Fondul Proprietatea

De ce nu repetă SIF urile comportamentul Fondului Proprietatea în raport cu acţionarii

Florin Pogonaru, presedintele AOAR

Florin Pogonaru, presedintele AOAR

19.02.2015, 19:56 1375

Aşa cum Fondul Proprietatea (FP) a fost creat pentru a soluţiona cererile celor cărora nu li se puteau restitui în natură proprietăţile, SIF-urile (FPP-urile) au fost create (prin legea privatizării de masă) ca mijloc de restituire către populaţie a unei părţi din valoarea creată în timpul regimului communist.

Administrarea SIF-urilor ar fi trebuit să aibă ca scop, ca şi în cazul FP, compensarea acţionarilor prin vânzarea activelor primite de la stat sau dobândite ulterior. Atât timp cât valoarea activelor nete este net superioară preţului de tranzacţionare, strategia optimă de maximizare a valorii pentru investitori este, aşa cum a arătat şi FP, vânzarea de active şi distribuirea banilor către acţionari.

„În practică, aşa cum spunea Stiglitz încă din 1997, fondurile de investiţii bazate pe vouchere au devenit instrument de înalt abuz de putere (din partea celor care controlau managementul - n.n.). Atenţionarea a fost repetată patru ani mai târziu, cu referire precisă la SIF-uri, cu ocazia vizitei pe care Stiglitz a făcut-o în România.

Într-adevăr, la 23 de ani de la crearea SIF-urilor (iniţial numite "Fonduri ale Proprietatii Private“), previziunea lui Stiglitz se confirmă.

Abuzul de putere, practicat în mod cinic sub lozinca "noi acţionăm în numele micilor acţionari“, a fost regula în administrarea SIF-urilor.

Încercaţi să vă aduceţi aminte o singură investiţie remarcabilă făcută de SIF-uri de la începuturile lor, care să fi dus la creşterea activelor şi la distribuirea rezultatelor către acţionari.

Nu veţi reuşi!

Tot ce vă va veni în minte va fi legat de dividentele distribuite (vezi spre exemplu anii buni când SIF3 şi SIF4 au distribuit dividente ca urmare a vânzării acţiunilor BCR etc)

De asemenea imaginea în timp a SIFurilor a fost afectată de escrocherii şi escroci celebri ai pieţei de capital din România.

Practic, în toţi aceşti ani, SIF-urile, urmate de RASDAQ (cealalta instituţie rezultată din ≈privatizarea de masă“) au fost principalele surse de scandaluri pentru piaţa de capital din România.

Adeverirea previziunii lui Stiglitz a avut ca bază legislaţia ≈ad hoc“ şi actele constitutive rămase nemodificate care au permis abuzul din partea celor care exercitau sau controlau managementul.

Practic, s-a ajuns la vehicule de investiţii care se auto-administrează şi în care exact cei care îşi puseseră banii sau drepturile din privatizare nu au avut şi nu par a avea nici în prezent nimic de spus.

Parafrazându- l pe Mişu Negriţoiu, preşedintele ASF, se confirmă încă o dată şi în cazul SIF-urilor că: ≈ nu putem avea normalitate şi dezvoltare aplicând solutii originale“.

Astfel de "soluţii originale“ statuează în prezent drept normale situaţii în care:

- unele SIF-uri îşi păstrează acelaşi auditor extern pe perioade de 12-14 ani (firma care, de altfel, îşi realizează veniturile din audit în principal cu SIF-ul şi companiile din portofoliu acestuia); Pe plan internaţional, ca urmare a celebrului ăcaz Madoff“ acest procedeu a fost calificat ca premisă pentru infracţiune şi atorităţile financiare au fost avizate ca atare;

- un singur om (de obicei, preşedintele) poate lua decizii, fără a fi nevoie de vreo semnatură, vreun referat sau motivaţie aprobată de organe colective, până la nivel de 60-70 milioane de euro (20% din NAV ul SIF-ului); – o structură abuzată aproape zilnic în practică pentru a face investiţii care au mai puţin legătură cu vreo strategie investiţională şi mai mult cu cheremul sau interesele personale ale conducătorilor;

- Într-o demonstraŢie de-a dreptul stupefiantă de nepăsare la regulile în materie de conflict de interese, manipulare de piaţă şi tranzacţionare pe bază de informaţii privilegiate,  una din dificultăţile organelor de urmărire penală este exact ălipsa semnăturilor celor implicaţi;

- managerii investesc şi dezinvestesc personal în aceleaşi active în care investeşte SIF-ul (fără a declara perioade de ≈embargo“ sau a respecta vreo regulă) şi declara public: “nu puteam să vând plasamentul SIFşi să rămân eu cu acţiunile (deţinute în nume personal n.n.), sau invers“ (vezi ziarul Bursa din 28.10.2014);

- unii manageri au realizat în permanenţă venituri între 400 şi 600 mii euro net pe an, fiind remuneraţi cu un procent din valoarea totală a fondului şi nu din valoarea adaugată în cursul anului (vezi Gandul.online din 23.02.2014: “Cine castiga 630 de euro pe an“)etc. etc.

 

Este evident că astfel de reglementări acumulate în timp favorizează cadrul infracţional. Cazurile sunt cunoscute atât de ASF, cât şi de instituţiile abilitate ale statului. Acestea îşi motivează prelungirea anchetelor prin faptul că managerii susceptibili de sancţiuni penale ≈nu au semnat“ sau prin incoerenţa deciziilor şi reglementărilor strecurate în timp pe post de "voinţa acţionarilor“. Discutăm în multe cazuri despre aceleaşi persoane care au fost în managementul SIF-urilor în timpul unor devalizări celebre.

Desigur ca sunt şi SIF-uri la care s-a încercat în timp creşterea transparenţei (SIF2) sau administrarea de către un manager instituţional (SIF 4). În contextul în care, însă, un singur SIF se constituie ca mediu favorizant infracţional, acest lucru se poate prelinge şi către celelalte SIF-uri, sau către alte instituţii listate. O astfel de situaţie e favorizată şi ca urmare a unor reglementări specifice de dată mai recentă.

În prezent, problema SIF-urilor nu mai este numai o problemă de praguri sau de persoane aflate în conducere.

Ea este pe cale să se constituie ca risc sistemic pentru piaţa de capital şi chiar pentru întregul sector financiar.

Noua lege privind reglementarea SIF-urilor trebuie să elimine originalitatea reglementărilor de până acum, adoptând administrarea prin companii de management alese pe baza de procese competitive.

Exemplul Fondului Proprietatea, al cărui management respectă voinţa şi interesul acţionarilor peivind restituirea valorii acumulate prin dividende sau răscumpărarea de acţiuni trebuie urmat şi de SIF-uri.

Argumentul contra al unora din preşedinţii de SIF-uri este : „Dacă SIF-urile îşi lichidează portofoliul de acţiuni listate, nu vor mai avea de unde să primească  dividente şi nu vor mai rămâne decât cu acţiunile nelistate şi nu vor mai face profit“.

Lăsând la o parte irelevanţa noţiunii de profit anual (aşa cum e definit/obţinut la SIF-uri) faţă de scopul valorificăării portofoliului într-un orizont rezonabil, nu sugerăm o lichidare forţată pe termen scurt. Propunem, în schimb o strategie pe termen mediu care să înceapă cu lichidarea acţiunilor nelistate sau ilichide. Având în vedere că Fondul Proprietatea implementează această strategie, având în portofoliu acţiuni ilichide, cu capital majoritar de stat, contrastul cu SIF-urile devine din ce în ce mai pregnant.

De-a lungul anilor s-au vehiculat atâtea strategii alternative de management- creerea de vehicule de investiţii pe piaţa imobiliară, etc. Acestea nu rezolvă problema fundamentală. Practic s-au propus strategii din ce în ce mai complicate, tocmai pentru ca strategia cea mai evident în interesul acţionarilor nu este cea care avantajează managementul.

Cineva remarca de curând că în conducerea SIF-urilor generaţia dinozaurilor a început să fie înlocuită de generaţia cowboy-lor, fără ca lucrurile să se schimbe prea mult.

Aceasta ca urmare a reglementărilor originale, care favorizează abuzul de putere despre care vorbea Stiglitz.

Este interesant cum Fondul Proprietatea, care are ca scop tot restituirea, nu a creat niciun fel de scandal privind abuzul de putere al managementului.

Ar fi de dorit ca noua lege privind SIF-urile să elimine reglementările originale şi să răspundă la întrebarea "De ce nu repeta SIF-urile comportamentul Fondului Proprietatea în raport cu acţionarii?“ prin:

SIF-urile, ca şi Fondul Proprietatea sunt vehicule investiţionale reglementate conform legislaţiei standard internaţionale, care urmăresc restituirea către acţionari a valorii activelor aflate în administrare.“

Opiniile prezentate sunt personale şi nu implică în niciun fel instituţiile cu care este asociat autorul.

Autorul este investitor indirect în SIF-uri; punctele de vedere expuse nu urmăresc să influenţeze în vreun fel deciziile investiţionale pe piaţa de capital.

Invit cititorii la dezbatere în legătură cu noua legislaţie privind SIF-urile la adresa: piatadefrontiera@piataemergenta.ro

 

Florin Pogonaru, preşedintele AOAR şi acţionar indirect la SIF-uri

Opiniile prezentate sunt personale si nu implica in niciun fel institutiile cu care este asociat autorul.

Autorul este investitor indirect in SIF-uri; punctele de vedere expuse nu urmaresc sa influenteze in vreun fel deciziile investitionale pe piata de capital.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO