Ajay Aggarwall, preşedintele Liberty Group pentru Europa, din care face parte şi combinatul siderurgic de la Galaţi, cel mai mare din ţară, a dat un mesaj pentru Bruxelles şi Bucureşti, în care se întreabă de ce ar investi un producător global din siderurgie în Europa sau în Europa Centrală şi de Est, când are oportunităţi pe alte continente. Taxele pe poluare din Uniunea Europeană şi decarbonizarea industriei ridică extrem de mult costurile pentru producătorii europeni şi români. În ultimii ani, criza energetică şi apoi sancţiunile economice care au venit ca urmare a atacului Rusiei asupra Ucrainei au ridicat şi mai mult costurile de producţie. În tot acest context, industria europeană şi, mai ales, industria germană şi românească scad şi trag în jos şi restul economiei.
„În acest context de piaţă extrem de dificil, întrebarea este de ce un producător global de oţel ar investi în CEE sau în Europa când există atât de multe oportunităţi pe alte continente. Răspunsul l-am dat recent la evenimentul “Smart and sustainable growth for Regions", organizat de DG REGION (Direcţia pentru politică regională şi urbană) a Comisiei Europene la Bruxelles, unde am propus o serie de acţiuni pe care Uniunea Europeană trebuie să le pună în aplicare pentru a asigura condiţii echitabile de concurenţă pentru toţi producătorii de oţel”, spune Ajay Aggarwall.
Pe lângă că toate companiile europene au un handicap de competitivitate cu companiile chineze, americane, indiene sau taiwaneze, din cauzele amintite, companiile din România au un handicap suplimentar faţă de companiile din Europa de Vest. Germanii, francezii sau italienii au oferit ajutoare de stat companiilor locale, în vreme ce în România programele au fost mult mai mici sau nu s-au derulat deloc.
„Competitivitatea Europei nu este sustenabilă fără competitivitatea Europei Centrale şi de Est. Cu toate acestea, concurăm cu producătorii vest-europeni care primesc miliarde de Euro în subvenţii şi ajutoare de stat din partea guvernelor lor. Peste 40 de miliarde de euro din fondurile UE au fost distribuite companiilor din Europa de Vest pentru a subvenţiona costurile mari cu energia”, mai spune Ajay Aggarwall.
Soluţiile pe care le propune el sunt: energie verde accesibilă pentru producători, simplificarea proceselor de autorizare, achiziţii publice verzi pentru a susţine industria europeană. Or, în acest moment, în Europa preţurile la energie electrică sunt cui 150% mai mari decât în China sau SUA.
„Avem nevoie de energie verde constantă la preţuri accesibile. În prezent, preţul energiei electrice în sectorul industrial european este cu 150% mai mare decât preţul energiei din China şi SUA, iar gazul natural este cu 34% mai scump. Comisia Europeană are un rol esenţial de a reduce volatilitatea cu care se confruntă consumatorii industriali şi de a prioritiza accesul industriei la energie verde la preţuri competitive. Nu putem decarboniza industria cu energie electrică costisitoare, care are o amprentă mare de carbon.”