Eveniment

Sorin Pâslaru, ZF: Adversitatea dintre mediul de business şi administraţie nu va aduce nimic bun în 2019

Sorin Pâslaru,  ZF: Adversitatea dintre mediul de...
10.01.2019, 00:06 861

Adversitatea care se naşte între mediul de business şi guvernarea actuală nu va aduce nimic bun, în condiţiile în care neîncrederea marilor companii şi bănci în evoluţiile ulterioare se va manifesta prin amânarea planurilor de investiţii sau chiar reduceri de cheltuieli.

Economia românească este atât de înapoiată şi are atât de mare nevoie de investiţii încât orice întrerupere a ritmului de creştere de peste 5% pe an nu va face decât să scadă şi mai mult încrederea că acest decalaj va putea fi recuperat într-un orizont de timp previzibil.

Discursul agresiv contra investitorilor străini şi a băncilor, în general, nu va face decât să mărească tensiunea, incertitudinea şi administraţia românească să fie privită cu tot mai mare suspiciune.

În aceste momente este nevoie de o voce credibilă care să fie ascultată de ambele părţi. De fapt, obiectivul este comun: dezvoltarea economiei româneşti, meţinerea unui ritm de creştere de 5% în următorii 20 de ani, recuperarea decalajelor de infrastructură şi de echipare cu utilităţi a locuinţelor. Aducerea şcolilor şi spitalelor la nivel occidental.

Toate acestea presupun investiţii şi business mai mari pentru toată lumea: bănci, multinaţionale, companii cu capital privat românesc. Dacă toţi au de câştigat din creşterea cifrelor de afaceri, iar guvernul din impozitele aferente, atunci de ce nu se înţeleg?

Din păcate, din România lipseşte un board de consilieri ai guvernului constituit din reprezentanţii celor mai mari firme din economia românească, din bancheri şi antreprenori. Toţi ar trebui să stea la masă şi să se întrebe reciproc: ce aveţi voi nevoie de la noi pentru a ajunge la obiectivul pe care îl urmărim?

Marile companii din România trebuie să admită că bugetul se bazează în ultimii ani din ce în ce mai puţin pe impozitul pe profit şi că pe undeva este nevoie de noi surse de finanţare. În 2016, ponderea impozitului pe profit în PIB era de 2%, în 2018 a ajuns la 1,6%, conform estimărilor ZF. Nu mai are relevanţă de ce, fapt este că impozitul pe profit a devenit o sursă nesemnificativă în ceea ce priveşte structura veniturilor bugetare, care se bazează în primul rând pe încasările din TVA (7% din PIB), din CAS (8,5% din PIB) şi din impozitul pe venit (3,6% din PIB), adică din impozitul plătit de angajaţi.

Trebuie luat în considerare şi faptul că TVA a scăzut substanţial în ultimii cinci ani, de la 24% la 19%, iar în 2014 a avut loc şi o scădere a CAS de 5 puncte procentuale.  Bun, dar de ce le-ai mai făcut aceste reduceri dacă nu erau destui bani la buget astfel încât astăzi ajungi să suprataxezi prin alte mijloace băncile, energia şi telecomul?

Se pune întrebarea, raţional, şi ce se întâmplă cu banii colectaţi, în condiţiile în care la bugetul consolidat al statului s-au strâns anul trecut

288 de miliarde de lei (estimări ZF), cu 35% mai mult decât în urmă cu patru ani. Un mare semn de întrebare este creşterea nesustenabilă a cheltuielilor cu salariile bugetarilor de la 7,5% din PIB în 2014 la 9,5% în 2018 şi la 10,4% în 2019.

Dar şi această structură de cheltuieli, justificată sau nu, ar trebui discutată între cei care  - vrând, nevrând  - decid ce se va îmtâmpla cu economia României în următorii 5-10 ani. Ideea este că această adversitate care a ajuns pe alocuri şi la poziţii de duşmănie între cei care plătesc taxe şi cei care le administrează pentru bunuri publice nu foloseşte nimănui şi se va întoarce împotriva celor care au declanşat acest război.

De fapt, ceea ce apropie cele două părţi este mult mai mult decât ce le desparte. Dacă băncile şi firmele vor afaceri şi profituri mai mari, sigur le vor obţine dacă statul va colecta mai mulţi bani la buget şi îi va cheltui mai eficient.

Duşmanul comun este de fapt lipsa de eficienţă, lipsa de competitivitate, incapacitatea de a duce proiectele până la capăt, lipsa de viziune şi de ambiţie de a creşte economia României cu peste 5%.

Odată ce este asumat un obiectiv comun al administraţiei şi al mediului de busines, pasul următor este răspunsul la întrebarea ce ţine în loc creşterea mai rapidă a economiei româneşti? În niciun caz nu vor fi puse pe masă soluţii când îţi faci din cele mai mari companii din România un duşman.

De cealaltă parte, după 30 de ani de la Revoluţie nu poţi să blamezi la nesfârşit proasta administrare a ţării pentru lipsa de rezultate în sectorul public.

Pe undeva poate că este şi o problemă de resurse, iar modelul unei convergenţe în business, dar menţinerea unor diferenţe enorme în social, la nivelul calităţii vieţii, nu este sustenabil.

Cine a luat economia, Vestul, va fi nevoit să aducă şi societatea la nivelul mediu al Uniunii Europene, pentru că altfel o va pierde. Altfel, va fi decredibilizată însăşi această construcţie a Uniunii Europene, o construcţie care nu mai este de mult doar economică, ci politică şi deci socială.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO