9 mai de anul acesta, Ziua Europei, are o semnificaţie specială, mult mai importantă decât în alţi ani. În faţa războiului din Ucraina, de la Est, şi în faţa războiului comercial al lui Trump, de la Vest, Europa şi Uniunea Europeană sunt chemate să livreze încredere în primul rând. Europa este chemată să dea încredere nu doar locuitorilor săi, ci este chemată să dea încredere locuitorilor lumii.
Mulţi spun că Europa a devenit un muzeu şi este o economie unde doar industria de fashion şi turismul mai funcţionează. Se fac comparaţii între capitalizările bursiere ale celor mai mari bănci şi companii din lume şi Europa iese prost. Pe de altă parte, toată lumea vine şi vizitează Europa şi visează la nivelul de trai şi felul în care trăiesc europenii.
De fapt, de ce vin americanii, chinezii, indienii, japonezii sau brazilienii să viziteze muzeele şi vechile oraşe ale Europei? Vin pentru că ei simt că au de învăţat de la Europa. Eu vin să înveţe valorile Europei, valorile umanităţii. Un muzeu, un oraş vechi al Europei este de fapt o carte de istorie şi filosofie în care te poţi plimba şi apoi pleci cu altă viziune asupra lumii.
Europa a fost un teatrul al războaielor timp de sute de ani, dar după 1945 a reuşit să se menţină într-un echilibru care i-a adus prosperitate. Astăzi, ca urmare a celor 30 de ani glorioşi, între 1950 şi 1980, ţările din zona euro au ajuns la un nivel al prosperităţii pe care nimeni nu-l bănuia posibil în urmă cu 100-150 de ani.
Crearea Statelor Unite ale Americii, Revoluţia Franceză, progresul tehnologic britanic au apărut ca urmare a afirmării umanităţii ca valoare supremă în faţa Bisericii şi în faţa regilor.
Abia după ce Leonardo da Vinci şi întreaga pleiadă de gânditori ai Renaşterii, inspirându-se de la vechii greci, au adus în prim-plan omul şi au pus fiinţa umană ca valoare supremă, abia atunci totul s-a schimbat în lume, atât din punct de vedere al organizării statului, cât şi din punct de vedere al invenţiilor şi al progresului tehnologic.
Progresul social şi progresul tehnologic ne-au adus astăzi la un nivel al bunăstării negâdit în urmă cu două sute de ani, iar totul se datorează luptei marilor gânditori europeni pentru om ca fiinţă supremă.
Întâi este omul, valoarea fiinţei umane şi apoi Statul, apoi Biserica, apoi capitalul, apoi regele. De aici, de la aceste valori a pornit progresul omenirii, au pornit valurile creştinătăţii şi extinderea lor în toată lumea. De aici a pornit de fapt progresul tehnologic.
Atunci când un japonez, un chinez sau un american se minunează de picturile din Capela Sixtină, el de fapt vine să se adape de la valorile pe care Europa le-a pus în istoria lumii şi care sunt izvorul a tot ceea ce am reuşit să acumulăm astăzi din punct de vedere social, politic, ştiinţific şi tehnologic.
Oamenii de fapt nu vin în muzeele Europei pentru picturi sau sculpturi, ei vin către idei, către ideea că lumea e condusă de frumos, de bine şi de progres, iar atunci când stau la coadă la genţi Hermes de 30.000 de euro bucata, atunci când se uită la meciurile de fotbal din UEFA Champions League, ei vin către frumuseţe, către bucurie, către un viitor mai bun. Vin către o celebrare a frumuseţii şi a bucuriei, o celebrare a umanităţii, care a reuşit, prin progres social şi progres tehnologic, să ajungă la un nivel de viaţă de neimaginat în urmă cu maxim 100 de ani.
Europa nu este în urmă deloc, aşa cum se afirmă. Europa este de fapt foarte înainte. Europa este astăzi, când vedem hoardele de turişti din marile capitale, când aparent e o slăbiciune că au ajuns să trăiască din turism ţări precum Franţa, Italia sau Spania, într-o etapă de post-growth-society. Este vorba de o societate postcreştere.
Europa a ajuns la pace şi prosperitate, a ajuns la o fază a dezvoltării sociale şi economice în care energia individului nu mai este alocată la cele opt ore de strung la care trebuia să stea aplecat în urmă cu 80-90 de ani, ci la ce rezultate are Barcelona, când începe Turul Franţei, cine câştigă Wimbledon sau cine este în competiţie la campionatul mondial de snooker. Aceasta nu este o slăbiciune, aceasta este o performanţă. Este o performanţă obţinută prin productivitate şi prin pace după decenii şi secole de chin şi războaie.
Iar faptul că după sute de ani de lupte sângeroase între cetăţi, între popoare, între naţiuni, între imperii, între biserici chiar, Europa a găsit soluţia pentru pace şi prosperitate, a găsit soluţia înfiinţării unei entităţi, a unui organism – Uniunea Europeană- care să împace divergenţele a
27 de ţări din Europa, unde se vorbesc peste 20 de limbi, este probabil cea mai frumoasă şi mai semnificativă cucerire a spiritului uman din istorie.
Aşa cum astăzi toţi cetăţenii globului ar vrea să trăiască în Europa şi se uită cu jind şi învaţă valorile europene din muzee, din oraşe, din restaurante, din magazinele de modă, toate societăţii politice ale lumii acestea, cele 200 de ţări ale lumii, pot lua exemplu şi se pot imagina această soluţie a unei uniuni similare pentru tot globul pământesc.
Poate părea o utopie astăzi, dar ceea ce funcţionează azi în Uniunea Europeană sigur părea o utopie acum 100 de ani, şi chiar acum 80 de ani, când Germania a declanşat cel de-al Doilea Război Mondial.
Uniunea Europeană trebuie să ţină cu dinţii de valorile sale, pentru că din aceste valori am ajuns să avem capacităţile tehnologice de astăzi. Din iubire faţă de om şi nu din ură s-au născut şi avioanele, şi vapoarele, şi motorul cu abur, şi submarinele şi computere şi inteligenţa artificială.
O să vină economiştii şi o să spună: resursele sunt limitate, nu putem să asigurăm nivelul de viaţă al Occidentului pentru tot globul pământesc. Însă progresul tehnologic este infinit, ca şi creativitatea umană. Vom fi în 10-20 de ani 10 miliarde de oameni pe planetă, e adevărat. Însă economia nu este un joc cu sumă nulă. Economia înseamnă alocarea optimă a resurselor, iar inteligenţa artificială va impulsiona enorm această alocare optimă a resurselor.
Aparent, toată lumea se luptă pentru o prăjitură, dar ce uită oamenii este că tehnologia poate face această prăjitură mai mare, să-i îndestuleze pe toţi, aşa cum s-a arătat în istorie. Miliarde de oameni de pe planetă au astăzi un nivel de viaţă pe care numai regii îl aveau în urmă cu 200 de ani, pe baza tehnologiei.
Uniunea Europeană este exemplul, astăzi, 9 mai, a ceea ce trebuie să devină lumea: un teritoriu al păcii, al cooperării şi al bunăstării există loc pentru toată lumea. Nu se va întâmpla mâine, aşa cum nici Uniunea Europeană nu a apărut într-o zi.
Dar iată cum procesul de extindere în Europa de Est al Uniunii Europene a reuşit în trei decenii şi jumătate ridicarea nivelului de viaţă în cele 15 ţări din Europa Centrală şi de Est la niveluri la care nimeni nu s-ar fi gândit în 1990.
România, ţara de unde scriu aceste rânduri, este astăzi la un nivel lal PIB per capita la paritatea puterii de cumpărare de 80% din media Uniunii Europene şi foarte probabil va ajunge în următorii 5-7 ani la 100% din media Uniunii Europene.
La 14 ani, când eram în clasa a 8-a la şcoala generală, stăteam câte două ore la coadă la pâinea distribuită pe cartelă. Cele două blocuri militare antagonice de la acel moment, cel din Est şi cel din Vest, investeau enorm în armată şi arme pentru că se ameninţau reciproc.
Iar în galantarele magazinelor bâzâiau muştele. Împreună cu părinţii mei făceam călătorii la Bucureşti, capitala ţării, pentru a ne aproviziona cu salam, pentru că acolo era la liber.
România avea atunci 300.000 de soldaţi şi ofiţeri faţă de 70.000 în prezent. O mare parte a resurselor se duceau pentru întreţinerea acestora şi pentru plata datoriei externe în avans.
Iată însă că pacea şi extinderea Uniunii Europene ne-a adus astăzi prosperitate. Înainte de ’89 tinerii traversau Dunărea înot să fugă din ţară, astăzi, pentru un tânăr angajat coleg de redacţie Parisul sau Frankfurtul sunt la 2-3 ore distanţă, mai accesibile poate decât oraşul Iaşi din nordul ţării, spre care încă nu avem autostradă, dar vom avea în curând.
Ideea de extindere a Uniunii Europene este ideea de a răspândi pacea şi prosperitatea. Oamenii trebuie să aibă încredere în oameni şi în progresul determinat de o mai bună organizare socială, de o mai bună organizare a muncii şi de o mai bună alocare a resurselor.
Uniunea Europeană nu este în urmă, ci Uniunea Europeană reprezintă viitorul. De acum în 30, în 50, în 70 de ani ţările lumii vor ajunge ceea ce trăieşte Uniunea Europeană astăzi: post-growth society, o societate în care oamenii sunt cel mai atenţi la scorul de la echipa de baschet favorită, la ce spectacol să meargă diseară la operă şi ce cărţi au apărut noi în librărie.
Putem face asta. China a crescut în ultimii 40 de ani de la 1% din PIB-ul lumii la 17% astăzi. Cum a crescut? A pus capitalul occidental împreună cu forţa de muncă locală, împreună cu abnegaţia forţei de muncă locale şi iată că de la un producător de tenişi şi creioane astăzi este lider în trenuri de mare viteză sau inteligenţă artificială.
Dezvoltarea nu este unul contra altuia, dezvoltarea vine din cooperare, din punerea în comun a resurselor, din echilibru şi din bucuria de a fi împreună. Dacă Pierre de Coubertain a renăscut după 2.000 de ani Jocurile Olimpice şi astăzi sportul este un motor al dezvoltării economice şi un simbol al prosperităţii, ideea de Uniune Europeană, de pace, prosperitate şi dezvoltare economică, având ca valoare supremă Omul, fiinţa umană, va fi exemplu pentru toate ţările lumii în viitor.
La mulţi ani, Europa, de 9 mai!
