ZF 24

To do list pentru Guvernul Ponta III. Micşoraţi CAS, reduceţi TVA, restructuraţi bugetarii şi faceţi baze de date comune

Autor: Iulian Anghel

09.03.2014, 21:33 2767

Cele mai mari probleme pe care trebuie să le rezolve guvernul Ponta sunt creşterea colectării veniturilor la buget în condiţiile în care anul trecut România a coborât la venituri de 31,7% din PIB, cel mai jos nivel din 2009 încoace, şi restructurarea administraţiei pentru reducerea cheltuielilor bugetare, în condiţiile în care cheltuielile cu salariile bugetarilor au crescut anul trecut cu 13%, iar cele cu bunuri şi servicii cu 12%, în timp ce investiţiile statului au scăzut cu 7%.

Guvernul Ponta 3 vine mâine în Par­lament cu un „program“ menit să-i individualizeze politica, să-i definească ţintele şi să-i subliniezele fundamentele  pe care urmează să construiască în cei încă aproape 3 ani de mandat pe care îi mai are în faţă. Nu există însă în document termene precise şi ţinte palpabile. În lipsa acestora, orice demers executiv devine aproximativ şi orice plan de guvernare - un simplu exerciţiu retoric. Vorbim de exact ceea ce nu are nevoie România.

ZF a identificat 15 ţinte pe care consideră că guvernul Ponta 3 trebuie să le ur­mă­rească cu prioritate şi cu acribie şi pentru care trebuie să-şi asume termene. Ca obiective generale ele par şi sunt comune - au fost, de-a lungul vremii, expuse în mai toate programele de guvernare, sunt moş­tenite de la guvern la guvern. Scăderea fiscalităţii pe muncă, reducerea evaziunii, ajustarea aparatului de stat, creşterea absorbţiei fondurilor UE – sunt deziderate pe care le regăsim de la un guvern la altul expuse în diferite forme, dar niciodată rezolvate pentru că nimeni nu şi-a asumat pentru ele termene precise. În lipsa ţintelor şi a termenelor, nimeni nu poate fi tras la răs­pundere pentru neîndeplinirea lor.

În spaţiul public se vorbeşte de multă vreme despre combaterea evaziunii fiscale şi de o mai bună colectare a veniturilor la buget. Dar în 2013 ponderea veniturilor bugetului general consolidat în PIB a căzut din nou la 31,7% - ceea ce se traduce printr-un minus (virtual) la buget de peste 2,3 mld. euro, faţă de cât îşi programase Ministerul Finanţelor.

Or, nu poţi spera într-o reducere a fiscalităţii pe muncă când veniturile îţi scad în loc să crească, având un 31% venituri la buget ca pondere în PIB. Aşadar, nu poate fi acceptată drept obiectiv de guvernare o aserţiune  precum aceea că CAS va scădea în măsura în care va exista „spaţiu fiscal“.

Întâi trebuie fixată ţinta pentru o mai bună colectare la buget. Guvernul trebuie să-şi fixeze creşterea, în fiecare an, cu câteva procente ca pondere în PIB a veniturilor bugetare, ştiind că media în UE este spre 45%. Dacă îşi fixează această ţintă şi o atinge, va avea spaţiul fiscal pentru reducerea CAS după care plânge fără folos de atâţia ani. Iar reducerea fiscalităţii va fi compensată, măcar parţial, prin creşterea  numărului de angajaţi legal, pentru că în prezent costul pentru angajator al unui salariu de 1.000 de lei net este de aproape 1.800 de lei şi pentru a evita acest nivel de taxare mii şi zeci de mii de joburi s-au ascuns în economia gri.

Pe lângă creşterea veniturilor bugetului, o altă ţintă ce trebuie clar fixată de guvern este creşterea calităţii cheltuielilor. Aceasta  presupune, în primul rând, creşterea calităţii actului de  administrare. Guvernul cheltuieşte 10 mld. euro – aproape un sfert din veniturile sale – pentru plata celor 1,18 milioane de salariaţi ai statului.

Raportat la numărul populaţiei, România nu are cei mai mulţi angajaţi la stat din Europa, dar faţă de veniturile sale bugetare este enorm. La venituri bugetare de 200 mld. lei, cheltuielile cu salariile au însemnat în 2013 peste 46 de miliarde de lei, adică 23% din buget şi peste 7% din PIB. De aceea redimensionarea aparatului bugetar este o ţintă pe care guvernul trebuie să o aibă în vedere.

Crearea unor baze de date comune pentru instituţii, prioritizarea proiectelor şi fixarea de termene clare pentru realizarea lor sunt măsuri care vor contribui clar la creşterea calităţii actului de administrare având efecte foarte importante pentru cetăţeni şi pentru buget.

Despre prioritizarea cheltuielilor au vorbit nu doar foştii guvernanţi, vorbesc şi reprezentanţii guvernului Ponta 3. Dar trebuie fixat clar „ce, unde, când“. Când guvernul spune că un tronson de autostradă va fi gata la data „d“, atunci să fie gata, nu peste un an. Când a fost stabilit că cheltuiala este „X“, atunci să fie X şi nu Y.

Dacă guvernul actual nu-şi asumă termene şi ţinte ferme, atunci va continua ca toate celelalte guverne – adică mediocru şi fără folos pentru cetăţeni, aşteptând ploaia care să mai aducă un 1% la PIB, lipsit însă de semnificaţie practică, pentru că nu se reflectă în creşterea nivelului bunăstării societăţii.

 

To do list pentru Guvernul Ponta III

  • 1) Scăderea taxelor pe forţa de muncă (reducerea CAS)

  • 2) Scăderea numărului de bugetari şi reducerea cheltuielilor salariale în instituţiile publice

  • 3) Îmbunătăţirea colectării din taxe şi impozite şi reducerea evaziunii fiscale

  • 4) Simplificarea colectării fiscale (reducerea numărului de taxe şi impozite)

  • 5) Reducerea TVA, în special la alimente

  • 6) Eficientizarea cheltuielilor de infrastructură şi prioritizarea proiectelor din acest domeniu (autostrada Sibiu – Piteşti)

  • 7) Transparentizarea modului în care se cheltuie banii publici

  • 8) Crearea unor baze de date comune

  • 9) Renegocierea redevenţelor (majorarea redevenţelor la Petrom)

  • 10) Crearea unor site-uri pentru turism şi pentru investitorii străini

  • 11) Listări: Hidroelectrica, Romtelecom etc.

  • 12) Agricultură: trecerea de la produse primare la produse procesate

  • 13) Accelerarea absorbţiei de fonduri europene

  • 14) Eficientizarea cheltuielilor publice din sănătate Ă controale în spitale

  • 15) Modificarea legii „CEO privat la stat”

 

1. Scăderea taxelor pe forţa de muncă (reducerea CAS)

Taxele plătite de către angajator pentru salariile angajaţilor reprezintă cea mai mare povară fiscală pentru companii, iar mediul privat cere de ani buni reducerea nivelului de contribuţii sociale. Deşi în România salariile sunt încă mici prin comparaţie cu alte state din Uniunea Europeană, nivelul de taxare este destul de ridicat: pentru ca un salariat să primească „în mână“ un salariu lunar de 1.000 de lei, costul total al angajatorului se ridică la 1.765 de lei, deci statul încasează din taxele aferente salariului aproape 80% din valoarea salariului propriu-zis. Astfel, s-a ajuns în situaţia în care numărul total de salariaţi din economie (de circa 4,38 milioane de persoane) să fie mai scăzut decât cel al pensionarilor (de 5,3 mil. persoane).

La un salariu net de 1.000 de lei pe lună, angajatorul plăteşte 1.765 de lei pe lună, acesta fiind costul impozitului şi al contribuţiilor sociale aferente salariului. Foto Octav Ganea

 

Nivelul mare de taxare pe salarii a determinat ca angajatorii să folosească alte mijloace prin care să îşi reducă din costuri. Consiliul Fiscal estimează că 1,45 milioane de angajaţi lucrează fără forme legale (evaziunea fiscală din munca „la negru“ fiind estimată undeva la 4 miliarde de euro pe an), iar statisticile Inspecţiei Muncii arată că aproape un milion din contractele de muncă active în România (adică 20% din total) sunt în regim part time. Dacă unii angajatori au transformat contractele de muncă din contracte cu normă întreagă în contracte cu normă parţială pentru a-şi înjumătăţi sumele datorate la stat din salarii, alţii au mers pe varianta încheierii de contracte de muncă cu salarii la nivelul minim pe economie (de 850 de lei brut/lună în prezent), restul sumelor fiind acordate sub alte forme angajaţilor (prin aşa-numitul fenomen al muncii „la gri“). Chiar ministrul bugetului Liviu Voinea spunea, în 2010, într-un interviu pentru ZF, că scăderea CAS cu 3% ar conduce la crearea a 100.000 de noi locuri de muncă (afirmaţia fiind făcută atunci în calitate de economist şi director executiv al Grupului de Economie Aplicată).  În prezent, nivelul CAS plătit de angajator este de 20,8% din salariul brut al angajatului, iar CAS-ul plătit de angajat este de 10,5%. Guvernul actual vrea, ca din luna iulie, dacă o va permite cadrul fiscal, să reducă CAS la angajator cu 5%. Adelina Mihai

 

2. Scăderea numărului de bugetari şi reducerea cheltuielilor salariale în instituţiile publice

Reducerea numărului de angajaţi din sistemul bugetar, începută de fostul premier Emil Boc, este necesară pentru a ţine sub control cheltuielile statului cu salariile. În prezent, pentru plata salariilor celor 1,18 milioane de angajaţi din sistemul bugetar statul cheltuie anual câte 10 miliarde de euro. Numărul de bugetari a rămas constant încă de la instalarea guvernului Ponta I, având în vedere că din toamna anului 2012 s-a renunţat la regula care a realizat „restructurarea“ făcută de Boc, şi anume o angajare la şapte plecări.

În mediul privat lucrează în prezent 3,2 milioane de angajaţi, ceea ce înseamnă că bugetarii reprezintă în continuare mai bine de un sfert din totalul angajaţilor din economie. Specialiştii spun că cea mai bună metodă de restructurare a aparatului public este cea folosită şi în mediul privat, şi anume evaluarea şi remunerarea angajaţilor pe bază de performanţă. Deşi „selecţia naturală“ făcută prin programul de restructurare al lui Emil Boc nu a fost considerată o măsură de restructurare, aceasta a condus la reducerea cu 200.000 de posturi ocupate în sistemul bugetar (în cinci ani).

 

De la venirea premierului Ponta şi până la finalul anului trecut (adică într-un an şi jumătate), numărul de posturi ocupate din sistemul bugetar a scăzut cu mai puţin de 6.000.

Scăderea numărului de bugetari şi includerea lor în programe de reconversie în aşa fel încât să se poată integra în mediul privat ar putea conduce la scăderea cheltuielilor statului cu salariie şi la creşterea gradului de colectare la bugetul de stat (din salariile angajaţilor tranferaţi de la stat la privat). Adelina Mihai
 

3. Îmbunătăţirea colectării taxelor şi impozitelor şi reducerea evaziunii fiscale

Ministerul Finanţelor trebuie să aducă mai multe venituri la buget, iar diminuarea evaziunii fiscale trebuie să devină o ţintă strategică, deoarece reducerea poverii fiscale ţine în mare măsură de acest aspect. Evaziunea fiscală reprezintă 14% din PIB, adică aproximativ 20 mld. euro, potrivit Consiliului Fiscal. Veniturile bugetului consolidat au coborât în 2013 la 31,7% din PIB, marcând unul dintre cei mai slabi ani din punctul de vedere al colectării bugetare din ultimul deceniu. 2013 poate fi comparat doar cu anul de criză 2009, când economia s-a prăbuşit cu 6,6%, iar veniturile bugetului au căzut la 31,4% din PIB. Guvernul estima că va strânge la buget anul trecut 33,6% din PIB, dar veniturile s-au prăbuşit la doar 31,7% din PIB, sub media din ultimii cinci ani. Nivelul este mult sub media veniturilor bugetare în UE, de circa 45% PIB. PIB-ul României a avansat în 2013 la 631,1 mld. lei (faţă de 623 mld. lei luat în calcul la alcătuirea bugetului pe 2013). Deşi taxele au fost majorate anul trecut, veniturile nominale au avansat doar cu 3,6% faţă de 2012, adică sub inflaţia medie, de 4%. În bugetul iniţial, Finanţele mizau pe o creştere de 8,4% a veniturilor bugetare. Toate guvernele din ultimul deceniu au pus pe masă proiecte pentru majorarea veniturilor prin întărirea disciplinei în colectarea taxelor, dar acestea au rămas doar la nivel declarativ. În realitate ponderea veniturilor în PIB nu a depăşit niciodată pragul de 33%.

Pentru 2014 veniturile bugetului sunt estimate la 216,8 mld. lei, iar ponderea în PIB la 32,9%. Claudia Medrega
 

4. Simplificarea colectării fiscale - reducerea numărului de taxe şi impozite

România este „campioană“ la numărul de declaraţii şi plăţi fiscale. Numărul de taxe şi contribuţii din România şi plăţile aferente continuă să rămână mare comparativ cu ţările dezvoltate, astfel că firmele ajung să aloce mai mult timp pentru administrarea fiscală a afacerii decât pentru a se ocupa de business. Banca Mondială a ajuns la concluzia că România are cele mai multe plăţi fiscale din UE, pentru achitarea cărora o companie pierde anual 200 de ore. Consultanţii fiscali au caracterizat relaţia contribuabilului român cu Fiscul ca fiind „o permanentă aventură“, el trebuind să se înarmeze cu multă răbdare când se duce la ghişee. Modificările frecvente ale legislaţiei fiscale, numărul mare de taxe şi contribuţii şi plăţi aferente acestora, precum şi lipsa de transparenţă a autorităţilor în procesul de elaborare a legilor şi ordonanţelor de urgenţă în domeniul fiscal continuă să bulverseze oamenii de afaceri.

Contribuabilii trebuie să se înarmeze cu foarte multă răbdare când se duc la ghişee. Foto Mihai Dăscălescu

Pentru a compensa majorările de pensii şi salarii, guvernul a venit cu o creştere a fiscalităţii şi în acest an. România se află pe poziţia 134 în clasamentul Paying Taxes 2014, raport realizat de Banca Mondială şi compania de consultanţă şi audit PwC. În 2012, România ocupa locul 136. În top România este devansată de Bulgaria (locul 81), Republica Moldova (95), Botswana (47), Afganistan (98), Bangladesh (100) sau Bhutan (104). Pe lângă numărul mare de taxe şi impozite, o altă problemă legată de legislaţia fiscală este în zona dialogului social. Claudia Medrega

 

5. Reducerea TVA-ului, în special la alimente

Guvernul a decis anul trecut reducerea TVA la produsele de panificaţie de la 24% la 9% începând cu luna septembrie, însă unii oameni de afaceri şi consultanţi au insistat asupra necesităţii ajustării TVA la mai multe produse alimentare, care ar putea contribui la stimularea consumului şi reducerea evaziunii fiscale.

Reducerea TVA la produsele de panificaţie şi producţia agricolă foarte bună au dus inflaţia la 1,55% în decembrie 2013, nivelul minim al ultimilor 24 de ani.

Analiştii se aşteptau ca doar 50% din reducerea TVA la produsele de panificaţie să se transmită în indicele preţurilor de consum.

Dar susţineau că, adiţional, producţia agricolă foarte bună urma să ducă la o reducere suplimentară a preţurilor, graţie ieftinirii cerealelor.

În cazul pâinii, transmisia a fost semnificativă, de circa 95% în condiţiile în care preţul a scazut cu peste 11%.

Cu toate că FMI a acceptat anul trecut „dorinţa“ guvernului de a reduce TVA la 9% la produsele de panificaţie, a avertizat că măsura este „temporară“.

Astfel, dacă evaziunea fiscală nu va scădea, TVA ar putea reveni la 24%. În ceea ce priveşte ajustarea cotei TVA la alte produse alimentare, FMI şi Comisia Europeană nu şi-au dat până acum acordul, susţinând că orice relaxare fiscală trebuie să fie însoţită de măsuri de compensare.

Astfel, în proiecţia bugetară pentru 2014 nu au fost incluse alte ajustări ale TVA, ci doar majorarea salariilor şi pensiilor, însoţită de noi impozite şi creşterea accizelor şi redevenţelor. Claudia Medrega

 

6. Eficientizarea cheltuielilor de infrastructură şi prioritizarea proiectelor din acest domeniu

Cu doar 645 de kilometri de autostrăzi şi trenuri de călători care circulă cu 43 km/h, România are o infrastructură de transport subdezvoltată. Deşi a atras în ultimii ani miliarde de euro, rezultatele „pe teren“ nu sunt încă vizibile. Spre exemplu, statul a alocat anul acesta un buget total de 3,1 miliarde de euro pentru infrastructura rutieră (autostrăzi, drumuri naţionale), feroviară, aeroportuară, navigabilă şi de metrou, potrivit celor mai recente date. Guvernul Ponta III trebuie să prioritizeze proiectele de construcţie de infrastructură de transport în funcţie de traficul atras, dar şi de coridoarele paneuropene. Un exemplu este autostrada Sibiu-Piteşti, peste care s-a aşternut un con de umbră în ultimii ani în ciuda faptului că este una dintre cele mai importante rute comerciale din ţară şi face legătura, peste munţi, între vestul şi centrul ţării şi partea de sud a României.

România a alocat în ultimii ani miliarde de euro pentru infrastructură, dar rezultatele nu sunt încă vizibile. Foto Silviu Matei

Deşi în urmă cu trei luni, guvernul Ponta anunţa că autostrada Sibiu-Piteşti ar urma să fie gata în 2023, ulterior a revenit asupra deciziei, Dan Şova, fost ministru al marilor proiecte de infrastructură şi actualmente ministru al transporturilor, afirmând că în doi ani construcţia acestei şosele ar putea începe. Andreea Neferu

 

7. Transparen­tizarea modului în care se cheltuie banii publici

Modul în care se fac cheltuielile din bani publici trebuie să fie transparent, iar modul în care se fac achiziţiile publice, dar şi modul în care se fac angajările şi promovările în sistemul de stat trebuie să fie transparente.

Ziarul Financiar a reluat recent o propunere de transparentizare, cerând guvernului publicarea listelor cu angajaţii şi funcţiile lor din fiecare instituţie publică, precum şi veniturile şi pregătirea lor, pentru că plătitorii de taxe vor să ştie cine şi cum cheltuie banii publici. 

Prima instituţie care a răspuns acestui apel a fost Administraţia Prezidenţială, care a publicat lista angajaţilor, funcţiile acestora şi veniturile încasate.

Activitatea Departamentului pentru Servicii Online şi Design, o structură creată în cadrul actualului guvern care are ca menire chiar transparentizarea administraţiei, trebuie să fie mai vizibilă.

Toate proiectele propuse pe site-ul acestei entităţi (online.gov.ro), respectiv unificarea bazelor de date din administraţie şi publicarea listei angajaţilor din sistem cu toate informaţiile care pot fi făcute publice despre aceştia (demnitarii, funcţionarii publici şi personalul contractual), publicarea pe un portal unic a posturilor vacante de la stat, dar şi realizarea unui site de petiţii pentru cetăţeni trebuie duse la bun sfârşit. În plus, o transparenţă mai mare în domeniul investiţiilor publice, precum şi a achiziţiilor făcute din bani publici ar putea conduce la o reducere a cazurilor de fraudă, dar şi a fenomenului tot mai des întâlnit de conflict de interese. Adelina Mihai

 

8. Crearea unor baze de date comune

Unificarea zecilor de baze de date deţinute de diferite instituţii din România, un obiectiv asumat şi de precedentele guvernări, dar al cărui progres este lent în condiţiile în care niciun premier nu şi-a asumat un termen clar şi nu a desemnat o persoană responsabilă, ar avea ca efect atât o reducere a birocraţiei, cât şi o îmbunătăţire a actului de guvernare prin îmbunătăţirea calităţii datelor pe care le au la dispoziţie conducătorii instituţiilor.

Bazele de date care nu comunică între ele şi care sunt operate distinct reprezintă una din sursele birocraţiei sufocante din România în condiţiile în care antreprenorii şi cetăţenii sunt puşi să ducă diferite hârtii de la o instituţie la alta pentru a dovedi o situaţie de fapt, în condiţiile în care sistemele IT ale instituţiilor nu comunică între ele pentru a afla aceste date. Până în prezent statul nu a abordat convingător această problemă, preferând să continue să irosească bani pe proiecte fără o utilitate imediată, precum portalul eRomânia (cu un cost de peste 10 milioane de euro - nu din fonduri europene, ci de la bugetul de stat).

Bazele de date care nu comunică între ele reprezintă una din sursele birocraţiei sufocante din România. Foto Shutterstock

La nivel declarativ au fost demarate o serie de iniţiative privind unificarea acestor baze de date, însă în practică operaţiuni simple precum înmatricularea unei maşini, spre exemplu, continuă să reprezinte pentru contribuabili o adevărată corvoadă de colectare a diferite hârtii de la diferite instituţii. Adrian Seceleanu

 

9. Renegocierea redevenţelor petroliere

Stabilirea unui nou regim de redevenţe ar putea fi una dintre cele mai dure negocieri de anul acesta dintre guvern şi companiile implicate, în special Petrom. În anul 2012, statul român a încasat redevenţe în valoare totală de 1,4 miliarde de lei (315 mil. euro), din care 1,19 miliarde de lei (267 mil. euro) reprezintă contravaloarea redevenţelor încasate în baza Legii petrolului. Circa 85% din redevenţele colectate din hidrocarburi sunt aduse de două companii, Petrom, singurul producător de petrol şi gaze din România, controlat de OMV, şi Romgaz, cel mai mare producător de gaze local, deţinut de statul român. Autorităţile locale au declarat în repetate rânduri că redevenţele aplicate local sunt sub media europeană şi că este posibilă introducerea unui regim de redevenţe diferit pentru producţia offshore. În România, prin Legea petrolului redevenţele se calculează ca procente din valoarea producţiei. În funcţie de dimen­siunea zăcământului procentele aplicate variază între 3,5% şi 13,5%, atât pentru petrol, cât şi pentru gazele naturale, media anuală fiind de circa 7%.

În funcţie de dimensiunea zăcământului procentele pentru redevenţe variază între 3,5% şi 13,5% la petrol şi gaze. Foto Shutterstock

Noul regim de redevenţe trebuie stabilit de Ministerul Finanţelor alături de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM). Deşi până acum autorităţile au susţinut mereu nevoia creşterii redevenţelor, un raport publicat recent de Erste înaintează şi ipoteza menţinerii actualului regim şi a introducerii unei taxe corporative. În fruntea Ministerului Finanţelor a fost numită recent Ioana Petrescu, 34 de ani, fost consilier al premierului Victor Ponta. A doua mare surpriză a cabinetului Ponta 3 a fost numirea lui Răzvan Nicolescu în funcţia de ministru al energiei. Nicolescu a lucrat în Petrom în funcţia de director de afaceri corporatiste până pe data de 28 februarie, anul acesta. Pe 3 martie a fost propus în funcţia de ministru al energiei. Roxana Petrescu

 

10. Crearea unor site-uri pentru turism şi pentru investitorii străini

Deşi are ingineri software care au creat produse şi servicii vândute în întreaga lume, România nu are, în 2014, două site-uri esenţiale pentru o ţară care vrea creştere economică: un portal pentru investitorii străini şi unul care să conţină informaţii pentru turişti.

Atragerea de noi investitori străini aproape că nu a fost o măsură aflată pe agenda guvernelor din ultimii ani, astfel că, practic, România nu mai are oameni care să o promoveze în faţa potenţialilor investitori. Centrul Român pentru Promovarea Comerţului şi Investiţiilor Străine (fostul ARIS – Agenţia Română pentru Investiţii Străine, care a funcţionat din 2002 până în 2009) nu mai are în prezent nici măcar un site web. Site-ul traderom.ro a funcţionat în cadrul acestui centru până anul trecut, în ciuda faptului că nu avea o versiune în limba engleză.  În cadrul centrului, anul trecut mai lucrau opt oameni, faţă de 100 de oameni cât lucrau pe vremea ARIS-ului. În prezent, de existenţa acestui centru se mai precizează pe site-ul www.portaldeco­merţ.ro, care este de fapt o extindere a site-ului Departamentului de Comerţ Exterior şi Relaţii Internaţionale (al Ministerului Economiei). Investiţiile străine s-au prăbuşit puternic în criză: după ce în 2008 au înregistrat un nivel record de 9,5 mld. euro, anul trecut nivelul acestora a ajuns la 2,7 mld. euro. În materie de turism, România nu are încă un site oficial de promovare, iar numărul de vizitatori străini anual este de doar 1,7 milioane de persoane, la coada clasamentului după numărul de turişti în Europa. Răzvan Filipescu, preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Turism, o instituţie în coordonarea ministrului pentru turism, a spus recent la o ediţie a emisiunii ZF Live că instituţia pe care o coordonează şi care are 151 de angajaţi lucrează la dezvoltarea unui site oficial pentru promovarea României ca destinaţie.  Noul Guvern trebuie să accelereze atragerea de investiţii străine şi de turişti din străinătate, măcar prin crearea unor site-uri de prezentare a ţării. Adelina Mihai

 

11. Continuarea programului de listări ale companiilor de stat

Guvernul trebuie să continue listările anul acesta, cât timp contextul de pe pieţele de capital internaţionale rămâne favorabil, iar investitorii sunt dispuşi să se uite şi la pieţe mai mici precum România. Doar aşa bursa de la Bucureşti poate atrage capital străin şi poate contribui la dezvoltarea şi finanţarea economiei. Pe lista de listări, priorităţile acestui an rămân Hidroelectrica, a cărei listare a devenit incertă odată cu reintrarea în insolvenţă, Electrica, societate care reuneşte participaţiile majoritare ale statului în trei filiale de distribuţie a energiei, şi Complexul Energetic Oltenia. De toate aceste listări este responsabil Ministerul Economiei.

Şi Ministerul Transporturilor are în portofoliu companii care ar fi trebuit să intre pe bursă încă de acum câţiva ani. Printre ele se numără Tarom, Compania de Aeroporturi Bucureşti, dar şi Administraţia Portului Constanţa, o companie strategică şi foarte profitabilă, a cărei listare a fost amânată din cauza disputelor dintre minister şi consiliul local Constanţa, care vrea o participaţie mai mare în această afacere.

Ministerul Comunicaţiilor a rămas dator cu listarea Romtelecom. Ministerul a selectat la începutul anului consorţiul de consultanţi care să-l ajute să vândă participaţia minoritară de 45% pe care o deţine în companie. Guvernul ar trebui să se asigure că acest pachet va ajunge pe bursă, listarea Romtelecom fiind promisă încă de la privatizarea companiei.

Nu în ultimul rând, guvernul ar trebui să demareze listarea la bursă a Regiei Patrimoniului Protocolului de Stat (RA-APPS), o companie care deţine active imobiliare evaluate între 500 mil. euro şi un miliard de euro, administrată netransparent şi ineficient. Andrei Chirileasa

 

12. Agricultură: trecerea de la afacerile cu materii prime la procesare

Trecerea de la afacerile cu materii prime la procesarea produselor agricole de bază precum carnea, cerealele, laptele sau fructele este un element esenţial pe lista de priorităţi a guvernului având în vedere că un astfel de pas înseamnă creşterea gradului de profitabilitate din ferme, reducerea dependenţei faţă de câteva pieţe tradiţionale de export şi protecţie în faţa pieţelor internaţionale de mărfuri agricole prin diversificarea producţiei.

Deşi exporturile de produse agroalimentare au crescut de trei ori în cei şapte ani de apartenenţă a României la Uniunea Europeană, structura produselor exportate arată că economia locală nu este altceva decât un furnizor de materii prime pentru procesatorii din alte ţări.

Anul trecut cerealele şi animalele vii au acoperit 53% din totalul exporturilor de produse agro-alimentare. Foto Shutterstock

Spre exemplu, anul trecut animalele vii şi cerealele au acoperit 53% din cele 4,2 miliarde de euro cât au reprezentat exporturile de produse agro-alimentare.

Cuantumul ridicat al exporturilor de animale vii cât şi de cereale este strâns legat de situaţia din economia internă. Animalele vii pleacă la export pentru că fermierii nu au suficient flux de numerar astfel încât să susţină îngrăşarea animalelor până la maturitate iar cerealele sunt exportate din cauza unui deficit de cerere pe piaţa internă. O parte din acest deficit vine în condiţiile în care zootehnia continuă să fie în declin de şapte ani, perioadă în care şeptelul de bovine s-a redus cu un sfert iar o altă parte din fragilitatea unor părţi din industria alimentară precum piaţa de panificaţie. Gabriel Razi

 

13. Cel puţin 5 miliarde de euro de la UE în 2014

Cel puţin 5 miliarde de euro de la UE, fonduri structurale, trebuie să ia România de la UE în 2014 pentru ca demersul absorbţiei să nu fie cu totul ratat. Până la finalul lui 2013 României îi fusesesră rambursate 5 mld. euro, ceea ce corespunde unei rate de absorbţie de puţin peste 25% din totalul sumei alocate în exerciţiul 2007-2013, de 19,2 mld. euro. Absorbţia a 5 mld. euro în 2014 ar duce rata totală de absorbţie la 50%. Ar mai fi apoi un an, 2015 – pentru că exerciţiul financiar 2007-2013 se încheie în 2015 –, pentru a mai „ciupi“ câteva miliarde, până spre 70% din totalul sumei, astfel încât din sumele alocate României cât mai puţin să rămână în buzunarele altora (practic, contribuţia statelor la bugetul UE se reduce cu sumele care nu sunt cheltuite de România sau alţii ca ea). În primele două luni ale lui 2014, România a luat de la UE 1,2 mld. euro, ceea ce reprezintă un start foarte bun, dar greu de menţinut, având în vedere că la finele lui februarie mai existau cereri de rambursare neonorate de doar 200 mil. euro. României i-au fost rambursaţi anul trecut  2,8 mld. euro, o sumă considerabilă în raport cu absorbţia trecută, dar sub ceea ce şi-a propus – de exemplu bugetul consolidat miza pe 11,2 mld. lei (2,5 mld. euro) de la UE, dar nu a luat decât 80% din aceşti bani. Anul acesta au fost bugetaţi la bugetul consolidat 8,1 mld. lei din fonduri nerambursabile. Iulian Anghel

 

14. Eficientizarea cheltuielilor publice din sănătate + controale în spitale

Aproape 7 miliarde de euro se cheltuiesc anual în sănătate (cât reprezintă bugetele cumulate ale Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi Ministerului Sănătăţii), sumă care a crescut de la un an la altul dar care nu s-a reflectat şi într-o creştere proporţională a calităţii serviciilor medicale. Cazurile de spitale care au bugete de zeci de milioane de euro, dar care oferă condiţii improprii pentru pacienţi, în care instrumentarul de unică folosintă este refolosit sau pacienţii sunt puşi să-şi cumpere singuri medicamentele, sunt tot mai dese. Un astfel de caz care a ieşit la iveală anul trecut a fost cel al Spitalului de Urgenţă de Ploieşti.

Spitalul de Urgenţă Ploieşti are un buget de circa 30 mil. €, dar banii nu se reflectă în serviciile acordate pacienţilor. Foto Răzvan Lupică

În cazul acestor spitale fie nu există sancţiuni, fie valoarea acestora este extrem de redusă, iar schimbarea managementului se poate dovedi o misiune imposibilă, deoarece nici ministrul sănăţii, nici şeful CNAS, nici preşedintele Consiliului Judeţean (în cazul spitalelor descentralizate) nu au atribuţii în acest sens. Nicio acţiune de control în spitale finalizată cu un plan pentru creşterea calităţii serviciilor în aceste unităţi nu a fost realizată. Ioana David

 

15. Modificarea legii „CEO privat la stat“

Noul guvern trebuie să acorde o atenţie deosebită legii care impune recrutarea de manageri din privat la companiile de stat, şi anume Ordonanţa de Urgenţă nr. 109/ 2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice.

În forma actuală, legea permite ca acţionarul companiei de stat (adică statul, prin ministerul în subordinea căruia funcţionează compania respectivă) să selecteze de pe listele scurte ale headhunterilor candidaţii care vor forma consiliile de administraţie „private“.

Nu de puţine ori, în urma recrutării în baza acestei legi, în consiliile de administraţie au ajuns politicieni, foşti angajaţi ai acelor instituţii sau oameni din mediul privat, într-adevăr, dar care nu aveau niciun fel de expertiză în domeniul în care activau companiile respective.

Aşa au ajuns numeroase boarduri ale companiilor de stat din subordinea Transporturilor să fie pline de bancheri plasaţi de headhunterii cărora legea le-a permis astfel de nominalizări sau numiri, la Ministerul Economiei de oameni care au ocupat aceeaşi funcţie şi în trecut (cazul lui Laurenţiu Ciurel, CEO-ul „privat“ al CEN Oltenia, care a fost numit ca urmare a selecţiei făcute de headhunter, dar care are o amplă activitate politică şi ocupase această funcţie şi anterior).

Până în prezent, proiectul „CEO privat la stat“ a fost perceput de mediul privat ca o invitaţie la cheltuirea inutilă de bani publici făcută de stat  privatului (prin includerea pe listele scurte a oamenilor politici) şi a deteriorat imaginea headhunterilor, care lucrează pe o piaţă în care contractele sunt din ce în ce mai puţine.

Dacă nu devine mai restrictivă această lege, iar numirile se vor face în continuare sub influenţa politicului, proiectul va fi un eşec total, plătit tot din banii contribuabililor. Adelina Mihai

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 10.03.2014

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels