Proiect ZF/Vodafone Femei în Business. Nicoleta Marcu, head of fundraising, Hope and Homes for Children: Am trecut de la corporaţie la ONG când mi-am dat seama că pot folosi experienţa din business pentru a face bine

♦ „S-a întâmplat acest lucru în 2018 când am aflat că Hope and Homes for Children caută un om care să coordoneze echipa de fundraising, un om care să aibă experienţă în vânzări, să fie un bun strateg şi să fie un tovarăş pentru oamenii din echipa lui.“

Nicoleta Marcu, head of fundraising în cadrul organizaţiei negu­ver­namentale Hope and Homes for Children, afirmă că a făcut trecerea de la a lucra într-o corporaţie la activitatea din ONG după ce şi-a dat seama că poate folosi expe­rienţa pe care a acu­mulat-o în business pentru a face bine.

„Momentul a fost acela în care mi-am dat seama că de fapt eu îmi pot pune în slujba binelui toată ex­pe­rienţa pe care o că­pă­tasem în anii de business. Şi s-a în­tâm­plat asta în 2018 când am aflat că Hope and Homes for Children caută un om care să coor­doneze echipa de fundraising, iar asta însemna că trebuie să aibă experienţă în vânzări că trebuie, să fie un bun strateg şi să fie un tovarăş pentru oamenii din echipa lui. Eu mi-am dat seama că îndeplinesc toate cerinţele astea, aşa că am avut curaj, am căpătat curaj să transform ceea ce înainte era un gând, o dorinţă, într-un proces foarte clar de apropiere de această organizaţie“, a declarat Nicoleta Marcu în cadrul emisiunii Femei în Business, realizată de ZF în parteneriat cu Vodafone.

Nicoleta Marcu este absolventă a Facultăţii de Relaţii Economice Inter­na­ţionale din cadrul ASE Bucureşti şi este din nou studentă la Facultatea de Psihologie din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj. Aproape 12 ani din carieră şi i-a petrecut în cadrul Vodafone, unde ultimul rol deţinut a fost cel de manager al echipelor de vânzări din telefon. De aproape patru ani a trecut în sfera nonprofit, la orga­nizaţia Hope and Homes for Children.

Despre studiile de la ASE, reprezentanta ONG-ului spune că au ajutat-o atât în mediul corporatist, cât şi în activitatea de la Hope and Homes for Children.

„Au contat foarte mult, dar nu neapărat din prisma disciplinelor pe care le-am studiat, ci mai degrabă din prisma experienţelor la care am fost expusă în timpul facultăţii şi odată cu experienţele au venit şi oamenii buni, oameni inteligenţi pe care ei îi priveam cu admiraţie şi cred că în felul ăsta m-au şi ambiţionat să fiu la rândul meu mai bună. Apoi eu am început să lucrez încă din anul al doilea de facultate, deci am adăugat componenta practică destul de repede. În Vodafone am avut parte de o mulţime de cursuri care au completat cumva anii de educaţie formală, aşa că contribuţia studiilor a fost mare pentru că a reprezentat un cadru bun de dezvoltare pentru mine“, a completat Nicoleta Marcu.

Ea spune că nu s-a simţit discriminată în activitatea sa pentru că este femeie, dar a întâmpinat dificultăţi în a gestiona simultan situaţia de acasă şi cea de la locul de muncă.

„Eu am avut însă dificultăţi în mediul de business care veneau mai degrabă din rolurile multiple pe care eu ca femeie le jucam la un moment dat. Am avut o perioadă grea pe plan profesional când am revenit din concediul de maternitate pentru că dimineaţa lăsam acasă un copil de 11 luni şi unul de un an şi un pic, dormeam în medie cam cinci ore pe noapte şi mă trezeam deseori copleşită de sentimentul de vinovăţie. Mi se părea că orice fac acasă sau la birou nu este suficient de bine. A fost o perioadă pe care cred că am reuşit să depăşesc pentru că am avut parte de încurajări şi de sprijin concret de la oamenii dragi“, a explicat ea.

Vodafone România a lansat pachetul comercial „Special Edition, Vodafone – Ziarul Financiar“, ce oferă companiilor mici şi mijlocii o soluţie completă de servicii de conectivitate, acces nelimitat la platforma ZF Corporate şi suport printr-un consultant Vodafone dedicat.

 

Ce a mai spus Nicoleta Marcu, head of fundraising în cadrul organizaţiei neguvernamentale Hope and Homes for Children, în cadrul emisiunii Femei în Business:

► Ce face Hope and Homes for Children în România şi care sunt rezultatele activităţii organizaţiei până în prezent?

„Hope and Homes for Children închide orfelinate asta facem România pentru că orfelinatele nu sunt un mediu potrivit pentru copii copiii nu se pot dezvolta în aceste locuri. Aşa că de 21 de ani încoace am închis 60 de orfelinate ceea ce a însemnat că peste 6.600 de copii au fost mutaţi în medii familiale unde au şansa la o dezvoltare armonioasă. Pentru o parte din ei am construit 116 case de tip familial unde copiii cresc ca într-o familie numeroasă. Pentru alţi 36.000 de copii ne-am luptat să rămână alături de familie şi să crească în continuare într-un mediu care este cel mai bun pentru ei. Copiii nu pot să trăiască mai bine decât aproape de părinţii şi fraţii lor pentru că nimic nu poate înlocui iubirea şi ataşamentul pe care ei le dezvoltă şi le simt faţă de cei apropiaţi.“

► Care este profilul donatorilor Hope and Homes for Children?

„Din punct de vedere socio-demografic, profilul donatorului nostru este foarte divers. Ne sunt alături şi femei şi bărbaţi deopotrivă, din toate categoriile de venituri şi studii. Ce mi se pare mie că este comun este zona asta de valori. Sunt cumva oameni cu spirit civic puternic care nu se mai aşteaptă ca altcineva să acţioneze în locul lor şi care au înţeles că zilele bune vor veni doar dacă fiecare dintre noi contribuie cu ceva  la bine şi sunt oameni care sunt sensibili la cauza copiilor. Asta este din nou ceva ce au în comun şi cred că în felul ăsta îi ,convingem să ne fie alături pentru că ei înţeleg că cea mai mare suferinţă pe care un copil o poate trăi este aceea de a creşte printre străini.“

► Cât de mult a afectat pandemia activitatea organizaţiei pe care o reprezinţi?

„La început au fost multe îngrijorări pentru noi fiindcă în primele luni am traversat o perioadă în care a trebuit să fim mai departe de copiii din proiectele noastre şi ne confruntam cu instabilitate şi cu repeziciunea în care anumite decizii de restricţie sau de oprire a circulaţiei se instalau. Era o repeziciune mare în primele luni şi asta ne-a displăcut. Noi avem o echipă mare de asistenţi sociali, iar ei erau obişnuiţi să lucreze la firul ierbii, având un contact foarte des cu copiii atât cu copiii din orfelinate, case de tip familial, cât şi cu copiii din familie şi deodată ne-am trezit în situaţia în care pe de-o parte trebuia să protejăm copiii şi pe de altă parte trebuia să ne protejăm şi echipa. Am recurs la tehnologie ca noi toţi, am purtat multe conversaţii prin telefon, întâlniri online, multe mesaje scrise, am transformat sprijinul nostru într-un sprijin financiar prin transferuri bancare, am profitat de tot ce ne-a pus tehnologia la dispoziţie. Noi, echipa de fundraising am traversat aşa o perioadă foarte apăsătoare pentru că lipsea energia pe care noi o căpătăm din conversaţiile adhoc de la birou.“

► Care este cea mai dură lecţie pe care ai învăţat-o în carieră?

„În anii de business eu nu am învăţat lecţii dure, ci aş zice că am învăţat mai degrabă lecţii drepte. O lecţie pe care am învăţat-o este cea a asumării responsabilităţii pentru tot ce faci, fie că este că este succes sau eşec trebuie întotdeauna să te gândeşti cum ai făcut şi ce ai putea să faci mai bine pe viitor. În cei patru ani de când sunt în domeniul non-profit am cam învăţat o lecţie dură, este lecţia inechităţii sociale. Din păcate, nu ne naştem cu aceleaşi şanse şi dacă nu avem în jurul nostru oameni mai puternici care să ne fie alături şi care să ne tragă spre un orizont mai bun, câteodată nu putem să o scoatem la capăt unii singuri.“