♦ Efortul reducerii deficitului bugetar se vede în datele execuţiei bugetare la patru luni. Cheltuielile cu dobânzile pe care statul le plăteşte la credite şi deficitul nominal au ajuns, la patru luni din an, aproape la acelaşi nivel. Ceea ce potenţează, teoretic, ideea că am putea ajunge la un excedent primar care să contribuie la reducerea deficitului. Dar dacă vestea bună ţine doar trei zile?
În primele patru luni din an, bugetul a înregistrat un deficit primar (deficit total, minus cheltuielile cu dobânzile la credite) nesemnificativ - 200 mil. lei, faţă de deficitul total de 23 mld. lei înregistrat în primele patru luni din an. Pentru comparaţie, în primele patru luni din 2025, deficitul primar a fost de 35,5 mld. lei, aşadar, ajustarea din acest an nu a fost o glumă.
Poate ajunge bugetul pe excedent primar, astfel încât statul să-şi achite o parte a datoriilor fără alte convulsii, iar deficitul să reintre sub nivelul rezonabil de 3% din PIB?
Excedentul primar pentru un buget este o ţintă foarte ambiţioasă în general, cu efecte dure în economie, fiind recomandat după derapaje serioase. FMI de exemplu i-a cerut Greciei excedent primar pentru 20 de ani ca să o salveze.
Ca deficitul să ajungă de la minus 6,2% din PIB, ţinta pentru acest an, la sub 3% din PIB, ţinta programului de ajustare multianuală, bugetul trebuie să intre pe excedent primar. O poate face?
„Echilibrul l-a care s-a ajuns este un lucru bun şi arată că direcţia în care mergem este corectă. Dacă eşti pe plus, este şi mai bine. Dacă se va întâmpla, investitorii vor vedea şi vor aprecia acest efort“, spune economistul Laurian Lungu.
„Ca să ajungi la un echilibru şi apoi la surplus primar, trebuie să ai creştere economică. Dar noi nu avem creştere“, observă economistul Dragoş Cabat.
Profesorul de economie Aurelian Dochia este şi el sceptic: „Este bine că am ajuns aici, dar nu ştiu cum putem continua. Îmi este teamă că un nou guvern va abandona politica de reducere a deficitului“.
Adrian Codirlaşu, preşedintele CFA România, spune, la rându-i: „Nu cred că vom ajunge la excedent bugetar primar. Pentru că cheltuielile cu dobânzile vor sări de 3% din PIB, cât se preconiza a fi până acum. Costul refinanţării datoriei creşte, iar bugetul va plăti dobânzi mai mari.“
„Suntem în stagflaţie, cea mai nefericită poziţie a unei economii (creştere economică în scădere şi inflaţie în creştere – n. red.), din această cauză nici dobânzile nu vor scădea – statul se va refinanţa mai scump, deci nici vorbă de excedent primar. Dacă datoria se va reduce, asta se va face prin inflaţie, nu prin excedent primar“.
