♦ Summitul NATO de la Ankara, aşteptat de toţi, a debutat cu scandal şi s-a încheiat cu pupături: Articolul 5 privind apărarea colectivă a fost subliniat, Rusia a fost definită drept o ameninţare pe termen lung, Ucraina va primi un ajutor de 140 mld. euro anul acesta şi în 2027, iar NATO va face tot posibilul ca Iranul să nu deţină arme nucleare ♦ România a fost reprezentată de preşedintele Nicuşor Dan.
Preşedintele american, Donald Trump, şi-a făcut numărul obişnuit. A ameninţat că, dacă vrea, poate retrage toate forţele militare americane din Europa. Marţi, în prima zi a summitului, şi-a strigat, în faţa camerelor de luat vederi, nemulţumirile faţă de NATO. A reluat subiectul Groenlandei, şi i-a criticat pe europeni că nu i-o dau. A acuzat Europa că nu l-a sprijinit în Iran. După ce, de-a lungul vremii, a acuzat NATO că nu cheltuieşte destul şi că jefuieşte America, a sfârşit prin a spune că „nu am nevoie de banii lor“, ci de „loialitate“. Nu a spus „supunere“, dar asta a dat de înţeles că vrea. A anunţat că SUA rup relaţiile comerciale cu Spania, din cauză că spaniolii nu i-au pus la dispoziţie aeroporturile în războiul său din Iran. Ieri, în a doua zi a summitului, s-a mai calmat, nu a mai amintit de Groenlanda, nici nu a mai atacat Spania şi nu a spus nimic de Georgia Meloni, premierul Italiei.
Declaraţia finală nu surprinde tensiunile din cadrul Alianţei. Aceasta reiterează că articolul privind apărarea colectivă rămâne piatra din capul unghiului a alianţei („Un atac împotriva unuia dintre noi reprezintă un atac împotriva tuturor.“), Rusia reprezintă o ameninţare pe termen lung, iar finanţarea pentru Ucraina (70 mld. euro anul acesta şi alte 70 mld. euro, în 2027) este asigurată.
Preşedintele Nicuşor Dan, prezent la summit, a spus că nu vede pericolul ca SUA să se retragă din Europa, dar a făcut promisiuni de cheltuieli mai mari pentru apărare – 3,7% din PIB pentru „apărare şi securitate“ în 2026. Ce înseamnă asta, preşedintele nu a explicat pe deplin, în condiţiile în care bugetul apărării este de 2,4% din PIB, pentru acest an.
Money, money, money...
Şi, totuşi, banii rămân elementul destabilizator al alianţei. E nevoie de mulţi bani. Europa şi Canada au trecut de la cheltuieli în cadrul NATO de 574 mld. $ în 2025 la 634 mld. $ în 2026. Adică au ajuns la jumătatea cheltuielilor ce trebuie făcute pentru atingerea obiectivului de 5% din PIB.
La summitul NATO de la Haga, de anul trecut, liderii NATO (cu excepţia Spaniei) s-au angajat să cheltuiască 5% din PIB pentru apărare până în 2035 (3,5% din PIB pentru apărare propriu-zisă şi 1,5% din PIB în proiecte legate de apărare cum ar fi infrastructura cu dublă utilizare, securitatea cibernetică, etc.), însă puţine sunt statele care pot duce lejer acest efort. Angajamentul anterior era ca cheltuielile membrilor să atingă 2% din PIB până în 2024.
SUA estimează că vor cheltui în 2026 3,17% din PIB pentru apărare, Germania 2,69%, Regatul Unit 2,56% şi Franţa 2,22%, potrivit proiecţiilor.
În total, potrivit estimărilor NATO, statele membre europene şi Canada vor cheltui 2,53% din PIB pentru apărare în acest an. România ar urma să ajungă, în acest an, 2,4% din PIB, cheltuieli pentru apărare – adică aproape 50 mld. lei (11 mld. $). Este un efort financiar de trei ori mai mare decât în urmă cu zece ani.
Dar efortul de a ajunge la 5% din PIB va suprasolicita bugetul.
Cheltuieli pentru apărare mai mari decât pentru educaţie
La summitul de la Haga, din 2025, Mark Rutte, secretarul general al NATO, solicitase statelor membre să ajungă la 5% din PIB, până în 2029. Dar multe ţări au spus că nu pot suporta acest efort şi, astfel, termenul a fost mutat până în 2035.
SUA reproşează membrilor europeni ai NATO că nu cheltuiesc destul. Dar, ca procent din PIB, SUA cheltuiesc pentru apărare mai puţin decât alţi membri NATO. Este adevătat că economia colosală a SUA, de 32.000 de miliarde de dolari, nu lasă loc de interpretări. 3% din PIB-ul pentru apărare al SUA a însemnat, anul trecut, 954 mld. $. Un buget cu două treimi mai mare decât cheltuielile statelor europene din NATO şi Canada, la un loc.
Potrivit Institutului Internaţional de Cercetare a Păcii din Stockholm, SUA au avut anul trecut 1/3 din toate cheltuielile de apărare ale lumii, de 2.887 mld. $. Dar un lucru este şi mai interesant, anume contribuţia pentru apărare raportată nu la PIB, ci la veniturile bugetare ale fiecărui stat membru. Astfel, SUA cheltuiesc pentru apărare 13% din veniturile bugetare. În Rusia acestea se apropie de 50% din venituri, pentru că economia a fost adaptată stării de război. Dacă se ajunge la cheltuieli de 5% din PIB pentru apărare, nu toate ţările vor suporta povara la fel, deşi procentul este valabil pentru toţi.
Potrivit unui studiu al Fundaţiei Friedrich Ebert, realizat anul trecut, alocarea a 5% din PIB, pentru apărare ar face ca aproape toate ţările europene membre ale NATO, cu excepţia Suediei, să cheltuiască mai mult pentru apărare decât pentru educaţie.
Pentru România, unde veniturile bugetare au reprezentat anul trecut doar 34,7% din PIB (36% estimări de venituri pentru acest an, graţie fondurilor UE), acest angajament ar însemna redirecţionarea a aproape 15% din venituri spre apărare. Dacă procentul s-ar fi aplicat în acest an, apărarea ar fi trebuit să primească 103 mld. lei, faţă de cele 61 mld. lei alocate educaţiei. Pentru comparaţie, Franţa, cu venituri bugetare de 51% din PIB ar aloca apărării sub 10% din veniturile bugetare. Bulgaria ar trebui să aloce 13,6% din venituri, Cehia 12%, iar SUA 13%, faţă de 15% România. Media UE ar fi de 11%. Aşadar, iată cum o obligaţie externă va trebui să modifice comportamentul fiscal intern.
România nu poate să rămână la venituri bugetare de 34-35% din PIB (media UE fiind de 45% din PIB) pentru că, fără bani la buget, va fi obligată să taie din alte categorii de cheltuieli - educaţie, sănătate, cheltuieli sociale. Cum va ajunge la o colectare mai bună, e o întrebare care are răspunsuri teoretice (implicarea ANAF, automatizări, facturi electronice, etc.), dar care, practic, nu a primit un răspuns, de ani de zile.
Declaraţia finală a summitului NATO: Art. 5 rămâne în picioare
► Noi, şefii de stat şi de guvern ai alianţei nord-atlantice, ne-am reunim la Ankara pentru a reafirma angajamentul nostru de neclintit pentru apărarea colectivă, conform Articolului 5 al Tratatului de la Washington, şi pentru relaţia transatlantică. Un atac împotriva unuia dintre noi reprezintă un atac împotriva tuturor.
► Pentru a contracara ameninţarea pe termen lung pe care Rusia o reprezintă la adresa securităţii şi stabilităţii euro-atlantice şi ameninţarea persistentă a terorismului, aliaţii îşi îndeplinesc angajamentul de la Haga în materie de apărare (5% din PIB pentru apărare până în 2035 – n. red.)
► Aliaţii europeni şi Canada, în colaborare cu Statele Unite, îşi asumă o responsabilitate mai mare pentru apărarea alianţei. Descurajarea şi apărarea NATO se bazează pe un mix adecvat de capabilităţi nucleare, convenţionale şi de apărare antirachetă, completate de resurse spaţiale şi cibernetice.
► Ucraina contribuie la securitatea transatlantică, iar aliaţii îşi menţin unii sprijinul neclintit pentru Ucraina în apărarea libertăţii, suveranităţii şi integrităţii sale teritoriale. (...) Pentru 2026, aliaţii se angajează să ofere 70 de miliarde de euro în echipamente militare, asistenţă şi instruire pentru Ucraina şi îşi reafirmă angajamentele suverane de a menţine niveluri cel puţin echivalente în 2027.
► Aliaţii reiterează că Iranul nu trebuie să deţină niciodată o armă nucleară şi solicită Iranului să respecte pe deplin libertatea de navigaţie în strâmtoarea Ormuz.
Cine dă mai mult?
► 954 mld. $ au fost cheltuielile de apărare ale SUA, în 2025
► 574 mld. $ au fost cheltuielile de apărare, în cadrul NATO, ale Europei şi Canadei, în 2025 (634 mld. $ cheltuieli prevăzute pentru 2026)
► 336 mld. $ au fost cheltuielile de apărare ale Chinei în 2025
► 190 mld. $ au fost cheltuielile de apărare ale Rusiei în 2025
SURSA: Stockholm International Peace Research Institute
