2016 a fost un an bun pentru economia românească, pentru angajaţii cu salarii mici, pentru cei care au credite în lei şi pentru investitorii care au crezut în businessurile lor că pot să valorize mult mai mult decât cele mai optimiste previziuni.
În politica românească, eşecul PNL şi semi-eşecul unui guvern technocrat a făcut ca PSD-ul să câştige puterea într-un mod la care puţin se aşteptau după căderea lui Victor Ponta şi venirea la Palatul Cotroceni a lui Klaus Iohannis.
Pe plan extern, Brexitul, adică ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană în urma referendumului şi câştigarea de către un miliardar, Donald Trump, a alegerilor prezidenţiale din SUA, au ţinut capul de afiş a unei scene internaţionale care începe să simtă puterea ascunsă a unei părţi din populaţie ce începe să se ridice împotriva unei elite politice, sociale, economice.
Spre surprinderea elitelor care cred că ştiu cel mai bine de ce are nevoie o ţară şi un popor, Brexitul şi apariţia lui Donald Trump au deschis ferestrele unor vociferări împotriva globalizării, Uniunii Europene, Bruxelles-ului, liderilor de la Bruxelles sau de la Washington. Acest val începe să se întindă în tot mai multe ţări.
Ultimii 20 de ani au adus pentru clasa de mijloc şi clasele de jos o sărăcire, prin plafonarea veniturilor şi creşterea costului vieţii – creşterea preţului caselor, majorarea preţului de la utilităţi şi de transport etc.
Americanii tineri au ajuns să stea mai mulţi ani cu părinţii pentru că nu-şi pot permite să stea singuri şi să plătească preţul acestei libertăţi.
Ce am selectat eu ca un top al evenimentelor interne pentru 2016 şi cine este personajul anului:
1. Scăderea dobânzilor la lei sub 1% pe an, cu mult peste cele mai optimiste aşteptări:
Nu am crezut că dobânzile la lei pot scădea chiar sub 1% într-o economie emergentă ca a României. Indicele ROBOR la 3 luni, indicatorul de referinţă pentru creditele în lei, a ajuns la 0,7% pe an, faţă de 1% în 2015 şi 6% în 2012. Supralichiditatea din piaţă şi deflaţia au ţinut dobânzile atât de mici fără ca aceste niveluri să producă fisuri pe piaţa valutară. Niciodată România nu a experimentat un nivel atât de scăzut al dobânzilor la lei, dobânzi stabilite liber pe piaţă. Acest nivel scăzut al dobânzilor nu a dus la o ieşire a economiilor populaţiilor din bănci, aşa cum sună teoria economică, ci dimpotrivă, economisirea a crescut.
2. Economia s-a încălzit în urma reducerilor de TVA şi a majorărilor salariale, dar acest lucru nu a adus o deteriorare a deficitelor:
Scăderea TVA începută în 2015 cu reducerea la alimente de la 24% la 9% şi apoi pentru toate produsele şi serviciile de la 1 ianuarie 2016, de la 24% la 20% a dus la creşterea consumului, creşterea importurilor şi majorarea deficitului comercial şi de cont curent. Dar aceste deficite nu au crescut atât de mult încât să pună în pericol situaţia macro stabilizată din 2012 încoace.
Cererea suplimentară din economie a fost acoperită în bună parte din oferta internă şi mai puţin din import. România are o creştere economică care se apropie de 5%, ce-i drept, în încetinire din trimestrul al treilea, fără a avea probleme cu ceilalţi indicatori. Cursul este stabil, dobânzile la lei continua să fie mici şi nu sunt problem cu finanţarea externă, ci dimpotrivă, băncile pot să ramburseze din liniile de împrumut către grupurile-mamă. Singura problemă este legată de faptul că încasările la buget din impozitele şi taxele pe consum nu urmăresc acelaşi trend precum creşterea consumului, ceea ce va fi un amplu subiect de dezbatere pentru 2017.
3. Bursa de Valori a mers foarte prost, atât la nivel de lichiditate, tranzacţii, cât şi la nivel de preţ al acţiunilor:
Deşi pe plan extern bursele au atins maxime istorice, în condiţiile unor evenimente neaşteptate – China, Brexit şi Donald Trump – Bursa de la Bucureşti nu reuşeşte să-şi facă un drum către mai mulţi investitori. Cu toate că au fost mai multe oferte de acţiuni la preţuri neaşteptat de mici (oferta Fondului Proprietatea la Petrom), lichiditatea şi volumul de tranzacţionare continuă să rămână extreme de reduse, ceea ce alungă foarte mulţi investitori. Cele mai importante companii de la Bucureşti oferă cele mai bune dividende din lume, conform unui raport al unei companii germane Berenberg, dar acest lucru nu mişcă piaţa cum ar trebui.
Oferta MedLife din decembrie a arătat că pot fi mobilizaţi bani într-un termen foarte scurt, dar acest lucru nu este de ajuns ca să resusciteze o piaţă bursieră românească, rămasă mult în urmă. Principalii indici de la Bucureşti vor închide anul uşor peste zero, dacă nu chiar pe minus, în totală opoziţie cu pieţele bursiere externe. În fiecare an brokerii îşi fac speranţe că lucrurile se vor îmbunătăţi, dar la finalul anului constată că nu a fost nicidecum mai bine. Deşi dobânzile la lei sunt între 1 şi 2% la depozite, prea puţini îşi îndreaptă banii către acţiuni.
4. Scăderea valorii unei proprietăţi luată pe credit nu este un motiv pentru a apela la darea în plată:
Decizia Curţii Constituţionale în privinţa controversatei legi a dării în plată a adus în prim-plan o sintagmă la care mulţi ar trebui să se gândească. Cu toate că recunoaşte că un debitor poate apela la darea în plată pentru că nu mai poate plăti creditul, judecătorii au precizat clar că scăderea valorii proprietăţii nu poate constitui un motiv pentru cei care vor să apeleze la această soluţie ca să scape de plata unui credit.
Problema celor care au luat credite imobiliare în franci elveţieni sau în euro este mai puţin legată de plata ratelor şi mai mult de scăderea valorii proprietăţii. Pentru toţi aceştia, nu are sens să plătească rata în condiţiile în care valoarea apartamentului este la jumătate faţă de momentul în care au luat creditul. Din acest motiv, mulţi au sperat că legea dării în plată, iniţiată de deputatul PNL Daniel Zamfir şi avocatul Gheorghe Piperea, îi va scăpa de această problemă. S-au înşelat. Decizia CCR a mai tăiat din populismul legislative.
5. Scandalurile din jurul Băncii Naţionale, începând de la arestarea unui viceguvernator şi până la obligarea conducerii de a da explicaţii legate de anumite decizii şi de a face lumină în privinţa salariilor:
Trecutul a ajuns din urmă şi Banca Naţională într-un mod la care mulţi nu se aşteptau. Bogdan Olteanu, viceguvernator, la al doilea mandat, a fost arestat într-un caz legat de luare de mită pe când era preşedintele Camerei Deputaţilor (atunci încă nu venise la BNR). Olteanu este acuzat de DNA că a luat 2 mil. euro mită de la omul de afaceri Sorin Ovidiu-Vântu în 2008.
Viceguvernatorul şi-a dat demisia de la BNR şi aşteaptă procesul, el negând acuzaţiile. Până în acest moment, niciun funcţionar înalt al BNR nu a ajuns într-o astfel de situaţie. Sorin Ovidiu-Vântu are o lungă istorie cu BNR, lasând urme printre culoarele Băncii Centrale.
Scandalul Olteanu nu a afectat atât de mult imaginea BNR, cât scandalurile legate de controverseşe în privinţa salariilor conducerii, împrumutului de la FMI din 2009, primele acordate sau deciziile de politică monetară şi valutară din criză. După aproape 9 ani, conducerea BNR a fost nevoită să publice salariile din cadrul băncii şi să dea explicaţii . De asemenea, pensiile speciale pe care banca le dă angajaţilor au ajuns motiv de controversă. Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a ieşit la pensie, conform vârstei, şi pe acest motiv a încasat pensia data special de BNR. Dar între timp, el este guvernator şi îşi ia salariul de pe această funcţie.
Împrumutul de la FMI luat în 2009 a făcut obiectul unor plângeri la DNA, care au primit în final decizia de neîncepere a urmăriii penale. Zile întregi, directori şi consilieri din BNR au fost nevoiţi să dea explicaţii legate de anumite decizii de politică monetară şi valutară sau de administrarea rezervei de aur sau valutare. Aşa ceva nu se mai întâmplase în istoria BNR, unde deciziile erau luate ca atare, fiind mai puţin contestate. Cu toate că salariile conducerii nu sunt aşa mari precum se credea, această problemă a lăsat o imagine nu tocmai plăcută în opinia publică.
6. Vânzarea site-ului imobiliare.ro pentru aproape 20 mil. euro:
Un serviciu digital de afişare şi căutare de oferte imobiliare cu venituri anuale de 2,5 mil. euro, a fost cumpărat de către grupul media elveţian Ringier, proprietarul în România al cotidianului Libertatea şi al platformei eJobs. Suma în sine este impresionantă şi arată încrederea pe care au avut-o un antreprenor din Timişoara, Adrian Erimescu şi un fond de investiţii, Broadhurst, în viitor, atunci când la mijlocul anilor 2000 au făcut acest produs. Niciun produs media traditional nu poate obţine în acest moment această evaluare. S-ar putea ca pe această piaţă să vedem mai multe tranzacţii-surpriză.
7. Achiziţia de către cel mai bogat ceh a unei clădiri de birouri în Bucureşti:
Peter Kellner a cumpărat pentru 50 mil. euro, clădirea Metropolis din centrul Capitalei într-o tranzacţie surprinzătoare. Când toată lumea se aşteaptă ca fondurile de pensii să cumpere clădirile de birouri ca să le aducă venituri din chirii mai mari decât dobânzile la bancă, un antreprenor s-a băgat la mijloc, deschizând o uşă pe care ar putea să intre mai mulţi oameni de afaceri, inclusive români, care au bani şi vor să găsească investiţii rentiere. Deşi piaţa din Bucureşti are în acest moment prea multe clădiri şi spaţii de birouri faţă de câţi chiriaşi sunt, încrederea lui Kellner în viitor prin această achiziţie arată că lucrurile s-ar putea schimba în viitor.
8. Achiziţia de către fondurile de pensii ale Allianz a unei bucăţi din reţeaua de distribuţie de electricitate şi gaze din partea de nord a României:
Allianz Capital Partners a cumpărat 30% din E.ON Distribuţie România într-o tranzacţie foarte surprinzătoare. Acest lucru arată că investitorii globali caută plasamente în care să-şi pună banii şi prin care să primească o rentă, dintr-un domeniu care poate fi atacat mai puţin de către concurenţi. În timp, s-ar putea să vedem că fondurile de pensii devin proprietarii utilităţilor, iar companiile tradiţionale doar nişte administratori.
9. Achiziţia reţelei Profi pentru 533 mil. euro:
Tranzacţia finalului de an şi una dintre cele mai mari din România ever a fost preluarea de către fondul de investiţii Mid Europa a reţelei de magazine Profi pentru o sumă care a depăşit toate aşteptările. Vânzarea reprezintă un success pentru cei care au vândut, fondul de investiţii polonez Enterprise Investors, care a pariat pe creşterea retailului în România, într-o perioadă în care consumul era în scădere. De asemenea, preţul de 533 mil. euro plătit acum pentru 500 de magazine şi o cifră de afaceri de 3,5 mld. lei (800 mil. euro) arată încrederea noului proprietar că poate duce mai departe această afacere, până la o valoare de 1 mld. euro cu 1.000 de magazine, cât este planul de business pentru viitor.
Ironic, cei de la Enterprise ar trebui să-I mulţumească pentru suma pe care o vor încasa fostului premier, Victor Ponta, care a majorat salariile, a crescut salariul minim pe economie de la 700 de lei la 1.250 de lei şi a redus TVA-ul , întâi la alimente, de la 24% la 9% şi apoi pentru toate bunurile, de la 24% la 20%. Fără aceste stimulente fiscale, consumul nu ar fi crescut şi nici Enterprise Investors nu ar fi reuşit să obţină această sumă pe reţeaua Profi. În mod cert, Ponta merită şi el un cec.
10. Personajul anului:
Daniel Cîrstea, 37 de ani, CEO-ul Profi: un manager român, anonim pentru marea majoritate, a stat la baza creşterii Profi în ultimii doi ani, ceea ce le-a adus proprietarilor o evaluare fantastică a afacerii. Şerban Roman, directorul Enterprise Investors, a declarat la ZF Live că managerul executiv al reţelei, Daniel Cîrstea, i-a convins să nu vândă în 2014-2015, spunându-le că reţeaua poate creşte mai mult şi fondul poate obţine mai mulţi bani pe ea. Daniel Cîrstea, un om de retail, şi-a început cariera într-un magazin, parcurgând toate etapele până să fie numit CEO la 1 ianuarie 2015. Puţină lume ştie că Profi are sediul în Timişoara, iar Daniel Cîrstea conduce reţeaua de acolo. Enterprise a avut încredere în el şi urmeză să încaseze 533 mil. euro.
