La sfârşitul săptămânii trecute, un inginer şi patruelectricieni cu vârste cuprinse între 36 şi 41 de ani au murit încel mai recent accident din România petrecut într-o mină despre acărei închidere se discută de aproape un an.
Tragedia de la Uricani, mină deţinută de Compania Naţională aHuilei, scoate însă la iveală 20 de ani de tentative eşuate dereorganizare a unui sector care până acum a înghiţit subvenţii învaloare de circa 6,7 miliarde de dolari, produce pierderi anuale desute de milioane de euro şi datorii de miliarde, dar care nu seopreşte din făcut victime umane.
"În perioada 1990-2006 statul a cheltuit pentru susţinereasectorului minier (cărbune, minereu şi nemetalifere) suma de 6,3miliarde de dolari, structurate pe subvenţii pe produs, subvenţiipentru protecţia socială, alocaţii de capital pentru investiţii. Înperioada 2007-2009 ajutorul de stat acordat doar pentru industriacarboniferă (subvenţii pe produs şi subvenţii pentru protecţiasocială) pentru huilă este de circa un miliard de lei şi alocaţiide capital pentru lignit în sumă de 119,3 milioane de lei", aurăspuns reprezentanţii Ministerului Economiei la întrebareaZiarului Financiar privind bilanţul restructurării în minerit.
În ciuda acestor miliarde de dolari cheltuite, minele de cărbunicontinuă să ia vieţi, în condiţiile în care statisticile de după1990 arată că un accident din trei se înregistrează numai înindustria extractivă şi circa 60% din totalul accidentelor dinaceastă industrie au loc în Valea Jiului.
"Odată cu scăderea cererii de cărbune a scăzut numărul desalariaţi pe ramură, astfel că în anul 1997 erau 129.500 desalariaţi, iar în anul 2010 sunt 21.724 de salariaţi", mai aratădatele furnizate de Ministerul Economiei, instituţie în subordineacăreia se află Compania Naţională a Huilei şi Societatea Naţionalăa Lignitului Oltenia.
Potrivit datelor disponibile, la nivelul anului 2008 mai erau înfuncţiune 7 exploatări de huilă, 5 de lignit şi 11 de minereuri,fiecare exploatare putând avea mai multe mine.
Cifrele la care a ajuns acum sectorul minier sunt mici faţă denumărul angajaţilor existenţi în această industrie înainte de 1989,dar cu toate acestea, companiile nu au devenit profitabile în ciudabanilor cheltuiţi şi a numeroaselor strategii gândite.
"Strategia de dezvoltare a industriei miniere promovată înaintede anul 1989 avea la bază conceptul autosusţinerii în asigurarea curesurse minerale a economiei, în scopul re-ducerii importurilor.Rezultatul acestei strategii a constat în dezvoltarea unui sectorminier mai mult decât ar fi permis potenţialul de resurse mineralesolide economic exploatabile de care dispune ţara, ocupând directpeste 350.000 de persoane şi indirect alte 700.000 de persoane",mai spun reprezentanţii Ministerului Economiei.
În prezent în sectorul de cărbune operează 6 agenţi economici cucapital de stat, Societatea Naţională a Lignitului Oltenia,Societatea Naţională a Cărbunelui Ploieşti, Compania Naţională aHuilei şi Complexurile Energetice Tur-ceni, Rovinari şiCraiova.
În ceea ce priveşte Compania Naţională a Huilei, una dintre celemai mari găuri negre ale economiei locale, restructurarea acesteicompanii întârzie de ani buni de zile în ciuda mormanelor destrategii gândite.
De exemplu, încă de anul trecut, de când ar fi trebuitînfiinţaţi cei doi giganţi energetici prin care să se reorganizezesistemul naţional de producţie a energiei, problema CNH a fost dinnou discutată.
Producătorul de huilă trebuia să intre în structura unuia dintrecei doi giganţi şi încă de atunci s-a pus problema închiderii atrei dintre cele şapte mine ale companiei. Astfel, la minelePetrila, Uricani şi Paroşeni trebuia pus lacătul, iar celelaltepatru trebuia să formeze o singură companie.
Nimic nu s-a întâmplat şi mai mult, potrivit specialiştilor dindomeniu, nici măcar cei doi giganţi energetici nu se mai fac dincauza multiplelor procese care au fost intentate împotriva acesteistrategii de reorganizare.
"În proporţie de 90%, mina de la Uricani va intra în programulde restructurare a CNH, care se va derula până în 2018. Dacă pânăatunci va deveni viabilă, mina va ieşi din programul de ajutor destat", a declarat Florin Staicu, consilier al ministruluieconomiei, Ion Ariton, citat de Mediafax.
De altfel, situaţia sectorului minier din România a fostdiscutată la începutul săptămânii trecute de către reprezentanţiiMinisterului Economiei în cadrul unei întâlniri cu oficialiiFondului Monetar Internaţional.
"În privinţa restructurării Companiei Naţionale a HuileiPetroşani, Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceria prezentat un plan de restructurare care prevede accesareaajutorului de stat de către trei dintre cele şapte mine, înconformitate cu decizia adoptată în decembrie 2010 de Consiliul deMiniştri al Uniunii Europene, care prevede prelungirea termenuluide acordare de ajutoare industriei miniere de cărbune până în 2018.Celelalte patru mine urmează a fi incluse în complexurienergetice", au precizat la acel moment reprezentanţii MinisteruluiEconomiei.
În comparaţie, polonezii, care-şi iau peste 50% din energianecesară din cărbuni, au reuşit în ultimii 20 de ani să facă dinsectorul minier o poveste de succes, banii alocaţi pentru acestdomeniu ridicându-se la 10 miliarde de euro. Printre strategii s-aunumărat închiderile de mine, dar şi privatizările, reprezentanţiiMinisterului Ecoconomiei din Polonia spunând recent că acumcompaniile de cărbuni sunt profitabile.
"O posibilă explicaţie pentru interesul redus al investitorilorar putea fi faptul că societăţile care au ca obiect de activitateexploatarea şi comercializarea cărbunelui înregistrează datorii",explică reprezentanţii Ministerului Economiei.
Potrivit aceloraşi surse, din miliardele de dolari cheltuitepână acum, în bazinul minier Oltenia au fost create 1.600 de locuride muncă prin societăţi prestatoare de servicii.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
