Poate că nu vă daţi seama, dar în construcţii, cum se spunea înainte, trăim în „miezul unui ev aprins”, cu toate motoarele turate. Toate datele ne arată asta - este cea mai mare valoare a pieţei construcţiilor din istorie, care s-a triplat în 10 ani.
Şi ceea ce mi se pare foarte important este misiunea constructorilor, de toate felurile – pornind de la infrastructură, rezidenţial, nerezidenţial, poduri şi aşa mai departe. Este o misiune crucială, pentru că dumneavoastră practic faceţi acea Românie – sau o faceţi deja de mulţi ani, dar abia în ultimii ani o vedem cu adevărat - acea Românie pe care o visăm.
Pentru că, vedeţi, românii cheltuie 10 miliarde de euro pe an – au ajuns să cheltuiască de 7-8 ori mai mult decât acum 10 ani – pe excursii în străinătate, pe vacanţe. Iar atracţia aceasta nu este atât dată de mâncare sau de plaje, ci de această dorinţă, poate subliminală, de a merge undeva într-o normalitate.
Această normalitate înseamnă clădiri frumoase, şosele bine făcute, spaţii moderne şi un context diferit faţă de ceea ce trăim noi. Ce fac construcţiile? Înnoiesc lumea, ne dau o nouă viaţă. Cum mai spus pe această scenă: în 1998-1999, când am început activitatea ca jurnalist, erau doar două clădiri de birouri moderne în Bucureşti – World Trade Center şi clădirea Modern, unde era fostul sediu al Bursei de pe Bulevardul Carol.
Faptul că intrai acolo era ca într-o magie, când vedeai clădirile de sticlă. Era Occidentul. Între timp, când vii acum de pe autostradă din nord pe A3 şi te apropii de zona unde sunt turnurile de la Floreasca sau din Pipera, nu ai senzaţia că vezi La Défense din Paris sau Manhattan?
România s-a schimbat enorm şi dumneavoastră trebuie să o schimbaţi în continuare. Avem o misiune – şi asta este important şi pentru Gen Z. Ei vor altceva. Vor o altfel de Românie. Cine o face? Dumneavoastră.
Pentru că, în afară de a ne gândi şi a ne simţi occidental, trebuie să vedem fizic cum arată acest mod occidental. Recuperarea aceasta despre care vorbim de ani de zile trebuie să devină vizibilă.
Sigur că acum trăim o perioadă mai complicată, nu vedem clar ce se întâmplă la nivel internaţional, tensiunile sunt majore. Anul trecut a trebuit să majorăm taxele. Însă dumneavoastră sunteţi, aş putea spune, un sector privilegiat.
S-au tăiat bani din alte categorii, s-au impus taxe unde nu erau, însă nu s-au tăiat investiţiile. Avem cel mai mare nivel al investiţiilor în PIB în 2025 şi probabil şi anul acesta.
Aceasta este partea pozitivă. Partea negativă este că, de acum înainte, banii – care sunt mulţi – trebuie să meargă unde trebuie. Să nu fie risipiţi.
Noi suntem, ca ziar, ca un periscop şi urmărim ce se întâmplă. Eu nu văd rapoarte ale Curţii de Conturi, nu văd semnalate abuzuri suficient pentru banii cheltuiţi aiurea. În sectorul 3, de exemplu, ştie toată lumea de câte ori se schimbă trotuarele – complet fără rost. Borduri, stâlpişori, piste de biciclete în câmp nefolosite – aceeaşi situaţie în toată ţara.
De acum înainte, având în vedere sumele mari de care dispunem, cred că este esenţial să eficientizăm cheltuielile. Putem face enorm doar din economii şi din eficientizare.
A doua chestiune: lipsa de calitate a construcţiilor. Nu avem suficient respect pentru arhitectură. Constructorul trebuie să lucreze împreună cu arhitectul. Nu respectăm finalitatea construcţiei, nu respectăm omul. Construcţiile trebuie gândite pentru oameni, nu pentru clădiri.
Dacă ieşi din Bucureşti, vezi blocuri în câmp. Vile în câmp. Asta înseamnă că puterea arhitectului-şef şi a urbanistului este mică în raport cu investitorii şi constructorii.
Deci reiau: dacă nu suntem atenţi la risipă şi la calitate, există riscul ca aceşti bani – inclusiv cei privaţi – să nu îşi atingă eficienţa. Degeaba avem recorduri de cheltuieli, dacă îi risipim şi nu facem lucruri de calitate, folositoare.
Haideţi să vedem câteva date care confirmă boomul pieţei construcţiilor.
Suntem la un record istoric al lucrărilor de construcţii. Faţă de 2016-2017, când am avut o perioadă de scădere, acum vedem o creştere puternică.
În 2025 estimăm o piaţă de aproximativ 50 de miliarde euro. Asta este dimensiunea pieţei construcţiilor în România, este o triplare faţă de 2016.
Avem practic o triplare în ultimii 8-9 ani – de la aproximativ 75 de miliarde lei în 2015 la 240 de miliarde lei în 2024. O dublare faţă de perioada pandemiei, în ultimii 5 ani. Probabil că în 2025 a ajuns la 250-260 mld.lei, deci 50 mld. euro.
De aceea spun că sunteţi una dintre cele mai puternice pieţe ca ritm de creştere. Există şi alte sectoare în creştere – sănătatea privată, educaţia privată – dar nu la această magnitudine.
Raportat la cifra de afaceri totală din economie, construcţiile aveau o pondere de circa 6% în 2015. Acum suntem la aproximativ 9%.
Este un record la nivel european.
Trebuie să conştientizăm acest lucru. În activitatea de zi cu zi nu realizăm întotdeauna cât de mare este forţa acestui sector.
M-am uitat şi la firmele cu peste 500 de angajaţi, ca să vedem puterea companiilor. Ce s-a schimbat este că acum avem o nouă clasă de antreprenori puternici.
În trecut, acum 10-15 ani, s-a mai creat capital local în construcţii, dar acele firme nu au rezistat. Acum avem companii solide cu peste 500 de angajaţi, care au ajuns la o cifră de afaceri totală de aproximativ 26 de miliarde lei – adică 5 miliarde de euro. E foarte important să ai constructori puternici.
În Austria, de exemplu, două dintre primele cinci companii ca cifră de afaceri sunt firme de construcţii.
Mi-a spus cândva un director al unei mari companii austriece de construcţii care activează în România: „O companie mare de construcţii trebuie să aibă în spate o bancă, iar împreună fac o ţară”.
Firmele de construcţii şi băncile mari susţin economia. De ce trebuie această relaţie? Pentru că domeniul este volatil, există probleme de cashflow, iar banca oferă stabilitate şi sprijin financiar.
Ei bine, noi acum am acumulat, în aceşti ani, s-a format capital românesc. Când ai tot mai mulţi jucători cu peste un miliard euro şi mai mult cifră de afaceri, de aici va urma, practic, următorul pas: poţi să treci de la construcţiile de clădiri la construcţii de infrastructură, la tuneluri, la poduri, la lucruri din ce în ce mai sofisticate.
Şi, odată ce ai un portofoliu atât de mare, acesta este încă un câştig enorm – nu numai schimbarea României, ci acumularea de know-how, de expertiză şi de forţă financiară.
De aceea, de acum încolo, vom vedea de ce este important acest sector pentru economia românească. Încă o dată: este important pentru că avem aici capitalul privat românesc, care are una dintre cele mai mari ponderi faţă de alte sectoare din economie.
Evoluţia numărului de firme de construcţii – bineînţeles, nu a fost o triplare, aşa cum am văzut la nivelul cifrei de afaceri. Avem o dublare, ceea ce înseamnă o creştere a cifrei de afaceri medii pe firmă.
Există o oarecare scădere în 2023–2024. Vom vedea la finalul acestui an, pe datele din 2025, dacă tendinţa a continuat, în special pe construcţiile de clădiri.
Lucrările speciale de construcţii – fundaţii, instalaţii, activităţi specializate – a încetinit şi aici numărul de firme ca ritm de creştere, dar sectorul rămâne unul foarte atractiv.
Din perspectiva locurilor de muncă, tot mai mulţi absolvenţi de liceu şi de facultate se îndreaptă spre acest domeniu. Şi nu are cum să nu fie aşa – avem enorm de construit, nu doar în România, ci şi în regiune şi la nivel internaţional.
Dacă aloci 4% din PIB pentru armament, ce înseamnă asta? Înseamnă viitoare distrugeri. Şi cine trebuie să reconstruiască? Constructorii.
Aşa că, dacă lumea va trece – şi deja trece – printr-o astfel de fază, în care, în loc să investim în sănătate şi educaţie, investim în armament, în final tot dumneavoastră veţi fi chemaţi să reconstruiţi.
În zona lucrărilor de inginerie civilă vedem, de asemenea, creştere – aici este nevoie de mai multă expertiză.
Clădirile rezidenţiale au scăzut în 2024, probabil în special în Bucureşti, dar şi în alte oraşe. În schimb, clădirile nerezidenţiale au crescut, iar în interiorul acestui segment vom vedea exact ce subsectoare au performat.
Transportul – bineînţeles – este în creştere, la fel şi construcţiile industriale specializate.
Mai există şi un capitol interesant – „alte lucrări de inginerie civilă” – care nu este foarte clar detaliat în statistică, dar care are o valoare semnificativă, aproape de 10 miliarde de euro.
Aceasta este împărţirea generală: rezidenţial, nerezidenţial şi infrastructură de transport, fiecare cu valori între aproximativ 10 şi 15 miliarde de euro, totalizând piaţa de circa 50 de miliarde euro.
Care este cea mai mare dinamică? Datele de la INS, din baza Tempo, arată că există o accelerare puternică la infrastructura rutieră.
Cei aproximativ 50 de miliarde de lei reprezintă investiţii totale ale statului român în drumuri– nu doar prin CNAIR sau CNIR, ci şi prin autorităţile locale şi judeţene.
În ultimii 3-4 ani, avem mai mult decât o dublare a acestor investiţii, până în 2024, iar creşterea a continuat.
Partea de autostrăzi a ajuns în 2024 la aproximativ 13 miliarde de lei alocări şi vedem şi rezultatele. Fără bani, nu se poate construi.
Când s-au alocat fonduri consistente pentru autostrăzi, am văzut şi progresul concret.
La poduri, tuneluri şi lucrări subterane, anul 2021 a fost unul foarte bun, iar ulterior a existat o scădere. Vom vedea dacă proiectele actuale vor readuce creşterea în acest segment. De ce este important acest lucru? Pentru că sunt lucrări de mare complexitate, iar pe măsură ce companiile româneşti avansează în aceste domenii, creşte valoarea adăugată în economie. Este esenţial ca această zonă să fie dezvoltată de companii locale, care ulterior pot deveni competitive la nivel internaţional.
Revenind la construcţiile de clădiri – clădirile administrative, adică office – vedem scăderea din 2024 de care vorbeam. În schimb, există o creştere solidă în zona construcţiilor industriale şi a depozitelor.
Am analizat şi evoluţia clădirilor de comerţ versus cele industriale. Discuţia clasică este că se dezvoltă prea mult retailul şi prea puţin producţia.
Mă aşteptam ca retailul să fie mai sus şi industria mai jos, dar probabil o parte din creştere vine din zona de depozite şi logistică. Totuşi, industria este prezentă şi trendul este unul solid.
Este un trend pe care vă puteţi baza în perioada următoare.
Vedem, de exemplu, fabrica recentă de la Lehliu a companiei TeraSteel – o investiţie de 20 de milioane de euro în panouri termoizolante. Şi Bilka de la Braşov are o investiţie într-o nouă fabrică de panouri.
Apar tot mai multe iniţiative de acest tip. Această tendinţă pune în mişcare şi alte sectoare din economie.
Dincolo de schimbarea vizibilă a ţării, pe care o realizaţi prin proiectele dumneavoastră, apare o a doua misiune, după modernizare. Cu capacitatea financiară acumulată, începeţi să investiţi în amonte – în producţia de materiale de construcţii. Exact ceea ce România are nevoie.
Vedem discuţii despre achiziţii industriale majore, (SIDEX) despre extinderea în producţie, despre integrarea pe verticală.
Din această perspectivă, sectorul construcţiilor devine un vector transformator al economiei româneşti.
Mai întâi prin producţia de materiale de construcţii, iar apoi prin dezvoltarea industrială, unde valoarea adăugată este mult mai mare.
Şi, încet-încet, acest ecosistem va continua să se extindă.
Aşa au început şi mulţi întreprinzători: la început cu comerţul şi apoi cu producţia. Dacă suntem deja cu piaţa la 50 de miliarde euro, când va ajunge la 100 de miliarde – probabil în următorii 7–10 ani – automat vom vedea în spate şi dezvoltarea de fabrici de toate felurile.
Şi vedem deja acest lucru: cel mai mare jucător din retailul de materiale de construcţii (Dedeman) este foarte implicat şi în zona de producţie.
Pentru că, până la urmă, această viziune integrată este esenţială.
De acum, România începe să joace strategic, iar construcţiile sunt unul dintre cei mai importanţi vectori, în condiţiile în care 25 din 28 de sectoare industriale sunt în mâinile companiilor multinaţionale.
Misiunea următoare sunt investiţiile în calea ferată. După zecile de miliarde de lei pe care le-aţi văzut la drumuri, avem doar aproximativ 3 miliarde de lei la calea ferată, iar pe mine m-au uimit aceste cifre.
Avem o creştere faţă de acum 5-6 ani însă dacă ne uităm la ce face Europa, vedem că suntem mult în urmă. Totuşi, apar semne de schimbare şi în zona feroviară.
Avem vagoane noi, locomotive noi. Am şi scris despre asta – mergi de la Bucureşti la Braşov în condiţii foarte bune, dacă prinzi acel InterCity pe care îl vânează toată lumea, cu vagon restaurant nou, modernizat. Am nimerit într-un astfel de tren şi am scris o opinie. Dintr-o dată simţi că eşti în Occident.
Trebuie să ajungem la normalitate: trenuri care pleacă la timp, ajung la timp, condiţii bune. Este o zonă care va reprezenta o oportunitate pentru dumneavoastră în următoarea decadă – infrastructura feroviară.
Şi vă mai dau o zonă extraordinară de construcţii care urmează: o piaţă de aproximativ 10 miliarde de euro, din care cel puţin 4-5 miliarde vor fi în România – industria nucleară.
Industria nucleară şi calea ferată vor fi vectori importanţi pentru următorii zece ani. Vom construi reactoarele 3 şi 4 până în 2035, iar reactorul 1 va fi modernizat. Ce înseamnă asta? Înseamnă că firmele de construcţii vor fi implicate direct.
Am avut recent un ZF Live cu preşedinta Romatom România. Organizaţia are doar 50 de membri şi aşteaptă noi membri. Dacă adăugăm şi zona de energie în general – energie verde şi altele – vedem câtă activitate este şi aici.
Avem aproximativ 500.000 de angajaţi în sectorul construcţiilor, conform statisticilor. Cheltuielile cu personalul sunt apropiate de rezultatul brut, iar rezultatul brut este în continuă creştere.
Profitabilitatea este o garanţie pentru investiţii viitoare.
La o cifră de afaceri de aproximativ 50 de miliarde de euro, un rezultat brut de 7–8 miliarde de euro. Sunt bani pentru investiţii.
Aceasta este o sursă importantă, atât pentru perioada mai dificilă care urmează în următorii 2-3 ani, cât şi pentru finanţarea investiţiilor, inclusiv cele din amonte, în capacităţi de producţie.
Din cele 50 de miliarde lei pentru drumuri, aproximativ 25 de miliarde lei sunt în mâna guvernului – în special pe zona de autostrăzi.
Avem cel mai bun an pentru autostrăzi în 2025 şi perspective bune pentru 2026 şi anii următori.
Alocările au crescut de cinci ori în ultimii şase ani şi vedem rezultatele. Dacă ritmul se menţine, vom ajunge până la Paşcani cu A7 anul acesta.
Următorii 5 ani vor fi cei mai buni ani din istoria României pentru infrastructură. Vom avea, în sfârşit, conexiuni complete: nord-sud şi est-vest pe autostradă.
Vom traversa Carpaţii pe Sibiu–Piteşti, iar pe partea de est, chiar dacă Iaşi–Târgu- Mureş mai durează, vom avansa şi acolo. Vom avea şi traversarea Dunării şi conexiunea până la Constanţa.
Toate acestea, împreună cu aderarea la OECD, cu Schengen şi cu noile fonduri europene, reprezintă garanţia dezvoltării României în următorul deceniu.
Aveţi oportunităţi şi în zona sportivă – vedem un vârf de investiţii în stadioane şi infrastructură sportivă.
Companiile româneşti au reuşit să se extindă în multiple direcţii.
Şi închei cu o idee pe care am mai prezentat-o: importanţa strategică a acestui sector.
Economia românească, din perspectiva ponderii capitalului, arată ca o „fabrică” deţinută în mare parte de capital străin. Aproximativ 25 din 28 de domenii industriale sunt dominate de capitalul străin.
Aşa a fost evoluţia istorică – România a avut nevoie de capital străin pentru a reconstrui şi moderniza capacităţile industriale după 1990.
Vorbim de industrii precum: fabricarea de automobile, rafinarea ţiţeiului, echipamente electrice, utilaje, telecomunicaţii, IT, cauciuc şi altele. În construcţiile metalice, românii deţin aproximativ 54% – deci suntem la echilibru.
Această „fabrică” dominată de capital străin este deservită de capitalul privat românesc.
Hoteluri – 80% capital românesc. Agricultură – 78%. Restaurante – 90%. Construcţii – 77% dominanţă a capitalului local. Transporturi – 64%.
Industria alimentară, mobilierul şi producţia de medicamente sunt printre puţinele sectoare industriale unde românii sunt încă majoritari.
Dar, ca dimensiune, aceste sectoare sunt mai mici decât construcţiile. Hotelurile, restaurantele sau sănătatea sunt de 4-5 ori mai mici ca piaţă.
Transporturile sunt o piaţă mare, dar nu au acelaşi nivel de complexitate.
Acolo poţi avea 1.000 de camioane şi 1.000 de şoferi. În construcţii însă ai ingineri, echipe complexe, know-how acumulat în 20-30 de ani pentru a executa lucrări dificile.
Prezenţa dumneavoastră este un vector strategic.
Şi acest lucru ar trebui luat în considerare atunci când se discută politici publice, măsuri economice şi reprezentare în dialogul cu statul.
Pentru că multe sectoare – sănătate, restaurante, hoteluri – depind de multinaţionale. Iar acest lucru influenţează modul în care îşi exprimă poziţiile.
Dumneavoastră sunteţi într-o competiţie directă cu multinaţionalele şi nu depindeţi la fel de mult de ele.
Un furnizor de servicii care închiriază maşini, un lanţ de restaurante sau un furnizor de servicii de sănătate depinde de consum şi de relaţia cu corporaţiile, ceea ce îi limitează poziţionarea. În schimb, în construcţii aveţi mai multă autonomie. Aici este cu adevărat vocea capitalului privat românesc independent.
Vedem în ţări precum Turcia sau Polonia o afirmare puternică a capitalului local.
Interesele dumneavoastră nu sunt întotdeauna aliniate cu ale altor sectoare dependente de capitalul străin. Desigur, avem nevoie de investiţii străine – ele sunt esenţiale şi au contribuit la dezvoltare. Dar, de acum înainte, nu putem trece de la 20.000 de euro PIB per capita la 40.000 de euro fără un capital local puternic şi cercetare-dezvoltare.
Avem nevoie de procesare locală, de companii puternice şi de vectori economici capabili să ducă România la următorul nivel, iar constructorii sunt capabili să ofere ţării baza de decolare în următorul deceniu.
