Instalaţia a fost realizată de AAges Târgu Mureş, în cadrul unui proiect de cercetare realizat în parteneriat cu Facultatea de Ştiinţa şi Ingineria Materialelor, Univ. Politehnică Bucureşti.
Facultatea de Ştiinţa şi Ingineria Materialelor, specializarea Ştiinţa Materialelor, din cadrul Universităţii Politehnice Bucureşti atrage anual aproape 90 de tineri absolvenţi de liceu, dintre care 10% renunţă la această facultate, prin comparaţie cu începutul anilor ’90, când numărul de „boboci” era de aproape 500 de studenţi anual.
În total, Facultatea de Ştiinţa şi Ingineria Materialelor din cadrul Universităţii Politehnice Bucureşti oferă 230 de locuri bugetate, pe diferite specializări cum ar fi Ingineria Mediului sau Ingineria Medicală. Din cele 230 de locuri se ocupă anual circa 200.
Cererea pentru această facultate a scăzut pe fondul scăderii cererii din industria metalurgică românească, odată cu închiderea combinatelor. De asemenea, interesul scăzut al absolvenţilor de liceu poate fi explicat şi prin diferenţele de mentalitatea dintre generaţii, în contextul în care meseria de metalurgist este văzută ca una grea, chiar „murdară”.
În realitate, lucrurile nu stau deloc aşa, explică prof. dr. ing. Radu Ştefănoiu, din cadrul Facultăţii de Ştiinţa şi Ingineria Materialelor. Producţia din domeniul metalurgic este una automatizată în cea mai mare parte, iar oportunităţile se întind de la munca într-un combinat siderurgic, până la domeniul medical: „Metalurgia a fost, este şi va fi în continuare. Metalul este şi astăzi cel mai folosit material din întreaga industrie. Un metalurgist îşi găseşte locul în industria auto, în şantiere navale, sau chiar la Banca Naţională la bătut monede, sau în domenii emergente cum ar fi industria apărării, industria medicală şi aşa mai departe”
Salariile din domeniul metalurgiei erau unele dintre cele mai mari din industrie, însă închiderea uzinelor, scăderea abruptă a cererii şi lipsa investiţiilor a făcut ca acest sector să avanseze într-un ritm mai puţin accelerat decât alte sectoare din punctul de vedere al creşterilor salariale.
„Cererea pentru specializarile din domeniul Ingineria Materialelor nu este foarte mare. În 2017 am completat 59 de locuri la sediul din Cluj-Napoca. La Ingineria Materialelor termină facultatea cam 50% din numărul celor admişi ȋn anul I. Motivele sunt diverse, de la neadaptarea la cerinţele facultăţii la reorientarea spre alte specializări”, a declarat pentru ZF prof. dr. ing. Ionel Chicinaş, din cadrul Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca.
Cu toate acestea, salariul unui inginer metalurgist porneşte de la 3.000 de lei atunci când pleacă de pe băncile facultăţii. Absolvenţii Facultăţii de Ştiinţa şi Ingineria Materialelor rămân în cea mai mare parte în ţară, fabricile fiind foarte interesate de aceştia încă de pe băncile facultăţii, mai ales în contextul crizei forţei de muncă.
Printre companiile care oferă stagii de paractică plătite, internship-uri şi diferite facilităţi studenţilor, se numără şi ArcelorMittal, cel mai mare producător de oţel la nivel mondial, cu prezenţă şi în România, însă din păcate nu sunt doritori.
ArcelorMittal mai pregăteşte muncitori şi în cadrul unei şcoli interne – Şcoala de Ucenici, durata de pregătire a viitorilor metalurgişti fiind de 18 luni.
„Am ajuns din greşeală la această facultate. Când am terminat liceul, am dat admitere la Medicină şi nu am intrat, aşa că am zis că nu pot sta un an degeaba şi am ales această specializare. A fost un mare noroc şi mă bucur foarte mult că s-a întamplat aşa”, a spus pentru ZF Pantilimon Cristian, doctorand al Facultăţii de Ştiinţa şi Ingineria Materialelor, din cadrul Universităţii Politehnice Bucureşti.
Înainte de ’90, în industria metalurgică feroasă şi neferoasă din România lucrau aproximativ 250.000 de oameni, iar astăzi au mai rămas doar 25.000. Explicaţia se află în lipsa cererii de materiale feroase şi neferoase, atât pentru export, cât şi pentru consum intern.
