Fondul american de hedging Elliott, cel mai mare acţionar al Fondului Proprietatea (FP) cu aproape 13% din acţiuni, îşi arată colţii şi propune o strategie care ar putea duce în următorii ani la înstrăinarea celor mai valoroase participaţii pe care Fondul Proprietatea le deţine în cele mai importante companii din sectorul energetic şi, în final, la lichidarea fondului.
Astfel, din instrument de despăgubire pentru foştii proprietari ale căror active au fost confiscate de regimul comunist, Fondul Proprietatea ar putea deveni o afacere extrem de profitabilă pentru americani, dar şi pentru ceilalţi investitori care au cumpărat acţiuni FP în ultimii ani.
După publicarea acestei propuneri, acţiunile FP au crescut ieri cu 1,15%, la 0,53 lei. Fondul are o capitalizare de 1,69 mld. euro şi active nete de 3,49 mld. euro.
Dincolo de avantajele pentru acţionari însă, această strategie implică un risc în creştere pentru stat. Vânzarea participaţiilor de 20% din Petrom, 20% din Hidroelectrica sau 15% din Romgaz, pentru care administratorul Fondului Proprietatea, grupul american Franklin Templeton, nu are în prezent nicio restricţie, ar putea permite intrarea în acţionariatul acestor companii a unor acţionari mult mai agresivi decât Templeton, care ar putea pune presiune pe stat să dea drumul unor proiecte precum liberalizarea preţului la energie şi la gaze, care ar aduce profituri mai mari pentru companii, dar ar majora facturile pentru consumatorii casnici şi pentru industrie. Aceste presiuni există deja şi se manifestă prin intermediul FMI, al Franklin Templeton, dar şi al canalelor diplomatice.
Elliott: Vânzarea de active e un instrument puternic de reducere a discountului
Elliott încearcă să-i atragă de partea sa pe cei de la Franklin Templeton, propunând ca aceştia să primească un comision suplimentar de 1,5% din sumele care vor fi distribuite în următorii doi ani (2012 şi 2013) ca dividende speciale, în urma vânzării de active, urmând ca în 2014 comisionul special să scadă la 1%. Modificarea contractului de administrare cu Templeton va fi pusă pe ordinea de zi a următoarei Adunări Generale a Acţionarilor (AGA).
Reprezentanţii Elliott şi-au argumentat propunerea spunând că prin vânzarea de active se va reduce discountul dintre preţul acţiunilor şi valoarea activelor nete, care este în prezent de peste 50%, ceea ce ar însemna câştiguri mai mari pentru acţionari.
"Unul dintre cele mai puternice instrumente în reducerea discountului pentru fonduri de investiţii de tip închis admise la tranzacţionare este vânzarea deţinerilor de portofoliu (în mod obişnuit la aproximativ valoarea activului net al acelor deţineri) şi distribuirea veniturilor realizate către acţionarii acelui fond. Un program consecvent de vânzare a activelor şi distribuţii către acţionari ar semnala pieţei că SAI (administratorul - n. red.) nu este dispus să tolereze tranzacţionarea acţiunilor emise de fond la un discount mare faţă de VAN (valoarea activului net - n.red.) pe acţiune şi că, în schimb, este pregătit să elimine în mod sistematic discountul, activ cu activ, prin transformarea deţinerilor Fondului în numerar (acolo unde este posibil) şi să ofere acest numerar acţionarilor (acolo unde este permis)", se arată în motivaţia Elliott.
Cât ar câştiga Templeton şi Elliott din lichidarea FP
În mod normal, Franklin Templeton nu ar avea niciun interes să vândă rapid activele Fondului Proprietatea şi să distribuie banii către acţionari, deoarece încasează un comision de administrare de 0,479% din capitalizarea fondului, iar vânzarea activelor şi distribuirea banilor ar însemna scăderea activelor FP pe termen lung şi implicit a capitalizării.
Pe de altă parte însă, contractul de administrare al Templeton expiră peste trei ani şi nu există nicio garanţie că acest contract va fi prelungit. În plus, capitalizarea fondului este în prezent cu 53% mai mică decât valoarea activelor. Astfel, Templeton încasează în realitate un comision anual de circa 0,225% din valoarea activului net. De exemplu, anul trecut comisionul a fost de 32,1 mil. lei (7,57 mil. euro), la active de 3,35 mld. euro (la finalul lunii decembrie 2011).
Dacă ar vinde toate activele în următorii doi ani (la valoarea de inventar) şi ar da toţi banii acţionarilor, ceea ce ar echivala cu lichidarea fondului, Templeton ar încasa peste 50 mil. euro, adică de şase ori comisionul de anul trecut. Elliott, care a cumpărat acţiuni FP în ultimii trei ani la discounturi de circa 60% faţă de valoarea activelor, ar obţine astfel un profit de circa 260 mil. euro, la o investiţie iniţială de circa 170 mil. euro.
Dacă ar vinde activele la un discount de 30%, Templeton ar încasa 37,5 mil. euro, iar Elliott şi-ar dubla banii.
Surse din piaţă spun că interesele celor de la Elliott nu sunt foarte diferite de cele ale Templeton. "Cred că totuşi nu se pune problema ca Elliott să forţeze Templeton să vândă activele Fondului Proprietatea în orice condiţii. Nu sunt genul de investitor care să arunce pe piaţă pachetele de acţiuni înainte să le crească valoarea. Cred că semnalul dat de Elliott celor de la Templeton s-ar traduce: faceţi orice ca să reduceţi discountul acţiunilor FP. Şi cred că înainte de a face acest anunţ au avut discuţii şi cu alţi acţionari importanţi ai FP", a declarat un broker.
Dacă însă cei de la Templeton se vor opune strategiei lui Elliott, atunci vor avea o viaţă foarte grea la administrarea FP şi vor avea nevoie de aliaţi puternici în acţionariat, care să ţină piept fondului de hedging. Iar pentru asta ar trebui să le poată oferi acţionarilor mai mult decât le oferă Elliott.
Lupta se va tranşa la următoarea AGA
În prezent, Fondul Proprietatea distribuie în întregime profiturile obţinute din dividende de la companiile din portofoliu şi din dobânzi, conform politicii de dividend asumate în contractul de administrare. Din profitul pe 2011, FP va distribui în acest an dividende de circa 523 mil. lei (120 mil. euro), iar dividendul brut de 0,038 lei/acţiune ar aduce un randament de circa 7,15%. Conform strategiei asumate de Templeton, banii obţinuţi din vânzări de active ar trebui folosiţi pentru noi investiţii. Elliott nu este de acord însă cu reinvestirea acestor sume.
"Este discutabil dacă reinvestirea veniturilor din vânzări în deţineri noi de portofoliu va reuşi să reducă în mod substanţial discountul, având în vedere numărul redus de companii mari admise pe bursa de valori din România ale căror acţiuni se tranzacţionează într-un volum considerabil", au arătat reprezentanţii Elliott.
Reprezentanţii Templeton sunt rezervaţi în declaraţii în acest moment.
"Noi am discutat cu toţi acţionarii. Vom pune propunerea pe ordinea de zi a adunării generale a acţionarilor, iar acţionarii vor decide", a declarat Greg Konieczny, managerul FP.
Lupta pentru controlul FP a început deja de câteva luni, de când participaţia statului a scăzut aproape de zero, iar restricţiile de vot din AGA au fost eliminate.
Urmaşii industriaşului interbelic Nicolae Malaxa, care în 2006 au primit cel mai mare pachet de acţiuni la Fondul Proprietatea, de aproape 7%, au cerut deja convocarea AGA în vederea alegerii unor noi membri în comitetul reprezentanţilor, care supraveghează administrarea FP de către Templeton. Nepoţii lui Malaxa, care locuiesc la New York, au susţinut numirea Templeton ca administrator.
Un alt acţionar semnificativ al FP, fondul britanic City of London, care deţine peste 7% din acţiuni, şi-a numit deja un reprezentant provizoriu în comitetul reprezentanţilor, pe Julian Healy, care i-a luat locul lui Bogdan Drăgoi, care a demisionat după ce a fost numit ministru de finanţe. Asta după ce City of London declarase public că nu este interesată să se implice în conducerea FP.
Un acŢionar incomodPaul Elliott Singer (foto), 66 de ani, este fondator, CEO şi director de investiţii al Elliott Management Corporation, firmă care administrează active de 17 mld. dolari. Compania a fost fondată în 1977 şi a obţinut un randament anual de 14% de la înfiinţare până în prezent. Elliott are reputaţia unui "vulture investor", principala strategie fiind achiziţia de active cu discount şi vânzarea lor la preţul real. Elliott a câştigat sute de milioane de dolari cumpărând obligaţiuni ale unor state cu probleme din Africa sau America Latină la discount şi forţând statele emitente să le răscumpere la valoarea lor nominală.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
