Oricine avea o vârstă suficient de mare îşi aminteşte exact unde se afla pe 11 septembrie 2001. Imaginile video cu cele două avioane de linie izbindu-se de World Trade Center din New York au rămas întipărite în memoria a milioane de oameni din întreaga lume, scrie FT.
Atacurile din acea zi au unit o naţiune în durere, patriotism şi sfidare şi au generat un val de solidaritate la nivel mondial. Un sfert de secol mai târziu, acel sentiment de unitate s-a dovedit tot mai greu de regăsit, pe măsură ce diviziunile dintre americani se adâncesc, iar politica lor devine tot mai încordată.
Însă şocul şi tristeţea provocate de 11 septembrie persistă în memoria colectivă, iar vineri ţara va încerca — măcar pentru o zi — să reaprindă sentimentul unui scop comun şi al unei experienţe împărtăşite, marcând 25 de ani de la tragedie.
Când teroriştii al-Qaeda au deturnat patru avioane de pasageri şi le-au prăbuşit în clădiri din New York şi Washington şi pe un câmp din Pennsylvania, ucigând aproape 3.000 de oameni, naţiunea s-a unit cu o solidaritate şi un sentiment al scopului care sunt „profund americane”, a declarat săptămâna aceasta preşedintele Donald Trump. „Am jelit ca un singur popor. Ne-am rugat ca o singură naţiune”, a spus el într-o declaraţie. „Teroriştii au încercat să ne frângă spiritul — au eşuat. Au încercat să ne dezbine — nu au reuşit.”
Imaginile din acea zi fatidică — angajaţii de birou în stare de şoc, acoperiţi de cenuşă, norul uriaş de praf care înainta prin Lower Manhattan şi pompierii căţărându-se printre ruinele încă fumegânde — au inundat site-urile de ştiri americane în perioada premergătoare comemorării.
Înregistrări tulburătoare ale mesajelor lăsate de pasagerii aflaţi la bordul avioanelor deturnate şi de oamenii disperaţi rămaşi captivi în turnurile World Trade Center au circulat pe reţelele sociale, alături de interviuri cu rudele victimelor, care încă se luptă cu propria lor durere.
În cadrul principalei ceremonii de comemorare de vineri, la New York, membrii familiilor se vor reuni la Ground Zero pentru a citi numele celor ucişi în atentate. La Washington, Trump şi secretarul apărării Pete Hegseth îi vor omagia pe cei 184 de oameni ucişi la Pentagon şi la bordul zborului 77.
Iar în Pennsylvania, clopotele comemorative vor răsuna în memoria zborului 93, care s-a prăbuşit pe un câmp din apropierea oraşului Shanksville, ucigând toţi cei 40 de pasageri şi membri ai echipajului, după ce aceştia au încercat să-i învingă pe teroriştii care deturnaseră avionul.
Dincolo de doliul naţional, continuă să existe o dezbatere intensă privind semnificaţia politică a atacurilor din 11 septembrie, un punct de cotitură în istoria Statelor Unite comparabil, ca importanţă, cu bombardamentul japonez asupra Pearl Harbor din 1941.
Atacul a schimbat cursul politicii externe şi interne a Statelor Unite. De asemenea, a declanşat o succesiune de evenimente istorice care au remodelat Orientul Mijlociu şi Asia de Sud.
NATO şi-a invocat clauza de apărare colectivă pentru prima şi singura dată din istoria sa, iar Statele Unite au invadat Afganistanul pentru a elimina al-Qaeda şi a înlătura guvernul taliban care îi oferise adăpost. La mai puţin de doi ani după aceea, preşedintele George W. Bush a trimis trupe în Irak în căutarea armelor de distrugere în masă.
O opinie publică americană traumatizată a susţinut iniţial războaiele, pe fondul unui val de patriotism. În sondajele din octombrie 2001, 60% dintre adulţi declarau că au încredere în guvernul federal. Un sfert de secol mai târziu, procentul a scăzut la doar 17%.
Eşecul Statelor Unite de a găsi arme de distrugere în masă în Irak a subminat încrederea în competenţa şi sinceritatea administraţiei Bush. Procesul s-a accelerat pe măsură ce ocupaţiile din Irak şi Afganistan au devenit tot mai sângeroase, iar numărul victimelor civile şi militare a crescut.
Irakul şi Afganistanul s-au dovedit a fi „cele mai lungi două războaie din istoria Americii, în care bănuiesc că standardul victoriei — pentru că nu aveam cum să câştigăm în sens convenţional — era: când vom pleca şi ce vom lăsa în urmă?”, a declarat Aaron David Miller de la Carnegie Endowment for International Peace.
Proiectul Costs of War al Brown University estimează că 432.000 de civili au fost ucişi direct de violenţele războaielor declanşate după 11 septembrie, între 2001 şi 2023. Peste 7.000 de militari americani şi-au pierdut viaţa.
Dezvăluirile despre modul în care a funcţionat din interior „războiul împotriva terorismului” — precum practicile de „interogare îmbunătăţită”, inclusiv simularea înecului şi privarea de somn, precum şi existenţa unor închisori secrete în străinătate — au afectat grav poziţia Americii în ochii aliaţilor săi.
Ulterior, retragerea haotică din Afganistan în 2021 şi revenirea triumfală a talibanilor la putere nu au făcut decât să adâncească deziluzia opiniei publice americane faţă de proiectele de construire a unor state şi faţă de „războaiele fără sfârşit”.
