Faza de insolvenţă poate fi prevăzută cu mai bine de un an ca aceasta să intervină, însă nici proprietarii firmelor şi nici creditorii nu vor să accepte această realitate. În România se deschid procedurile de insolvenţă când deja este foarte târziu şi aproape că nu se mai poate face nimic, a spus Stan Tîrnoveanu, prim-vicepreşedinte UNPIR (Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă), în cadrul emisiunii de business ZF Live.
„Diferenţa dintre noi şi ţările nordice, de exemplu, se datorează culturii, dar în principal factorul este deschiderea procedurii insolvenţei în faza de insolvenţă iminentă. Adică s-au făcut nişte analize (în ţările nordice – n.red.) şi s-a văzut că insolvenţa va interveni peste un an de zile. La noi, în România se deschid procedurile insolvenţei atunci când deja nu se mai poate face nimic, de aceea avem acest procent nerezonabil cu privire la reorganizări de succes. Este importantă acceptarea insolvenţei de către proprietarul companiei, acceptarea realităţii, dar şi cultura creditorilor de a accepta realitatea. Ipoteza insolvenţei este de neacceptat: pentru creditor că va pierde, pentru investitori la fel.”
