♦ Cheltuielile cu dobânzile pe care statul le plăteşte la credite şi deficitul nominal au ajuns, la patru luni din an, aproape la acelaşi nivel şi, aşa socotind, statul are un deficit primar aproape de zero (200 mil. lei faţă de deficitul de 23 mld. lei înregistrat în aprilie) ♦ În primele patru luni din 2025, deficitul primar a fost de 35,5 mld. lei, aşadar, ajustare din acest an nu este o glumă ♦ Poate ajunge bugetul pe excedent primar, astfel încât statul să-şi achite o parte a datoriilor fără alte convulsii, iar deficitul să reintre sub nivelul rezonabil de 3% din PIB?
Există o observaţie şi multe întrebări ce-i urmează. La patru luni din an, deficitul bugetar nominal a fost de 29,9 mld. lei, aproape la egalitate cu dobânzile plătite la credite, de 29,7 mld. lei. La nivel de datorii, diferenţa de 200 mil. lei nici nu contează şi putem spune că deficitul primar (deficit total minus cheltuielile cu dobânzile la credite) este zero. Aşadar, bugetul este înt-un echilibru ce nu a mai fost întâlnit din 2017 încoace – pentru datele la patru luni.
Ca deficiul să ajungă de la minus 6,2% din PIB, ţinta pentru acest an, la sub 3% din PIB, ţinta programului de ajustare multianuală, bugetul trebuie să intre pe excedent primar. O poate face?
„Echilibrul l-a care s-a ajuns este un lucru bun şi arată că direcţia în care mergem este corectă. Dacă eşti pe plus, este şi mai bine. Deocamdată, vorbim de o situaţie conjuncturală. Acest echilibru s-a produs pe fondul majorării dobânzilor la care statul se împrumută sau se refinanţează, ceea ce este de două ori mai de lăudat. Spun echilibru conjunctural pentru că, să ne remintim: nu am avut buget vreme de trei luni, între ianuarie şi martie, şi atunci cheltuielile au fost, automat, mai mici, la nivelul celor de anul trecut. Poate şi de aici o ajustare atât de puternică la patru luni”, spune economistul Laurian Lungu. Dobânzile la care statul se împrumută (sau se refinanţează) au crescut în ultima vreme. Randamentul pentru titlurile de stat, pe 10 ani, a urcat şi până la 7-7,3%, după izbucnirea războiului din Iran, de la 6,3- 6,7%, anterior.
Cum s-a produs acest echilibru, este o poveste pe care economiştii o întorc pe toate feţele. În primul rând, veniturile au crescut cu 12%, iar cheltuielile s-au redus cu 3,2%. La venituri, inflaţia şi-a făcut treaba ca la carte. La o inflaţie care a sărit de 10%, veniturile la buget din TVA au avut un avans de 22%. Pentru că inflaţia mare implică, automat, şi venituri bugetare în creştere. Dar creşterea veniturilor din impozitul pe profit şi din accize, a fost nesemnificativă - plus 1,5% la impozitul pe profit şi plus 1,7% la accize.
Creşterea anemică a veniturilor bugetare din impozitul pe profit arată că profitul companiilor este în derivă. Pentru că preţurile producţiei industriale (preţurile la poarta fabricii) au crescut cu 7%, deci industriaşii au transferat inflaţia către consumator. Aşa stând lucrurile, şi veniturile statului din acest impozit a fi trebuit să fie mai mari, dar nu sunt.
„Veniturile au crescut mai încet pentru că profitul a fost afectat. Dar se poate bănui şi gradul de evaziune fiscală, gradul în care companiile îşi asund profitul”, spune economistul Dragoş Cabat.
Cât despre acciză, aici se vede scăderea consumului, practic.
Dacă privim partea de cheltuieli, atunci se vede că guvernul a tăiat 9 mld. lei de la cheltuielile de capital şi alte 2,6 mld. lei au fost eliminat din investiţii din alte surse. Aceste tăieri înseamnă aproape 0,6% din PIB. Fără acestea nu am mai vorbi de un echilibru.
„Ca să ajungi la un echilibru şi apoi la surplus primar, trebuie să ai creştere economică. Ai creştere, te poţi aştepta să dai înapoi ce ai luat, nu doar să rostogoleşti datoria. Iar noi nu avem creştere. Cum suntem acum, dacă vrei să reduci deficitul, trebuie să dai toţi banii pe care-i ai ca să-ţi plăteşti datoriile. Or, nu putem face asta”, spune economistul Dragoş Cabat.
Profesorul de economie Aurelian Dochia este şi el sceptic. „Ideal ar fi să fim pe excedent primar. Problema este că perspectiva rămâne sumbră. Este bine că am ajuns aici, dar nu ştiu cum putem continua. Îmi este teamă că un nou guvern va abandona politica de reducere a deficitului. Când auzi un parlamentar spunând: «Mai lăsaţi-mă în pace cu deficitul că vine FMI şi ne şterge toate datoriile», începi să te întrebi ce agendă au aceşti oameni, ce gândesc ei. Cred că priorităţile lor sunt altele. Prima parte a anului a mers bine, dacă ne referim la politicile de reducere a deficitului, dar nu ştiu dacă, în a doua jumătate a anului se va merge, în continuare, pe disciplină bugetară”, spune Dochia.
În plus, arată el, economia încetineşte, iar efectul se va vedea în veniturile bugetare: „Cheltuielile nu se mai pot schimba. Pe partea de venituri, nu văd de unde ar putea veni bani în plus, pentru a ajunge la excedent primar. Pentru că economia scade, nu creşte”.
Veniturile bugetare au crescut pentru că a fost şi inflaţie, dar şi colectarea a fost mai bună, spune economistul Adrian Codirlaşu, preşedintele CFA România.
„Nu cred că vom ajunge la excedent bugetar primar. Pentru că cheltuielile cu dobânzile vor sări de 3% din PIB, cât se preconoza a fi până acum. Costul refinanţării datoriei creşte, iar bugetul va plăti dobânzi mai mari. Iar cei care au finanţat sau vor să finanţeze statul în lei (titluri de stat FIDELIS şi Tezaur – n. red.) vor pierde, pentru că dobânzile plătite de stat (în medie 7% - n. red.) sunt sub inflaţie. Suntem în stagflaţie, cea mai nefericită poziţie a unei economii (creştere economică în scădere şi inflaţie în creştere – n. red.), din această cauză nici dobânzile nu vor scădea – statul se va refinanţa mai scump, deci nici vorbă de excedent primar. Dacă datoria se va reduce, asta se va face prin inflaţie, nu prin excedent primar. Noi suntem în recesiune, aşa că, pentru anul acesta, speranţele sunt slabe”, spune Adrian Codirlaşu.
„Că s-a ajuns la un echilibru între cheltuielile cu dobânzile şi deficit, este un lucru bun. Dar economia este într-un punct fragil şi trebuie să treacă prin ajustări. Şi asta costă”, spune Laurian Lungu.
