„Numărul imigranţilor în România este foarte mic, de aproximativ 0,3% din populaţia generală. Având în vedere că numai o parte dintre aceştia sunt angajaţi (sub 10% din totalul populaţiei de imigranţi în vârstă de muncă), străinii nu sunt vizibili pe piaţa muncii, iar autorităţile nu consideră necesară adaptarea legislaţiei şi practicilor la nevoile acestora”, se arată în studiu. Astfel, rezultatele cercetării arată că cei mai mulţi migranţi au venit în România pentru reîntregirea familiei.
Pe locul doi în topul motivelor şederii în România se află studiile, iar activităţile remunerate, pe cel de-al treilea în rândul motivelor şederii migranţilor în România.
„Numărul străinilor cu şedere pentru desfăşurarea de activităţi remunerate a cunoscut cea mai dramatică scădere după perioada de maxim – 2008, astfel încât ponderea celor care vin în România cu acest scop este în prezent de sub 10% din numărul total de imigranţi”, se mai arată în cercetare.
Pe categorii de naţionalităţi, datele oficiale arată că cei mai mulţi imigranţi (aproape 9.500, adică 15% din total) provin din Republica Moldova. În top mai sunt cei care provin din state precum Turcia (8.800), China (7.500), Siria (4.500), Israel (2.600), Irak (2.300) sau SUA (2.100).
„Unul din obiectivele declarate ale politicilor privind imigraţia este facilitarea accesului şi şederii legale pe teritoriul României a cetăţenilor din state terţe care răspund nevoilor de ocupare a forţei de muncă. În prezent nici AJOFM (agenţia de ocupare a forţei de muncă - n.red.), nici alte instituţii publice nu deţin date certe cu privire la nevoile de ocupare ale pieţei româneşti”, mai arată rezultatele studiului. Autorii cercetării au mai menţionat că procedura angajării străinilor este dificilă, pentru că pentru a angaja un străin angajatorii trebuie să demonstreze că au eşuat în ocuparea locurilor de muncă din surse interne – cu cetăţeni români sau străini cu drept de şedere pe termen lung, UE sau SEE.
„La dosarul pentru obţinerea avizului de angajare trebuie să se regăsească adeverinţa eliberată de Agenţiile Judeţene de Ocupare a Forţei de Muncă şi, eventual, dovada anunţării locului de muncă într-un cotidian de largă circulaţie”. O altă problemă la angajarea străinilor este legată de echivalarea diplomelor de studii, care este o procedură „extrem de greoaie, costisitoare şi discreţionară”, mai arată rezultatele cercetării.
Problemele privind accesul imigranţilor din state non-UE la piaţa muncii din România au mai fost semnalate mai ales în ultimul an, ca urmare a nevoii de personal cu care s-au confruntat angajatorii anul trecut. Deoarece fabricile din centrul şi din vestul ţării s-au confruntat cu un deficit acut de personal care nu le permitea să-şi livreze comenzile în timpul cerut de clienţi, mulţi angajatori au întrebat consultanţii de posibiliatea „importului” de candidaţi din state non-UE, care să vină să lucreze pe salariile din România, însă barierele birocratice i-au determinat pe mulţi să renunţe la intenţie.