Din punct de vedere macroeconomic, 2019 a adus o deteriorare mai mare a finanţelor publice reflectată prin deficitul bugetar şi o deterioare a deficitului comercial şi de cont curent, care pune România într-o postură de avertisment pe lista pieţelor financiare.
Acum întrebarea este cum administrăm riscurile fiscale şi macroeconomice din 2020, într-un climat politic de incertitudine, într-un climat legislativ la fel de complicat, totul pe fondul necesităţii corecţiilor bugetare şi de importuri.
ZF împreună cu casa de avocatură NNDKP, divizia de Consultanţă Fiscală, organizează miercuri 6 noiembrie o conferinţă legată de anul 2020 din perspectivă fiscală şi macroeconomică, la ce ne putem aştepta, care sunt măsurile fiscale care ar putea fi introduse de noul guvern şi care sunt schimbările fiscale care intervin ca urmare a transpunerii unor prevederi europene.
Ciprian Dascălu, economistul-şef al ING, va prezenta tabloul macroeconomic la zi şi care sunt principalele previziuni pentru 2020, începând de la evoluţia economiei, inflaţie, curs valutar, evoluţia dobânzilor la lei, exporturi şi importuri, deficitul comercial şi de cont curent şi nu în ultimul rând situaţia deficitului bugetar, care a devenit principala vulnerabilitate a României, în condiţiile în care angajamentele de plată din 2020, respectiv majorări de salarii şi pensii, vor duce la o deteriorare dramatică a finanţelor publice.
În acest moment economiştii consideră că România, guvernul, indiferent de numele lui, nu are resurse bugetare suficiente pentru a acoperi angajamentele de plată, în condiţiile menţinerii fiscalităţii actuale.
Peste aceste lucruri intervine şi recesiunea economică care bântuie prin Europa şi care începe să afecteze fluxurile comerciale. Aproape 80% din comerţul exterior al României, exporturiĂimporturi de peste 140 miliarde euro dintr-un PIB de 200 de miliarde de euro, se desfăşoară cu Uniunea Europeană, principalul partener comercial al României fiind Germania.
Problemele de fiscalitate şi problemele legislative vor fi prezentate de Alina Timofti şi Marius Ionescu, parteneri NNDKP, Consultanţă Fiscală, şi de Marius Ezer, partener NNDKP Litigii.
„Una dintre îngrijorările majore ale mediului de afaceri manifestate recurent de-a lungul ultimilor ani a fost calitatea dialogului între contribuabil şi factorul de decizie în ceea ce priveşte adoptarea măsurilor legislative cu impact fiscal“, spune Alina Timofti.
„Din păcate, din cauza instabilităţii politice, promulgarea unui set de modificări fiscale mult-aşteptate de mediul de afaceri este blocată undeva pe traseul legislativ“, a adăugat ea.
În ciuda promisiunilor politice făcute din opoziţie şi din programul de guvernare prezentat, guvernul PNL-Orban nu are prea multe marje de manevră, iar mediul de afaceri realizează acest lucru. Presiunea de venituri bugetare este atât de mare încât nimeni nu îşi permite să vină cu noi reduceri de taxe şi de impozite sau eliminarea unor măsuri care, în acest moment, aduc venituri la buget. Important este să nu existe modificări de taxe şi de impozite, în sensul creşterii acestora.
Dincolo de problemele fiscale şi legislative interne, România trebuie să transpună în legislaţia naţională anumite directive europene care vor avea un impact asupra companiilor şi în business. Dintre acestea, cele care vor marca cu siguranţă peisajul fiscal al anului 2020 sunt: DAC - 6 / directiva intermediarilor, reguli antiabuz în epoca BEPS, directiva privind mecanismele de soluţionare a litigiilor fiscale în UE, spune Alina Timofti.
Marius Ezer, partenerul NNDKP Litigii, spune că nivelul de sofisticare al litigiilor fiscale, mai ales a celor cu componentă transfrontalieră, creşte vertiginos şi acest lucru se va vedea şi în România. Aceste schimbări vor da naştere unui nou mecanism de contencios-fiscal-administrativ, care va conduce, printre altele, la negocieri cu grad mare de complexitate între diverse jurisdicţii fiscale.
Paradoxal, investitorii, indiferent dacă sunt străini sau români, nu cer taxe şi impozite mai mici, ci stabilitate şi predictabilitate legislativă şi fiscală şi un cadru macroeconomic rezonabil, fără excese de creştere economică sau de salarii care ulterior aduc corecţii.
