Eveniment

România are cel mai mare grad de inegalitate a veniturilor din muncă din Uniunea Europeană: Cel mai bine plătiţi salariaţi câştigă de 7 ori mai mult decât cei cu cele mai mici salarii

România are cel mai mare grad de inegalitate a veniturilor din muncă din Uniunea Europeană: Cel mai bine plătiţi salariaţi câştigă de 7 ori mai mult decât cei cu cele mai mici salarii

Autor: Adelina Mihai

18.05.2016, 00:06 2038
România are cel mai mare grad de inegalitate din Uniunea Europeană a ve­niturilor din muncă obţinute de către cel mai bine plătiţi salariaţi raportate la cele pe care le primesc salariaţii cu cele mai mici venituri din muncă, arată cele mai recente statistici ale Eurostat.

Coeficientul de inegalitate din România, calculat ca raport între veniturile din salarii ale celor mai bine plătiţi 20% dintre angajaţii din Ro­mânia şi veniturile salariale ale celor mai slab plătiţi 20% dintre angajaţii ro­mâni arată că „bogaţii“ României câş­tigă de 7,2 ori mai mult decât an­gajaţii cu cele mai mici salarii din ţară. La ni­velul statelor din Uniunea Euro­peană, coeficientul de inegalitate este de doar 5,2.

„În perioada 2000-2014 în Uniunea Europeană s-a înregistrat o uşoară creştere a inegalităţii, de la un coeficient de 4,5 la 5,2,  în timp ce în România s-a întâmplat ceva dezastruos: inegalitatea a crescut de la 4,5 - nivel cu care se înscria în media europeană în anul 2000 - la 7,2 în 2014, ceea ce arată că ecartul dintre România şi Uniunea Europeană a crescut foarte mult. Evoluţia coefi­cientului de inegalitate arată că, indi­ferent de culoarea politică, guvernele postdecembriste au luat măsuri care au «îmbuibat» cei 20% din categoria celor mai bogaţi 20% dintre salariaţi“, a explicat profesorul doctor Cezar Mereuţă, cercetător asociat al Centrului de Macromodelare Economică al Academiei Române. Datele privind inegalitatea veniturilor din salarii au fost actualizate la finalul săptămânii trecute de către Eurostat, biroul de sta­tistică al Uniunii Europene. Acest indicator al inegalităţii veniturilor din muncă este important deoarce implică, potrivit economistului francez Thomas Piketty, aspecte legate de „oferta şi ce-rerea de calificări, situaţia sistemului de educaţie şi diferitele reguli şi instituţii care afectează funcţionarea pieţei muncii şi formarea salariilor“, potrivit informaţiilor din lucrarea „Capitalul în secolul XXI“ (semnată de Thomas Piketty, apărută la editura Litera, pagina 404).

La nivel internaţional există mai multe metodologii prin care se cal­culează inegalitatea veniturilor din muncă, iar tehnica 20:20 (raportul dintre veniturile salariale ale celor mai bine plătiţi 20% dintre angajaţi şi cele ale celor mai slab plătiţi 20% dintre angajaţi) este considerată mai relevantă de către unii economişti deoarece se corelează mai bine cu măsuri legate de dezvoltarea umană şi stabilitatea socială (incluzând indicele bunăstării în rândul copiilor, indicele sănătăţii populaţiei şi al problemelor sociale, populaţia din închisoare, sănătatea fizică şi psihică etc.), metodologia fiind folosită pentru realizarea indicatorilor de dezvoltare umană realizaţi de către United Nations Development Programme.

Inegalitatea veniturilor salariale în România este net mai mare decât media europeană, iar această inegali­tate s-a adâncit în ultimii ani. Cel mai mare nivel al coeficientului de inega­litate a veniturilor salariale s-a înre­gistrat în 2007, în timpul guvernului con­dus de Călin Popescu Tăriceanu (PNL), când masa salarială a celor mai bine plătiţi 20% dintre angajaţi era de 7,8 ori mai mare decât cea a celor 20% dintre cei cu cele mai mici salarii.

Deşi până în 2010 - anul în care guvernul condus de Emil Boc (PD-L) a tăiat cu 25% sala­riile bugetarilor, bugetari care au, în me­die, salarii mai mari decât angajaţii din privat - inegalitatea veniturilor din sa­larii a scăzut la un coeficient egal cu 6, ulterior indicatorul şi-a reluat tendinţa de creştere. În mod paradoxal, deşi creşterea accelerată a salariului minim pe economie din timpul guvernării conduse de premierul Victor Ponta (PSD) ar fi trebuit să mai atenueze din inegalităţile veniturilor angajaţilor, acest lucru nu s-a întâmplat. Astfel, în ciuda faptului că salariul minim a crescut cu 50% în intervalul 2012 - 2015 în timpul guvernului Ponta, creşterea salariilor celor mai slab plătiţi angajaţi (dintre care majoritatea lucrează în mediul privat) nu a reuşit să aibă un ritm mai mare decât cel al veniturilor celor mai bogaţi salariaţi, astfel că inegalitatea a crescut de la un coeficient de 6,3 în 2012 la 7,2 în 2014.

Statele din Uniunea Europeană cu cei mai buni coeficienţi de inegalitate au fost, în mod tradiţional, ţările nordice, care au ţinut cont, în politicile lor, ca diferenţa dintre veniturile salariale ale celor mai bine plătiţi angajaţi să nu fie atât de mare în raport cu cele ale angajaţilor plătiţi prost. Astfel, în Finlanda, coeficientul de inegalitate este de doar 3,6, în Suedia este de 3,9, în Danemarca este de 4,1, iar în Olanda este de 3,8.

Cehia este statul din UE cu cel mai redus nivel al inegalităţii, de doar 3,5, în timp ce la polul opus se situează, după România, state precum Bulgaria (6,8), Spania (6,8), Grecia (6,5) sau Portugalia (6,2).

Deşi România a pornit, în anul 2000, cu un coeficient de inegalitate (de 4,5) mai scăzut decât Polonia (care avea un raport de 4,7 al inegalităţii), în 2014 România a ajuns să aibă un indicator al inegalităţii veniturilor de cu aproape 50% mai mare decât Polonia, ţară care a reuşit să se plaseze sub media europeană cu acest indicator din 2014 (de doar 4,9).

Pe lângă inegalităţile în raport cu munca, economistul Thomas Piketty mai vorbeşte şi despre importanţa inegalităţilor în raport cu capitalul. Dacă veniturile din muncă sunt formate în cea mai mare parte din veniturile de natură salarială, veniturile din din capital renunesc „ansamblul veniturilor primite graţie deţinerii capitalului, independent de orice formă de muncă şi oricare ar fi titulatura lor juridică formală (chirii, dividende, dobânzi, drepturi de autor, profituri, plusvalori etc.“. În lucrarea sa, Piketty a mai subliniat că, în practică, inegalitatea în raport cu capitalul este mai pronunţată decât inegalitatea în raport cu munca.

AFACERI DE LA ZERO