Pe primele nouă luni din an, ianuarie – septembrie, datoria publică a României a crescut cu 30,3 mld. lei, până la 360,8 mld. lei (75,6 mld. euro) – o cifră impresionantă având în vedere că ea înseamnă îndatorarea pe care, în anii trecuţi, România o înregistra într-un an sau chiar doi.
În 2016, România s-a îndatorat din bani publici cu 16 mld. lei. În 2017, datoria publică a crescut cu 15,6 mld. lei. În 2018, aceeaşi datorie a făcut un salt de 29 mld. lei pentru ca, în 2019 şi doar pe primele nouă luni, datoria nouă să însemne 30,3 mld. lei (6,3 mld. euro).
Ritmul îndatorării nu trebuie să fie o foarte mare surpriză având în vedere că deficitele au fost stabilite, în ultimii ani, la limita a 3% din PIB.
Însă este prima dată în ultimii cinci ani când datoria publică face un astfel de salt ca pondere în PIB.
În decembrie 2018, datoria publică însemna 35% din PIB, ca să ajungă nouă luni mai târziu, în septembrie, la 36,5% din PIB. Un astfel de salt, într-un timp atât de scurt, nu a mai fost întâlni din 2014.
În plus, datoria publică este mai mică ca pondere în PIB pentru că deflatorul PIB este foarte mare, a fost reevaluat, recent, în ultima proiecţie macroeconmică a Comisiei Naţionale de Prognoză, de la 3,5 la 6.
Datoria publică redusă ca pondere în PIB a fost unul dintre argumentele folosite de fostele guverne pentru a păstra deficitul bugetar la limita de sus – 3% din PIB, maximum admis de Tratatul de la Maastricht. Însă un avans de 1,5% din PIB la nouă luni este foarte mare.
În plus, nouă ţintă de deficit fiscal, de 4,4% din PIB, aduce în piaţă o situaţie nouă. Este pentru prima dată de la criză încoace când deficitul fiscal este mai mare decât creşterea economică.
Noul guvern a redus ţinta de creştere economică de la 5,5% la 4%, în vreme ce ţinta de deficit a crescut de la 2,8% din PIB la 4,4%. Acest lucru nu înseamnă doar creşterea nominală a datoriei publice, ci şi creştere a acesteia ca procent din PIB. Economiştii spun că o economie de talia României nu poate suporta, fără consecinţe însemnate, o datorie mai mare de 45% din PIB.
La zece luni din an, deficitul public ajunsese la aproape 29 mld. lei, iar noua ţintă de deficit reclamă împrumuturi de alte 16-18 mld. lei. Potrivit datelor Ministerului de Finanţe, în septembrie, datoria publică totală era de 360,8 mld. lei, reprezentând 36,5% din PIB.
Lucrul bun este că majoritatea acestei datorii (349 mld. lei) este pe termen mediu şi lung şi doar o mică parte (11,6 mld. lei) este pe termen scurt.
După valute, mai bine de jumătate din datorie rămâne, în continuare, în lei: 174,7 mld. lei. În euro, datoria este de 154,4 echivalent lei, în dolari de 29,9 miliarde echivalent lei şi în alte mondede 1,8 miliarde echivalent lei. Din datoria publică totală, doar o mică parte aparţine adminisraţiei publice locale – doar 14,2 miliarde de lei.
Odată cu majorarea datoriei publice, rezerva valutară atrage şi ea atenţia. Situaţia mai complicată decât se credea a economiei nu doar că majorează galopant datoria, dar muşcă şi din rezervă.
Într-o singură lună, în noiembrie, BNR a cheltuit un miliard de euro pentru a apăra leul şi, astfel, rezerva a scăzut la 30 noiembrie 2019, la 33,8 mld. euro de la 34,9 mld. euro la 31 octombrie 2019.
De la schimbarea guvernului, Finanţele nu au ieşit puternic să vândă titluri de stat, deşi au nevoie de cel puţin 16 miliarde de lei, pâă la final de an, pentru acoperirea deficitului. Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a sugerat guvernului să nu se atingă de rezerva valutară (buffer) pentru că piaţa este încă blândă cu România. Acum că dobânzile sunt negative sau aproape de zero, cele câteva procente pe care titlurile de trezorerie româneşti le oferă ca dobânzi pot fi considerate o investiţie bună. Chiar dacă va înregistra un deficit cu mult peste limita de 3% din PIB, o creştere economică încă solidă - un 4% aşteptat în acest an - îndreptăţeşte România să spere că nu va fi penalizată de pieţele financiare.
Ministrul finanţelor Florin Cîţu a spus, săptămâna trecută, că va vorbi cu investitorii ca să-i convingă că România va reintra pe un drum al consolidării. Cu Bruxelles-ul te mai înţelegi în privinţa deficitului, dar pieţele nu pot fi înşelate, ci trebuie convinse că lucrurile sunt pe făgaşul bun, a sugerat Cîţu.
