La presiunea lui Nicolae Ciucă, ministrul de finanţe Marcel Boloş a prezentat o nouă schemă de ajutor de stat destinată celor mai critice industrii din România. Astfel, se alocă 2,25 mld. euro destinate susţinerii investiţiilor în siderurgie, petrochimie şi prelucrarea primară a resurselor naturale.
Ideea în sine este foarte bună, deoarece siderurgia şi petrochimia reprezintă aproape 60% din deficitul comercial al României din anul trecut cu 14 respectiv 8 mld. euro, iar industria de apărare are cel mai mare potenţial de creştere. Totodată, începerea inevitabilă a exploatării gazului de la Marea Neagră va duce la situaţia nefericită de a nu putea consuma gazul în România fiindcă nu vom avea suficienţi consumatori mari industriali, iar Romgaz şi OMV vor trebui să îl exporte.
Schema propune patru piloni de acţiune:
1. Grant personalizat/notificare individuală – sprijin sub formă de grant până în 30% din valoarea investiţiei
2. Acordarea unui credit fiscal: 10-25% din valoarea investiţiei, după realizarea investiţiei pentru plata obligaţiilor fiscale
3. Sprijin şi facilităţi pentru obţinerea avizelor tehnice, autorizaţiilor de construcţii, certificatelor de urbanim şi altor documentaţii necesare etc.
4. Posibilitatea acordării de teren pentru realizarea investitiilor – cadru legal pentru expropriere/achiziţie teren pentru realizarea investiţiei.
Deşi vine târziu, această schemă de stat prin care se pot consolida actualele baze industrial şi atrage noi jucători în judeţele cu activitate în aceste industrii este foarte utilă. În lumea de astăzi, jucătorii mari nu vin dacă nu li se oferă scheme de ajutor de stat generoase şi astfel putem atrage jucători sistemici care să creeze valoare adăugată ridicată în România.
După decizia strategică de a „româniza” gazul de la Marea Neagră luată de guvernul Ciucă prin preluarea activelor Exxon de către Romgaz, România face un pas mare în direcţia consolidării industriei naţionale prin această schemă de stat.
