Aş fi vrut să găsesc în programele celor doi candidaţi la preşedinţie obiectivul ca până la sfârşitul mandatului, în 2024, să fie încă 3 milioane de locuinţe conectate la gaz, apă şi canalizare, faţă de doar 3 milioane în prezent, iar în 2029, peste 10 ani, să avem aproape toate cele 8,5 milioane de locuinţe intrate în epoca modernă.
Nu există nicăieri acest angajament şi nici măcar enunţată această întârziere. Se vorbeşte de modernizare, de noi valori, de o Românie „normală“ şi de un „Pact naţional pentru bunăstarea românilor“.
Dar ce fel de Românie „normală“ este aceea unde doar 3 milioane din cele 8,5 milioane de locuinţe sunt conectate la gaz metan? Şi unde este bunăstarea când condiţiile de trai la 50 km de marile oraşe sunt în continuare de secol XIX?
Situaţia este cu atât mai paradoxală cu cât România este al patrulea producător de gaze din Uniunea Europeană, iar în Marea Neagră sunt rezerve de 200 mld. metri cubi, care însă vor merge printr-o conductă de 1,2 m diametru, separată de reţeaua naţională de transport de gaz, către Ungaria şi Austria.
Gazul din Marea Neagră poate fi văzut ca un test în ceea ce priveşte planurile celor doi candidaţi la preşedinţie cu România. Niciunul nu spune clar – orice gospodărie din România va trebui să fie dotată cu gaz metan, apă şi canalizare peste 10 ani, aşa cum este dotată cu curent electric.
În programul actualului preşedinte se vorbeşte în detaliu despre situaţia energetică în capitolul „România - Hub energetic regional“, dar este ocolit cu grijă subiectul exploatării gazelor din Marea Neagră şi al folosirii lor în locuinţele şi pentru companiile din România.
„Sectorul energetic rămâne departe de potenţial… România risipeşte multă resursă energetică… Majoritatea infrastructurilor energetice înregistrează un grad ridicat de uzură fizică şi morală, urmare a dezinteresului major pentru investiţii în menţinerea şi dezvoltarea capacităţilor de producţie şi transportale energiei electrice şi gazului metan… România poate să devină un jucător relevant pe piaţa energetică regională“, se spune.
Este subliniat avantajul României de a fi singura ţară europeană „cu un ciclu nuclear complet“ şi că este „esenţial“ să se dezvolte parteneriate în nuclear pentru reactoarele 3 şi 4. Sigur că aici este directă trimiterea către ultima vizită a preşedintelui în Statele Unite, unde pentru prima dată a fost inclus subiectul cooperării româno-americane în nuclear.
În programul fostului premier, unde te-ai fi aşteptat ca „bunăstarea“ energetică să fie atinsă prin investiţii în reţele de distribuţie de gaz metan, cuvântul energie apare într-un singur context:
„Este responsabilitatea noastră să identificăm şi valorificăm abordările câştigătoare în domenii cheie precum: energie, transport, IT&C, agricultură sustenabilă, educaţie, mediu. Va fi rolul meu ca preşedinte să asigur o dinamică pragmatică a relaţiilor şi schimburilor internaţionale care au în centru aceste domenii cheie“.
Deci tot relaţii internaţionale şi huburi energetice regionale.
Astăzi se nasc în România doar 190.000 de copii pe an, faţă de aproape 240.000 în 2000, iar 200-300.000 de români în perioada activă a vieţii pleacă. Satele devin pustii pentru că tinerii nu au oportunităţi de slujbe suficient de bine plătite în apropiere, deci nu au o perspectivă de viaţă, şi nici nu sunt condiţii de trai la un nivel minim: apă, gaz, canalizare.
Până la huburi energetice regionale cu care diverşi specialişti ne tot bat la cap de când s-a descoperit gazul în Marea Neagră, România ar trebui să folosească direct oportunitatea de a deveni cel mai mare producător de gaze din UE.
Şi nu redevenţele sau împărţirea unui profit despre care nu se ştie azi cât va fi, pentru că va depinde de preţul gazului pe pieţele internaţionale, este miza. Miza este folosirea acestui gaz în România.
În Ungaria, 95% din locuinţe sunt conectate la gaze, apă şi canalizare, deşi această ţară importă 90% din necesarul de gaz metan.
Şi gazul nu trebuie numai în locuinţe.
Cum să faci mici afaceri în industria alimentară, de care România are atâta nevoie, fără gaz şi fără apă? Câţi pot fi eroi ca Derpan, producătorul de croissante Delly din comuna Smârdan, judeţul Galaţi, care foloseşte gaz petrolier lichefiat pentru că localitatea nu este conectată la gaz metan?
De industria petrochimică, de industria de medicamente, de producţia de electricitate din gaz metan nu mai vorbim.
La 30 de ani de la Revoluţie, este timpul ca programele candidaţilor să vină cu obiective concrete şi măsuri pentru atingerea acestora. Să nu spună că nu au atribuţii, că nu au competenţe. Dacă nu le au, să şi le asume.
Sorin Pâslaru este redactor-şef al Ziarului Financiar
