Ziarul Financiar lansează Reportajul Săptămânii. Ce este dincolo de cifre, care este povestea, care este realitatea economică şi socială a României. În ce ţară trăim.
♦ De la miezul nopţii până seara târziu, când se încheie cele 24 de ore ale zilei, aproximativ 10.000 de oameni trec prin Gara de Nord din Bucureşti l Urcă şi coboară din sute de trenuri ce ajung în gară la cele 14 linii ♦ De exemplu, peste 170 de trenuri pleacă zilnic de aici. Şi toţi călătorii, fără excepţie, se lovesc de disconfortul olfactiv şi vizual. Mizerie, mirosuri grele, haos ♦ Aceasta e prima imagine a Capitalei ♦ În loc să arate progresul, Gara de Nord arată opusul ♦ Pentru mulţi români din ţară, dar şi pentru străini, este primul loc în care ajung în Bucureşti şi nu în mallurile private, curate, cu vitrine strălucitoare şi branduri de lux, în care ajung abia după aceea ♦ Însă, această carte de vizită e tratată cu indiferenţă.
Reclame uriaşe la alcool şi sucuri pline de zahăr, un colţ rezervat jocurilor de noroc chiar de la intrare şi un întreg culoar transformat în bazar improvizat, care vinde de la râvnitele jucării Labubu, false, până la tricouri cu steagul României. Un kitsch strident. Aşa te întâmpină Gara de Nord din Bucureşti, o „poartă europeană“ dintr-o ţară care aspiră la OCDE, clubul ţărilor dezvoltate.
Acum, intrarea în Gara de Nord e neprietenoasă şi interiorul e murdar, supraaglomerat, urât mirositor. După ce treci de oamenii străzii care beau ultimele guri de bere din sticlele rămase în coşurile de gunoi slinoase sau pe lângă, dai de alţii care dorm pe scaunele puţine din sala de aşteptare şi din afara ei. Iar drumul e printre chiştoace de ţigări şi gume de mestecat care ţi se lipesc de încălţăminte.
Pentru că în gări lipsesc scaunele, oamenii ajung să aştepte trenurile la McDonald’s, KFC sau Starbucks. Acolo găsesc confort, prize şi o urmă de modernitate. În acelaşi timp, putem vorbi de actualitate şi când cumpărăm bilete, care pot fi luate fie de la ghişee digitale, fie prin aplicaţia CFR, una dintre cel mai bine realizate aplicaţii ale statului român. Astfel, avem un contrast: pe de o parte, există competenţă tehnologică, dar pe de altă parte, în infrastructură se simte lipsa investiţiilor.
Autorităţile au spus anul trecut că cea mai importantă gară din România, prin care trec zilnic circa 10.000 de oameni, va arăta după modernizare ca un mall, cred ele, cu spaţii verzi, zone de aşteptare moderne, balustrade lucioase, lifturi şi rampe pentru toţi, totul gândit în jurul ideii de oraş inteligent, creativ şi verde. În vara anului 2024, ministrul transporturilor de atunci, Sorin Grindeanu, anunţa semnarea primei etape a proiectului de modernizare a gării, evaluat în total la 214 milioane de euro. Dar, un an mai târziu, în vara lui 2025 nu se vede că ar fi început marea schimbare.
„Trebuie să ne bazăm pe lucruri simple, pe curăţenie. Un lux mizerabil arată mai rău decât un loc curat într-o zonă mai puţin luxoasă. A face prevenţie şi a întreţine este mai important decât investiţiile în modernizare. Noi vorbim de traiul de zi cu zi, când ne dorim o gară curată şi întreţinută, cu nişte reguli, cu un plan de mentenanţă, cu un client care este preocupat să plătească pentru aceste lucruri. E foarte bine că se fac investiţii de peste 200 de milioane de euro, dar până acolo trebuie să facem curăţenie şi să întreţinem spaţiile, să le arătăm călătorilor că avem respect faţă de ei“, consideră Marian Spînu, cofondator al companiei Deep Serv, care oferă servicii de facility management. Acesta menţionează că CFR Infrastructură, care se ocupă de Gara de Nord, are un contract de servicii de curăţenie, deşi ea nu se vede. Din punctul său de vedere, ar fi nevoie de pubele noi, de colectarea la timp a gunoiului şi de contractarea unei firme competente care să se ocupe constant de curăţenie. Apoi, ar trebui să vorbim de educaţia publicului, care se poate face doar atunci când există condiţii minime de respect. Clientul poate fi educat în momentul în care i se oferă toalete funcţionale şi curate, cu stickere care transmit mesaje legate de menţinerea curăţeniei, crede el. În schimb, în Gara de Nord, după ce plăteşti accesul la toaletă, mai treci şi prin stânjeneala „hârtie vă dau?“.
„În alte gări europene există respect pentru cei care tranzitează, pentru cei care au o primă imagine despre ţara în care ajung. E vorba de mindset. Şefii companiilor de căi ferate din alte ţări, unde gările arată cum arată, nu au salariile şefilor de la noi“, a mai spus Marian Spînu.
În Bucureşti, încă de la prima oră a dimineţii, în gara unde ajung şi străini te loveşte un amestec de mirosuri greu de suportat. Transpiraţie stătută, care confirmă faptul că suntem pe ultimul loc în UE la consumul de săpun, urină uscată, ale cărei urme sunt imposibil de ignorat, şi cafele vărsate pe gresia care pare mai veche decât gara însăşi.
„Brandul“ şacoşelor nu e nici el passé. Plase mari de plastic sau de rafie, burduşite cu mâncare adusă de acasă ori pregătite pentru neamuri din alte colţuri ale ţării, îşi fac loc prin mulţime. Parfumuri orientale tari se amestecă cu mirosul de McDonald’s, KFC şi shaorma de la linia 1, într-un mocktail care te face să-ţi pierzi pofta de călătorii.
Acoperişul are pe alocuri găuri, de parcă ai fi într-un poligon şi s-ar ţine antrenamente de tir acolo, nu într-o gară. Pe deasupra, porumbeii, locatarii neoficiali ai gării, pot oricând să-ţi dea un „cadou“ sau să scuture toată mizeria adunată în ani pe firele de sus direct pe tine.
De pe panourile masive te privesc reclame la bere, în timp ce pe jos se odihnesc sau, de fapt, sunt locuri de odihnă, sticle mari de Coca-Cola. Şi, mai nou, în centrul gării deja aglomerate şi fără locuri de aşteptare suficiente pentru pasageri, s-a improvizat un bazar. Noii negustorii vând celebrii Labubu fake lângă tricouri ce poartă în piept tricolorul.
Mai încolo, pe gheretele cu cărţi se sprijină biciclete, pentru că spaţiile special amenajate lipsesc. Şi, în tot acest haos, vocea suavă ce iese prin cele două trompete cocoţate în vârful gării îţi urează o „călătorie plăcută“.
Ironic, mai este şi un anunţ afişat care îţi promite „viteză şi relaxare, la munte şi la mare“. În realitate, trenurile pleacă cu întârziere şi ajung cu o întârziere şi mai mare. În 2024, trenurile de călători de tip Regio au circulat cu o viteză de 46 km/oră.
„E o gară împopoţonată. Sunt deranjat de faptul că nu ai unde să te aşezi în timp ce aştepţi, iar afişarea întârzierilor şi a liniilor de la care pleacă trenurile se face cu întârziere, chiar şi cu numai 5 minute înainte să părăsească gara. În învălmăşeala asta, din cauza că se afişează cu greutate liniile, oamenii se năpustesc unii peste alţii, se amestecă cei care coboară cu cei care urcă, se distrug lucruri, se pierd, se fură, iar CFR-ului nu-i pasă. Nu este o gară organizată“, spune Radu, un bărbat supărat că tocmai în s-a furat portofelul în mulţime, iar poliţia, deşi e acolo, mai degrabă e un martor care confirmă fapta.
Dincolo de întârzierile anunţate în ultimul moment sau de lipsa informaţiilor despre liniile la care sosesc trenurile, chioşcurile care vând 7Days, Coca-Cola şi alte snack-uri, amplasate la capătul peroanelor, blochează accesul călătorilor şi dau impresia de haos, nu de gară. În alte ţări, e diferit, e organizat. În Paris, de exemplu, există bariere de acces cu QR code, dar şi controlori care verifică dacă te afli la linia potrivită. Pe peron, găseşti o hartă a trenului, cu vagoanele numerotate şi marcate clar cu numere, culori şi litere, astfel încât fiecare călător să ştie exact unde trebuie să aştepte. La noi, lumea se înghesuie în ultimul moment, de teamă că trenul pleacă în câteva minute şi nu mai apucă să urce.
Apoi, hoţii de buzunare nu sunt singurii care te fac să simţi că nu eşti în locul potrivit. Cel mai greu de privit sunt copiii care te roagă cu glas stins, „dacă nu te deranjează“, să-i asculţi pentru un „nu am cash, doar card“, pe care îl spui cu jenă şi un nod în gât.
„Am auzit că CFR e îngropată în datorii, aşa că nu mai am nici o aşteptare“, spune un bărbat care are în jur de 40 de ani. „Se poate falimenta o companie dacă vrea directorul.“
Recent, CFR Călători, care utilizează gara deţinută de CFR Infrastructură, a anunţat că riscă să intre în incapacitate de plată, în timp ce directorul companiei, Traian Preoteasa, susţinea că are venituri lunare de peste 11.000 de euro, din salariul de 5.500 euro şi chirii în Dubai (3.500 euro) şi România.
Compania CFR Călători, subven¬ţio¬nată de stat, este cel mai mare transpor¬tator de persoane de pe calea ferată. Anul trecut a avut o cifră de afaceri de 3,4 miliarde de lei, în creştere cu 24% şi a raportat pro¬fit net după ce în perioada 2017-2023 înregistrase pierderi totale uriaşe de 1,3 miliarde de lei. Acest profit de anul trecut vine însă ca majorare a compensaţiei primite de la stat, iar pentru a nu mai fi pe pierdere în ia¬nuarie anul acesta oficialii au decis să anuleze 244 de curse (trenuri) din cele 1.240 care circulau pe zi.
Situaţia grea a companiei care transportă peste 70 de milioane de pasageri într-un an, ar putea fi o explicaţie pentru care compania de stat a acceptat reclame la berea Neumarkt, produsă de compania olandeză Heineken, şi la sucurile Coca-Cola şi Fanta, deţinute de gigantul american Coca-Cola, în contextul în care medicii spun că alimentaţia este vitală în menţinerea sănătăţii şi în România există 1,3 milioane de pacienţi diagnosticaţi cu diabet, cu 50% mai mulţi decât acum un deceniu. Dintre aceştia, aproape 4.000 sunt copii cu vârsta sub 14 ani.
În plus, tinerii se confruntă cu riscuri tot mai mari de a se îmbolnăvi din cauza consumului de alcool, care poate duce la afecţiuni grave, precum ciroză hepatică sau pancreatită. Apoi, în gară e nelipsită prezenţa lanţurilor de fast-food precum KFC, McDonald's şi Cartofiserie, deşi 200.000 de copii din România suferă de obezitate. Dar de unde să acopere conducerea CFR Călători, bine plătită, pierderile strânse an de an? Pierderi care s-au adunat timp de şapte ani până anul trecut, când, printr-un artificiu, au dispărut, cel puţin la prima vedere.
La finalul zilei, românii sunt cei care plătesc. Iar Gara de Nord, o bijuterie arhitecturală şi un simbol al istoriei feroviare, a ajuns astăzi să arate ca un bâlci. Cu toate acestea, gara încă funcţionează. Lumea vine, pleacă, circulaţia nu s-a oprit. Îşi face treaba, dar la un nivel modest, departe de ceea ce ar trebui să fie un nod feroviar european. În timp ce în Occident gările sunt din ce în ce mai frecventate şi modernizate, în România numărul călătorilor a scăzut în 2024.
TRECUT
O scurtă istorie a unei clădiri cu viaţă lungă
Gara de Nord, principalul nod feroviar al României, are o istorie de peste 150 de ani. De-a lungul timpului, a fost martora unor evenimente istorice importante, precum vizita Ţarului Alexandru al II-lea, în 1877, şi întoarcerea Regelui Mihai I, în 1947. Astăzi, clădirea este inclusă în Lista Monumentelor Istorice din România.
PREZENT
Marian Spînu,
cofondator al companiei Deep Serv, care oferă servicii de facility management
Trebuie să ne bazăm pe lucruri simple, pe curăţenie. Un lux mizerabil arată mai rău decât un loc curat într-o zonă mai puţin luxoasă. A face prevenţie şi a întreţine este mai important decât investiţiile în modernizare. Noi vorbim de traiul de zi cu zi, când ne dorim o gară curată şi întreţinută, cu nişte reguli, cu un plan de mentenanţă, cu un client care este preocupat să plătească pentru aceste lucruri. E foarte bine că se fac investiţii de peste 200 de milioane de euro, dar până acolo trebuie să facem curăţenie şi să întreţinem spaţiile, să le arătăm călătorilor că avem respect faţă de ei.
