Eveniment

Tudorel ANDREI, preşedintele INS: Doar câteva produse agroalimentare excedentare în schimburile comerciale

Opinia statisticianului

Tudorel ANDREI, preşedintele INS: Doar câteva produse agroalimentare excedentare în schimburile comerciale
14.03.2021, 09:56 822

1. Tratarea globală a lanţului valoric în cazul produselor agroalimentare

Rezultatele comerţul exterior cu produse agroalimentare reflectă într-o măsură fidelă caracteristicile întregului lanţ valoric ce cuprinde producţia, depozitarea, prelucrarea industrială şi comercializarea produselor agroalimentare pe piaţa internă sau externă. Într-o piaţă competitivă şi liberă numai evaluarea în ansamblu a acestui lanţ valoric poate aduce lămuriri cu privire la rezultatele înregistrate de România în comerţul exterior cu aceste produse agroalimentare. După treizeci de ani de schimbări majore în agricultura din România s-au acumulat dezechilibre structurale profunde reflectate în rezultate negative înregistrate în comerţul exterior, în general, şi implicit cel cu produse agroalimentare. În prezent, din comerţul exterior cu produse agroalimentare ţara noastră acumulează deficite notabile. Acestea au fost direct determitate de disfuncţionalităţi existente pe fiecare dintre cele patru faze importante ale lanţului valoric al acestei categorii de produse. Măsuri izolate pentru creşterea eficienţei activităţii pe componente ale lanţului valoric nu au putut asigura decât o reducere a deficitului balanţei comerciale cu produse agroalimentare şi nu o creştere a competitivităţii acestui sector de activitate vital pentru economia României. Cel mai bun exemplu este cel al producţiei de cereale, domeniu în care noi am crescut semnificativ randamentele, producţiile totale şi au crescut excedentele an de an, dar fără a avea o ameliorare generală semnificativă a balanţei cu produse agroalimentare.

În perioada interbelică România a cunoscut probleme dintre cele mai diverse în încercarea de dezvoltare a comerţului exterior cu produse agroalimentare, ca o sursă importantă pentru echilibrarea balanţei comerciale a României. În acestă perioadă „România, ca şi celelalte state agricole din centrul şi răsăritul Europei, era nevoită să forţeze exporturile sale, pentru a putea plăti din excedentul balanţei comerciale angajamente financiare externe, în afară de mărfurile importate, precum şi multe alte cheltuieli ce se efectuau în străinătate“ (Cheramidoglu, C., Comerţul maritim al României în perioada interbelică, UER Press, Bucureşti, 2020,

pag. 186). Aceasta a fost perioada în care agricultura, prin exportul masiv de cereale, de produse de morărit şi de animale vii a asigurat, în mare măsură, echilibrarea balanţei comerciale a României într-o perioadă complicată la nivel internaţional. Agricultura ţării din această perioadă s-a confruntat cu probleme dintre cele mai diverse, multe dintre acestea regăsindu-se şi în prezent: o criză economică globală ce a zdruncinat economiile tuturor ţărilor, o fărâmiţare excesivă a terenurilor agricole, lipsa unei infrastructuri pentru irigarea suprafeţelor agricole, inexistenţa sau neaplicarea unor standarde de calitate a produselor agricole care să stimuleze creşterea calităţii produselor agricole în vederea menţinerii sau pătrunderii pe diverse pieţe externe, exportul cu predilecţie al unor produse agricole voluminoase neprelucrate care aveau un aport valutar redus, neadaptarea culturilor agricole la cerinţele pieţelor internaţionale etc. Multe dintre aceste probleme au fost semnalate pe parcursul acestei perioade în scrierile cunoscutului academician  Gh. Ionescu – Siseşti, care sublinia că „forţele naturii care rămân neutilizate în fiecare an: soarele, apa, pământul, nu aşteaptă, nu se capitalizează, ele sunt definitiv pierdute“ (Gh. Ionescu – Siseşti, Participarea României la producţiunea şi comerţul mondial de cereale, BIER, nr. 4 – 6, 1928, pag. 211.)

 

2. Produse agricole neprelucrate determină aport pozitiv

Datele statistice înregistrate la nivel european privind schimburile comerciale dintre ţări ne permit aprofundarea analizei în vederea identificării unor caracteristici ale activităţii de comerţ exterior cu produse agroalimentare a României, nu numai la nivel global, cu toate ţările, dar şi cu fiecare ţară în parte. Evaluarea datelor privind comerţul exterior cu produse agroalimentare a României cu fiecare dintre cele două ţări din proximitate, Ungaria şi Polonia, permite identificarea unor posibile explicaţii cu privire la  situaţia nesatisfacatoare din punct de vedere economic, şi nu numai, în care se află România, aceea de a asigura cererea internă de produse alimentare a populaţiei, într-o măsură semnificativă din produse importate. Aceasta cu atât mai mult cu cât Ungaria şi Polonia sunt ţări care au asigurat, nevoile cererii interne pentru aceste produse, realizând, în acelaşi timp, excedente considerabile din activitatea de comerţ exterior cu produse agroalimentare.  

Pentru a găsi o posibilă explicaţie a acestei situaţii, vom identifica acele categorii de produse care au asigurat României excedent în comerţul cu fiecare dintre cele două ţări. Evaluarea seriilor de date asupra exporturilor, importurilor şi soldului categoriilor de produse vor permite identificarea acelor categorii de produse care asigură excedent comercial pe parcursul unei perioade lungi de timp, sugerand în ce măsură acestea sunt din categoria produselor prelucrate cu o valoare adăugată mare în cadrul unităţilor de producţie din ţară sau sunt din categoria materiilor prime din agricultură, neprelucrate, în general fiind produse cu valoare adăugată redusă.

Identificarea acelor categorii de produse care asigură cu predilecţie excedent în relaţia comercială cu fiecare dintre cele două ţări, ne oferă o primă explicaţie a situaţiei în care ne aflăm: avem potenţial natural considerabil pentru realizarea de producţii agricole vegetale, ca producător important la nivel european şi chiar mondial la mai multe produse agricole de origine vegetală, dar, din păcate, importăm în fiecare an mari cantităţi de produse agroalimentare, în mare parte prelucrate. O parte semnificativă dintre acestea sunt importate, într-o măsură considerabilă, din cele două ţări din proximitate, Ungaria şi Polonia.

În relaţia comercială cu Ungaria, la nivelul perioadei 1990 – 2019, România a înregistrat excedent numai  la patru categorii de produse, pe când, la celelalte nouăsprezece categorii de produse incluse în clasificarea din comerţul exterior, ţara noastră a înregistrat deficite, am putea spune chiar deficite enorme. Cele patru categorii de produse cu aport pozitiv sunt cele având codurile: 12 (Seminţe şi fructe oleaginoase, seminţe şi fructe diverse, plante industriale sau medicinale şi paie şi furaje), 5 (Alte produse de origine animală), 14 (Materiale pentru împletit şi alte produse de origine vegetală, nedenumite şi necuprinse în alta parte) şi 24 (Tutun şi înlocuitori de tutun prelucrat). În cazul celor patru categorii de produse s-a obţinut în întreaga perioadă susmenţionată un excedent de peste 360 milioane euro, ceea ce înseamnă o medie anuală de 12 milioane euro. Cea mai mare parte a acestui excedent, în proporţie de peste 70%, este rezultatul activităţii de comerţ exterior cu produse din amintita categoria de mărfuri având codul 12. În acest caz, ţinem să subliniem faptul că aportul pozitiv cel mai important este dat de produsul inclus în categoria materiilor prime, cu grad de prelucrare şi aport redus de plusvaloare.

Urmărind datele statistice ce caracterizează relaţia comercială cu Ungaria se observă că există diferenţe semnificative între deficitele înregistrate la nivelul categoriilor de produse în perioada de preaderare şi în cea de postaderare. Astfel, dacă în prima perioadă, patru produse (8 (Fructe comestibile), 3 (Peşti şi crustacee, moluşte şi alte nevertebrate acvatice), 14 şi 5 au realizat un sold pozitiv de aproape 33 milioane euro, în a doua, aportul pozitiv al celor patru categorii de produse la care se înregistrase excedent (12, 5, 14 şi 24) s-a ridicat la aproape 410 milioane euro. În cadrul fiecareia din cele două perioade, un singur produs ce a marcat excedent se regăseşte în ambele perioade. Este vorba de categoria de produse  având codul 5 cu un excedent de peste 9 milioane euro în prima perioadă şi cu peste 28 milioane euro în cea de-a doua.

Totodată, se remarcă faptul că în perioada de preaderare, excedentul a fost înregistrat ca urmare a aportului pozitiv înregistrat în comerţul cu produse având codul 8 (contribuţia fiind de peste 65%) şi de produsele incluse în categoria „Alte produse de origine animală“, cu o contribuţie de aproape 28%. De semnalat faptul că produsele din categoria având cod 8 nu au mai adus o contribuţie pozitivă în perioada 2007 – 2019; mai mult, această categorie a determinat un deficit total de 120 milioane euro, reprezentând un deficit mediu anual de peste 9,3 milioane euro. Oare din ce motive s-a ajuns la această schimbare în comerţul exterior cu fructe care a dus nu numai la pierderea unei pieţe externe, dar şi la lărgirea listei ce cuprinde categorile de produse cu deficite? Fără o detaliere amplă a acestei probleme, în graficul din figura 1 se prezintă ritmul mediu din perioada 1995 – 2019 calculat pentru resursele/utilizările, producţia, importurile şi exporturile şi volumul prelucrărilor industriale pentru fructe şi produse din fructe, mere şi cireşe – vişine. Ce constatăm din analiza acestor rezultate? În primul rînd că importurile au crescut semnificativ pe parcursul acestei perioade. Pe ansamblu, la fructe şi produse din fructe, ritmul mediu anual de creştere a fost de peste 8%, la mere şi cireşe – vişine 12,5%. A scăzut semnificativ exportul de fructe în general într-un ritm mediu anual de peste 0,5%, iar la mere cu peste 4,7%. Subliniem, totodata, ritmul mediu anual foarte mic de creştere a cantităţii de fructe prelucrate industrial de numai 0,8% şi unul cu mult mai mic, de numai 0,1%, la mere.

 

Situaţia este relativ asemănătoare şi în cazul comerţului exterior cu produse agroalimentare al României cu Polonia. Dacă pe total comerţ exterior cu produse agroalimentare, România a acumulat un deficit deosebit de mare, totuşi există patru categorii de produse pentru care, in perioada 1990 – 2019, România a înregistrat excedente comerciale în relaţiile cu Polonia în valoare de 105 milioane euro. Excedentul înregistrat se prezintă după cum urmează:

►la „Grăsimi şi uleiuri de origine animală sau vegetală“ (cod 15) s-a înregistrat un excedent de peste 63 milioane euro, această categorie de produse asigurând astfel mai mult de 60% din valoarea excedentului înregistrat de cele patru categorii de produse;

►pentru produsele incluse în categoria „Seminţe şi fructe oleaginoase, seminţe şi fructe diverse, plante industriale sau medicinale şi paie şi furaje“ (cod 12) excedentul înregistrat a fost de peste 26 milioane reprezentând 25% din excedentul total;

►la categoria de produse „Cereale“ (cod 10) pe întreaga perioada s-a înregistrat un excedent de aproape 15 milioane euro;

►a patra categorie, „Materiale pentru împletit şi alte produse de origine vegetala, nedenumite şi necuprinse în altă parte“ (cod 14) are o contribuţie nesemnificativă la echilibrarea balanţei comerciale cu produse agroalimentare.

După aderarea la Uniunea Europeană, pe întreaga perioada 2007 – 2019, numărul categoriilor de produse la care exporturile au fost superioare importurilor s-a redus la două: „Cereale“ (cod 10) şi „Seminţe şi fructe oleaginoase, seminţe şi fructe diverse, plante industriale sau medicinale şi paie şi furaje“ (cod 12). La aceste categorii, s-a acumulat împreună un excedent de 56 milioane euro, din care 40% revine produselor din categoria cereale (cod 10).

Datele prezentate mai sus referitoare la comerţul exterior cu produse agroalimentare cu Polonia, relevă şi în acest caz faptul că excedentul este înregistrat tot de produse din categoria materiilor prime din domeniul producţiei agricole vegetale, produse cu un grad redus de prelucrare şi, implicit, cu valoare adăugată redusă.  

Pentru a completa tabloul de mai sus cu privire la produsele ce au adus excedente în comerţul exterior cu cele două ţări menţionăm că în relaţiile comerciale ale României cu toate ţările, în perioada 1990 – 2019, dar şi în perioada de postaderare, doar un număr de cinci categorii de produse au contribuit printr-un aport pozitiv la balanţa comercială a României cu produse agroalimentare. Aceste produse sunt cele codificate prin 1, 10, 12, 14 şi 24. Cele cinci categorii de produse au adus pe întreaga perioadă un excedent de aproape 26 miliarde euro, în condiţiile în care deficitul balanţei comerciale a României cu produse agroalimentare a fost de peste 22,6 miliarde euro. Ce rezultă din compararea celor două date statistice mai sus prezentate? Faptul că la celelalte nouăsprezece categorii de produse generatoare de deficite, ţara noastră a importat mai mult decât a exportat cu peste 48 miliarde euro. Dintre cele cinci produse din lista celor care au avut un aport pozitiv la balanţa comercială remarcăm faptul că produsele din categoria „Seminţe şi fructe oleaginoase, seminţe şi fructe diverse, plante industriale sau medicinale şi paie şi furaje“ (cod 12) au contribuit în cea mai mare măsură la echilibrarea balanţei comerciale cu produse agricole cu fiecare dintre cele două ţări din proximitate.  

 

3. În loc de concluzii

În finalul acestei secţiuni din lucrare în care am identificat câteva caracteristici privind situaţia comerţului cu produse agroalimentare al României cu Ungaria şi Polonia, constatăm că excedentul comercial, atât pe ansamblul comerţului exterior al României, dar şi în cazul particular al fiecareia, s-a înregistrat la un număr redus de produse. Mai mult, acestea sunt din categoria materiilor prime agricole vegetale, produse cu un grad redus de prelucrare şi, implicit, cu valoare adăugată redusă. Excedentele înregistrate la aceste categorii de produse sunt practic nerelevante şi insuficiente pentru a contracara deficitele înregistrate la majoritatea categoriilor de produse ce fac obiectul schimburilor comerciale externe.

În egală măsură, trebuie subliniat că, odată cu înaintarea în timp pe parcursul perioadei de tranziţie, din exportatori constanţi de fructe am devenit importatori semnificativi de fructe. Mai mult, acestea sunt importate din una dintre cele două ţări.

Astfel, competiţia pe o piaţă liberă europeană deosebit de exigentă a creat, în condiţiile neadecvarii noastre oportune şi prompte la evoluţiile pieţei, o dificultate şi mai mare în asigurarea unui echilibru între exporturile şi importurile de produse agroalimentare. Pe fondul reducerii producţiei interne pentru produse agroalimentare prelucrare şi al creşterii cererii pentru produsele agroalimentare de calitate, a crescut importul într-o măsură mult mai mare decât exportul pentru produsele agroalimentare prelucrate.

 

NA: Conţinutul acestui articol reprezintă punctul de vedere al autorului şi nu al instituţiei din care face parte

AFACERI DE LA ZERO