♦ Cea mai mare discrepanţă astăzi între puterea economică a României şi puterea economică a altor ţări din regiune este la nivelul marilor jucători din economie ♦ O ilustrare a acestei diferenţe este dată de raportarea primelor cinci companii ca total cifră de afaceri la produsul intern brut ♦ România are doar 7% pondere a cifrei de afaceri totale a primilor cinci jucători în PIB, faţă de 25% în cazul Ungariei sau Austriei sau 16% în cazul Cehiei sau Poloniei. Însă crearea de campioni internaţionalui necesită o gândire strategică, pe care România a avut-o. Adevărat, în alte timpuri, în alte condiţii ideologice şi geopolitice. Dar o gândire a fost. Altfel nu ar fi putut apărea dintr-un micuţ oraş din Moldova, din Oneşti, o campioană mondială la gimnastică, Nadia Comăneci, un campion mondial în business, Daniel Dines, creatorul UiPath şi o artistă de mare calibru precum Loredana Groza.
În top 5 ca cifră de afaceri în România, la nivelul anului 2024 avem OMV Petrom şi OMV Petrom Marketing — care sunt entităţi surori — producătorul auto Dacia şi doi mari comercianţi: Lidl şi Kaufland.
În total, aceste companii din top 5 au o cifră de afaceri de 26 de miliarde euro. Raportat la PIB-ul din 2024 de 370 mld. euro, avem o pondere de doar 7%. Deci primii 5 jucători au doar 7% pondere în PIB. Pe când, dacă ne uităm în Ungaria — despre care, bineînţeles, toată lumea spune până acum câtva timp „domnule, au luat-o razna”, ca să folosim un termen mai dur, în ultimii 7–8 ani — dar care ne era dată de multe ori exemplu când am început la Ziarul Financiar, în anii 1999–2008: „trebuie să facem reforme ca în Polonia, uite Ungaria ce investiţii străine atrage, uite Cehia”, este la o pondere de 25% a veniturilor top 5 în PIB.
Deci mai mult decât triplu ca pondere a primilor cinci mari jucători faţă de România.
22 de miliarde cifră de afaceri are MOL, iar Ungaria nu are resursele României de petrol şi gaze, atenţie. MVM, operatorul naţional de electricitate — 11 miliarde euro venituri. Ei au rămas integraţi, sunt fostul RENEL, pe care noi l-am spart pentru că am spus „domnule, se fură şi trebuie spart şi privatizat”.
Ei — MOL-ul l-au dus pe piaţă, OTP-ul, cea mai mare bancă, a fost listată şi nu mai spun de sistemul bancar unde sunt. Grupul OTP are active de 120 miliarde de euro, mai mult de jumătate din tot sitemul bancar local. Dar, iată, marile companii au devenit vectori de creştere. Ce înseamnă asta? De ce este important să ai companii foarte puternice? Pentru că atunci poţi să aduci cei mai buni oameni şi ai cea mai bună vizibilitate a ceea ce urmează. Poţi să dai direcţia pentru întreaga economie. Stai la masa marilor jucători europeni. Contezi şi eşti ascultat, nu doar asculţi.
E ca şi cum ai avea un vapor cu un catarg foarte înalt. Deci barca Ungariei este mai mică decât a noastră, pentru că PIB-ul este la jumătate faţă de al nostru, însă catargul lor este mult mai înalt şi rămân în picioare şi, dacă ai un catarg înalt, poţi să vezi mai departe.
Vezi mai departe, atragi, ai capacitate de finanţare, acces la finanţare mai ieftină, stai la masa marilor jucători. Deci noi aici, din acest punct de vedere, avem o misiune. Şi dumneavoastră, cei mai competenţi oameni din România, sunteţi în această sală. Cum facem? Cuvântul acesta, „strategie”, a fost folosit de foarte multe ori şi parcă nu mai aduce ceva concret după el, dar fără o gândire strategică — hai să-i spunem aşa — nu putem să mergem mai departe. Rezultatul acesta al Ungariei sau al Poloniei sau al Cehiei este rezultatul unei gândiri strategice. Ei sunt unde sunt pentru că, acum 10–15–20 de ani, au avut o gândire strategică. Şi, dacă vreţi, nu doar Ungaria: uitaţi-vă în Cehia — la fel. Investitorii străini, Skoda — au venit germanii — dar unde sunt astăzi? La 24 miliarde de euro afacerui. CEZ, grupul integrat de energie — 8 miliarde euro afaceri.
Hai să vedem cum este Polonia. Polonia este tot la 16% pondere top 5 companii în total PIB. Deci, reamintesc ponderile: 7% în cazul României, 24–25% în cazul Ungariei, 16% Cehia şi Polonia tot în această zonă. Uitaţi-vă: 69 de miliarde euro venituri pentru PKN Orlen. Iarăşi, o ţară — Polonia — nu la fel de puternică din punct de vedere al resurselor precum România. Şi am vrut să vedem cum este situaţia şi în Austria şi observăm un grad mare de asemănare. Ungaria se uită istoric la Austria — tot ceea ce a făcut, a creat campioni regionali şi internaţionali. Fără această agregare a forţelor — pentru că, în momentul în care creezi un astfel de „proiectil”, o „rachetă”, dacă aduni toate resursele — ai o mult mai mare capacitate de a crea valoare adăugată în economie. Nu poţi să ajungi la 50.000 de euro PIB per capita, cât are Austria, dacă nu urmăreşti această strategie.
Noi trebuie să ne gândim mereu şi la ceea ce am făcut bine în aceşti ani. Avem resurse — resurse agricole, resurse naturale, oameni. Şi nu ştiu dacă ştiţi că anul acesta este anul Nadiei Comăneci şi m-am gândit: cine sunt campionii României? Dacă vorbim şi de redistribuţie, de redistribuirea companiilor în regiunile mai sărace în investiţii, ştiaţi că trei mari valori ale României sunt dintr-un orăşel din estul ţării, unde de acum înainte ar trebui să vină investiţiile o dată cu infrastructura?
Şi anume Nadia Comăneci, Loredana şi Daniel Dines, creatorul UiPath, sunt din Oneşti, din judeţul Bacău. Şi au în jur de 55-60 de ani. Credeţi că au apărut întâmplător în acest orăşel? Ei bine, nu. Ei sunt rodul unei strategii, pentru că acest oraş a beneficiat de nişte investiţii. Nu au fost ele perfecte — vorbim de România înainte de ’89 — dar s-a făcut un mare combinat chimic în acea zonă. Şi, alături de el, ai avut o sală de sport şi ai avut şi un liceu foarte bun, unde Daniel Dines a învăţat matematică şi literatură — pentru că el a vrut să fie scriitor. Deci această vână artistică este încă o resursă pentru România.
Dar mă întorc la gândire strategică: oamenii aceştia, probabilistic vorbind, nu puteau să apară toţi trei în acelaşi loc dacă nu exista un context. Dacă nu exista o strategie. Pentru că, dacă aduci industrie, copiii din familiile angajaţilor din industrie trebuie să meargă la sport, ai o sală de sport şi trebuie să aibă şi unde să cânte — o casă de cultură. Toţi aceşti trei oameni excepţionali, nu puteau apărea dacă nu se crea un context. Ei au fost produsul excepţional al unei generaţii care a fost pusă într-un context care a permis/a dus la crearea acestor valori. A fost o gândire strategică, nu o întâmplare.
Iar noi, când mergem de acum înainte în companiile noastre, suntem exact în perioada în care ne asumăm decizii strategice pentru anii următori. Deci cel mai important este să creezi cadrul ca să descoperi talentele. Şi talentele vor ţâşni. Talentele vor ţâşni şi vor ajunge campioni mondiali, aşa cum au ajuns aceşti trei oameni, dintr-un cadru pe care poate nimeni nu l-ar fi anticipat acum 60 de ani. Dar gândirea a fost corectă: crează cadrul. Adu copiii la gimnastică, adu-i la teatru, la şcoala populară de artă, dă-le posibilitatea să se exprime, ai grijă să aibă profesori de matematică sau literatură bine pregătiţi şi vei avea rezultate.
Şi, dacă vreţi încă o trimitere la această „foame” de artă şi poezie din această zonă, uitaţi cum se numesc două dintre primele cinci firme din Oneşti: Licurici Impex — un mare distribuitor— în top; Potpuriu SRL — tot în distribuţie. Barlinek este o companie poloneză care foloseşte resursele locale, lemnul, pentru a produce parchet — unul dintre marii producători. Iar Croco — îl întâlniţi în fiecare benzinărie — produsele Croco din sticksuri şi panificaţie.
Deci resursele locale puse în valoare printr-o strategie — care a avut rezultate excepţionale din anumite puncte de vedere, cu toate minusurile epocii — ne arată că, gândind pe deceniile următoare, putem depăşi această încetinire economică. Şi vom avea surprize — astăzi poate nici nu ne imaginăm ce forţă se ascunde în continuare în economia – şi societatea - românească.
