajează familiile să aibă mai mulţi copii prin reducerea impozitelor pe venit proporţional cu creşterea numărului de copii din familie sau prin programe de lucru part time pentru părinţi.
În 2014, în România s-au născut 195.612 copii, în scădere cu 37% faţă de anul 1990, potrivit datelor de la Institutul Naţional de Statistică.
