• Leu / EUR4.7748
  • Leu / GBP5.7369
  • Leu / USD4.4026
Aqua Carpatica

În căutarea brandului de ţară. Cum pot produsele tradiţionale româneşti din industria alimentară să devină cunoscute pe plan internaţional: „Trebuie să dezvoltăm cultura gastronomică locală“

27.01.2020, 11:25 Autor: Mădălina Panaete

Brânzeturile, mezelurile, dulciurile, produsele de panificaţie şi dulceţurile tradiţionale româneşti sunt deocamdată la mare căutare în rândul românilor aflaţi în ţară, al celor plecaţi în afara ţării şi tânjesc după gustul copilăriei, dar şi al turiştilor străini care vor să încerce gastronomia locală.

Produsele tradiţionale româneşti din industria alimentară sunt recunoscute şi foarte căutate deocamdată doar pe plan intern, însă treptat brânzeturile, dul­ciurile sau mezelurile locale ar putea să fie mult mai căutate de străini după exemplul parmezanului italienesc, al jamonului spaniol sau al brânzei franţuzeşti Camembert. Însă, cum pot deveni produsele tradiţionale româneşti un brand de ţară la export?

„Eu cred că produsele tradiţionale româneşti pot deveni un brand de ţară prin dezvoltarea culturii gastronomice locale. Gustul tezaurizează perfect istoria produselor şi tocmai de aceea trebuie să ne aplecăm cu atenţie asupra turismului gastronomic care este punctul de pornire în poziţionarea şi evident evoluţia, brandurilor de produse tradiţionale româneşti“, consideră Carmen Gavrilescu, preşedintele Asociaţiei Producă­torilor de Salam de Sibiu (APSS).

Însă, în termeni de turişti străini atraşi România stă la coada Europei, dar niciun guvern nu a pus turismul pe un plan important, ceea ce a lăsat piaţa locală fără nicio strategie în nicio categorie de turism, inclusiv cel gastronomic. Practic, creşterea numărului de turişti din ultimii ani a venit prin promovarea României de către alţi turişti care au descoperit frumuseţile locale sau de românii plecaţi la muncă în străinătate. De exemplu, în 2018, România a primit doar 2,8 milioane de turişti străini, de trei ori mai puţini ca Bulgaria şi de şase ori mai puţini ca Ungaria.

Cu toate acestea, Carmen Gavrilescu spune că un rol important în dezvoltarea unui brand comun o au chiar asociaţiile de producători, atât în faţa societăţii, cât şi a consumatorilor, dar şi în faţa autorităţilor atunci când e vorba de înregistrarea şi protecţia sistemelor de calitate.

„Provocarea noastră, a asociaţiilor, este să dezvoltăm programe care să îmbunătă­ţească imaginea produselor şi să conştien­tizeze consumatorii cu privire la calitatea produselor şi a metodelor de producţie, astfel încât să crească cererea pe piaţa internă şi să  încurajeze deschiderea de noi pieţe“, a mai spus Carmen Gavrilescu.

Asociaţia a fost fondată în anul 2014 şi este compusă din producătorii Agricola Bacău, Scandia Sibiu, Salsi Sinaia (parte din grupul Angst), Cris-Tim, Aldis cu fabrica din Călăraşi şi Reinert. Salamul de Sibiu este unul dintre produsele tradiţionale româneşti şi are o istorie de peste 130 de ani. Asociaţia Producătorilor de Salam de Sibiu (APSS) a obţinut certificarea produsului de salam de Sibiu cu distincţia europeană a calităţii IGP (Indicaţie Geografică Protejată) în octombrie 2018.

Asociaţia a obţinut o finanţare de la Uniunea Europeană de circa 1,5 milioane de euro pentru această certificare, dar membrii au contribuit şi cu fonduri proprii. Unul dintre cei mai importanţi paşi făcuţi de România în direcţia realizării unei strategii pentru promovarea produselor alimentare româneşti este realizarea Registrului naţional al produselor tradiţionale (RNPT), conform Ordinului nr.724 din 29 iulie 2013 privind atestarea produselor tradiţionale. Atunci autorităţile au încercat să facă ordine în ceea ce priveşte produsele tradiţionale, în condiţiile în care mulţi producători fie foloseau materii prime din afara ţării pentru a realiza mezeluri sau brânzeturi, fie se foloseau denumiri cunoscute pentru produse, dar nu respectau reţetele tradiţionale.

Conform datelor de pe site-ul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Regionale (MADR), sunt înregistrate peste 770 de produse tradiţionale româneşti din categorii precum dulciuri, brânzeturi, produse de panificaţie, preparate din peşte sau mezeluri. Produsele trebuie să fie alimentare, fabricate pe teritoriul naţional şi pentru care se utilizează materii prime locale, nu are în compoziţia lui aditivi alimentari, sunt realizate după o reţetă tradiţională. Totodată, produsele care vor să primească această „stampilă“ trebuie să aibă un mod de producţie şi/sau de prelucrare şi un procedeu tehnologic tradiţional şi care se distinge de alte produse similare aparţinând aceleiaşi categorii.

De exemplu, producătorii au înregistrat produse precum Urdă Viofanny (Botoşani), Pâinea lui Cuza (Vrancea), Telemea de capră transilvăneană din Moiad (Sălaj), Poale-n brâu de Tocileni (Botoşani), Zacuscă bănăţană din vinete (Caraş-Severin) sau plăcintă întinsă de Turnu (Arad).

Pe de altă parte, mulţi producători îşi încearcă norocul la târguri internaţionale, promovarea la acest tip de evenimente fiind de multe ori susţinută din bugetul de stat. De exemplu, la târgul internaţional Anuga din Germania participă anual câţiva zeci de producători locali, mulţi dintre ei având în portofoliu produse tradiţionale.