♦ Afacerile în comerţul cu amănuntul (care înseamnă consumul populaţiei, în principal) au scăzut, în octombrie curent faţă de octombrie 2024, cu 4,6% ♦ Salariul real (salariul net minus inflaţie) a fost, în aceeaşi lună, cu 5% mai mic decât în octombrie 2024 ♦ Dar inflaţia a crescut în octombrie 2025, faţă de septembrie 2025, cu 0,5% şi a continuat să crească, în noiembrie faţă de octombrie, cu 0,42% ♦ De ce nu scade inflaţia?
Inflaţia înaltă, care ne însoţeşte în ultimele luni, nu ţine de comercianţi care n-ar vrea să reducă preţurile, cum nu ţine de politica monetară (principala responsabilitate a BNR este menţinerea în limite rezonabile a inflaţiei). Este o inflaţie provocată de politica fiscală a guvernului, spun economiştii.
Iar aceasta nu se domoleşte, în ciuda faptului că salariile reale (salariul net minus inflaţie) sunt pe minus, lună de lună, încă din iulie. Altfel spus, în ciuda unor salarii care se mişcă în sus, puterea de cumpărare este roasă de inflaţie: minus 5% doar în octombrie. În faţa acestei realităţi, şi consumul, casnic în principal, se reduce (minus 4,6% în octombrie faţă de octombrie 2024, după o cădere de 4% în august curent, an/an, şi una de 2% în septembrie, an/an.
„În primul rând, inflaţia rămâne ridicată sub efectul de runda a doua al creşterii taxelor (efect de runda a doua înseamnă propagarea şocurilor iniţiale de preţ, dintr-un sector, în întreaga economie, ceea ce conduce la creşterea costurilor generale şi transformă o inflaţie ce trebuie să dureze puţin într-una de durată. De plidă, majorarea preţului energiei a provocat creşteri de preţuri în întreaga economie – n. red.). În al doilea rând, deficitul bugetar este încă foarte mare, iar acest deficit provoacă inflaţie – banii tipăriţi pentru acoperirea deficitului se duc în consum şi provoacă inflaţie. Deficitul bugetar şi majorarea taxelor sunt temelia inflaţiei de azi. Inflaţia este fiscală, nu ţine de BNR, nu ţine de comercianţi“, spune Adrian Codirlaşu, preşedintele CFA România.
Aurelian Dochia, profesor de economie, arată tot spre politica fiscală a guvernului când explică de ce inflaţia nu se domoleşte, în ciuda scăderii puterii de cumpătare şi a reducerii consumului.
„Întreg scopul programului de austeritate este să reducă consumul. Statul îşi reduce cheltuielile şi, prin diferite măsuri, îi obligă şi pe alţii să o facă. Ţinta este echilibrarea producţiei cu consumul. Altă soluţie nu există pentru a se ajunge la un echilibru, decât reducerea consumului“, comentează Dochia. Însă aici, adaugă el, se ascunde şi un pericol: este posibil ca, dacă scena politică dă în clocot, programul de austeritate să fie abandonat şi atunci lucrurile ar putea să se agraveze mai mult decât o face şocul provocat de un program de austeritate de un an sau doi.
Şi Dochia menţionează deficitul bugetar drept principala sursă a inflaţiei. „Ne-am obişnuit cu traiul pe datorie. Salariile, în sectorul public, au crescut puternic, în ultimii ani, iar, firesc, banii s-au dus în consum. A apărut o competiţie între sectorul public şi cel privat în privinţa salariilor, iar banii în plus s-au dus şi ei tot în consum, stimulând importurile, atâta vreme cât consumul creştea cu 7-8%, iar producţia cu 2-3%“.
Potrivit datelor INS publicate ieri, inflaţia anuală a rămas, în noiembrie, faţă de noiembrie 2024, la nivelul celei din octombrie – 9,8%. În noiembrie, faţă de octombrie, inflaţia a crescut cu 0,42% (în octombrie faţă de septembrie, creşterea a fost de 0,5%).
În privinţa salariilor (datele publicate tot ieri se limitează la luna octombrie), acestea au crescut cu 4,3% în octombrie faţă de octombrie 2024. Dar inflaţia ridicată (9,8%) a făcut ca salariul mediu real (salariul net minus inflaţie) să fi însemnat, în octombrie curent, doar 95% din salariul real încasat în octombrie 2024.
Aşadar, inflaţia a înghiţit 5% dintr-un venit salarial, dar Guvernul este fericit pentru că-şi plăteşte o bună parte din datorii prin inflaţie.
