Eveniment

Unul dintre cei 460.000 de şomeri acuză: „Mi-au trecut prin mâini centralele de la Cernavodă, de la Turceni şi Rovinari, dar nu mai este loc pe piaţa muncii pentru mine“

La nivelul întregii ţări, la finalul săptămânii trecute erau scoase la concurs 17.000 de locuri de muncă, dintre care circa 2.000 doar în Bucureşti, potrivit datelor făcute publice de ANOFM

La nivelul întregii ţări, la finalul săptămânii trecute erau scoase la concurs 17.000 de locuri de muncă, dintre care circa 2.000 doar în Bucureşti, potrivit datelor făcute publice de ANOFM

Autor: Corina Mirea

08.09.2014, 00:05 1326

Aproximativ 30 de persoane au intrat pe uşile Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM) a sectorului 4 vineri dimineaţă, într-un interval de o oră, iar o mare parte dintre oamenii care au venit la agenţia de şomaj erau trecuţi de 40 de ani şi spuneau că nu îşi mai găsesc locul pe piaţa muncii.

„Am lucrat timp de 31 de ani pentru aceeaşi companie, ca arhivistă, iar în iulie anul trecut am fost concediată. Atunci, şeful mi-a spus că nu contează cât am lucrat pentru că nu mai au nevoie de mine şi nici nu mai au bani să mă plătească, însă în instanţă motivarea lor a fost reorganizarea departamentului. Această reorganizare, practic, nu a existat, doar au externalizat angajaţii care lucrau la arhivare“, spune Iulia Iordache, 53 de ani, din Bucureşti, dublu licenţiată, în istorie şi în ştiinţe politice.

Ea a fost angajată în ultimele trei decenii la una dintre cele mai mari companii din industria petrolieră românească şi este una dintre cei peste 450.000 de şomeri înregistraţi în prezent în România. De curând, perioada de un an în care a primit indemnizaţie de şomaj de la stat s-a terminat, iar şansele de a-şi găsi un nou job sunt minime, mai ales din cauza vârstei.

„După 50 de ani deja nu mai corespunzi şi chiar dacă te cheamă angajatorii la interviuri, după ce îţi văd CV-ul dau de înţeles că nu au nevoie de oameni supracalificaţi, ci cu studii medii şi cred că eşti tentat să ceri un salariu mai mare destul de repede. Salariul contează însă mai puţin, important este mediul de lucru şi respectul care ţi se acordă. Mi s-a lipit decizia de concediere pe uşa apartamentului când eu încă eram la serviciu. M-am simţit călcată în picioare, plus că aveam trei credite diferite de plătit“, explică ea.

În prezent, Iulia Iordache spune că nu ştie ce drum va urma şi cu toate că recruiterii i-au sugerat să urmeze cursuri de antreprenoriat, consideră că nu va putea să îşi deschidă un business, întrucât nu are banii necesari investiţiei şi o sperie şi taxele care trebuie plătite la stat.

„Voi încerca să găsesc ceva legat de fostul loc de mun­că, un post de bibliotecar sau de librar, dar pe o perioadă determina­tă, astfel încât să o mai lungesc până în momentul în care voi putea să mă pensionez anticipat“, mai spune ea.

Confuzia legată de perspectivele unui „fost şomer“ de a-şi găsi un job pare a fi la ordinea zilei în rândul celor care au fost disponibilizaţi recent, mai cu seamă atunci când recruiterii şi angajatorii dau cu ochii de un candidat în vârstă care, pe deasupra, nu ştie să lucreze pe calculator sau nu cunoaşe o limbă străină.

De altfel, pe lângă tinerii cu vârste de până în 25 de ani, cei care au trecut de 40 de ani sunt cel mai afectaţi de lipsa ofertelor de muncă.

Dacă tinerii sunt refuzaţi pentru că nu au experienţă şi nu pot deveni productivi imediat ce sunt recrutaţi, angajaţii mai în vârstă nu sunt doriţi de angajatori pentru că trebuie plătiţi mai bine dacă sunt specialişti într-un domeniu şi se adaptează mai greu la noile tehnologii şi la ritmul de lucru din corporaţii.

În acelaşi timp, piaţa muncii cere doar aproximativ 40 de ingineri în industrie, astfel că pentru Florian Gheorghe, în vârstă de 59 de ani, inginer specializat în construcţii şi echipamente pentru centrale nucleare, şansele obţinerii unui loc de muncă similar în Bucureşti sunt minime, mai ales că în mai anul acesta a fost concediat de la producătorul de echipament greu IMGB Bucureşti, aflat acum în proprietatea grupului sud-coreean Doosan.

„Am 36 de ani vechime şi înaltă specializare în domeniu, dar la vârsta mea nu mă mai angajează nimeni. Am fost concediat pentru că mi s-a spus că nu sunt locuri de muncă, dar să vedem cine rămâne în urmă pentru că şcolile de profil s-au desfiinţat, iar în companii se păstrează oamenii mai puţin pregătiţi. Mi-au trecut prin mâini centralele de la Cernavodă, de la Turceni şi Rovinari, dar nu mai este loc pentru mine. Aştept doar să ies la pensie anticipat“, spune fostul angajat al IMGB, care se descurcă în prezent cu o indemnizaţie de şomaj de aproape 500 de lei pe lună.

La rândul său, Nicoleta Manolescu are 46 de ani şi se apropie de finalizarea perioadei de şomaj. A lucrat ani buni la Poşta Română ca oficiant şi în urmă cu un an a fost disponibilizată în urma planului de restructurare a instituţiei conceput odată cu venirea unei noi conduceri „private“.

„Nu ştiu ce voi face de luna viitoare, când se va termina şomajul, pentru că nu ştiu să lucrez pe calculator şi nici să vorbesc măcar limba engleză. Am o cunoştinţă care are o firmă de recrutare şi care s-ar putea să mă angajeze ca bonă sau în servicii de curăţenie. Oricum, este foarte complicat să găseşti un loc de muncă şi mai ales unul pentru care să iei un salariu decent. Cu tot cu salariile compensatorii de la fostul loc de muncă şi ajutorul de şomaj, acum am 1.200 de lei pe lună, iar dacă mă angajez iau 700- 800 de lei“, spune Nicoleta Manolescu.

La ora 11.00,  Mihai Boante venise la sediul ANOFM să îşi caute un job de şofer. În ultimii 14 ani a fost taximetrist, însă nesiguranţa unui venit stabil şi programul de lucru prelungit l-au făcut să se uite după un alt loc de muncă.

„De vreo săptămână am început să caut ceva pentru că nu pot să mă bazez pe taximetrie, nu am un venit sigur. Cei de la agenţie mi-au dat până acum trei numere de telefon ale potenţialilor angajatori, dar unul din ele nu mai era valabil, iar oferta pentru un alt loc de muncă expirase. Am fost chemat la interviuri, dar nu am mai primit nici un semn după“, explică Mihai Boante.

La nivelul întregii ţări, la finalul săptămânii trecute erau scoase la concurs aproape 17.000 de locuri de muncă, dintre care circa 2.000 doar în Bucureşti, potrivit datelor făcute publice de ANOFM. Totuşi, angajatorii caută doar 331 de şoferi în toată ţara.

Poşta Română, fostul IMGB sau companiile din domeniul petrolului, cum ar fi OMV Petrom, sunt câteva dintre companiile care au făcut cele mai mari restructurări din România, care în ultimii zece ani au dat afară mii de oameni. Numai în ultimii ani de criză Poşta Română a disponibilizat peste 10.000 de oameni, iar OMV Petrom peste 9.000.

Totuşi, situaţia şomajului a fost mai bună în Bucureşti decât în restul ţării, având în vedere că rata a fost de doar 1,93% în Capitală în luna iulie, când 22.666 de persoane aveau statut de şomer.

La finalul lunii iulie, rata şomajului înregistrat la agenţiile de ocupare era de 5,09%, în uşoară creştere faţă de luna anterioară, iar numărul de ţomeri înregistraţi era de 460.990 de persoane. Dintre aceştia, aproape 350.000 nu primeau indemnizaţie de şomaj, deci există în evidenţele agenţiei doar pentru că trec pe acolo în speranţa că îşi pot găsi un nou loc de muncă. Pe lângă aceştia, mai există câteva sute de mii de  şomeri „ascunşi“, care ies din evidenţele ANOFM, persoane care nici nu lucrează, dar nici nu trec pe la agenţii pentru a-şi căuta joburi.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels