Cum va arăta viitoarea abordare a Guvernului României cu privire la accelerarea demersurilor privind implementarea tehnologiei 5G în ţara noastră, tehnologie care dincolo de beneficiile bugetare imediate date de închirierea frecvenţelor poate aduce avantaje competitive şi de dezvoltare tehnologică comparabile sau chiar mai bune (ţinând seama de ecartul de dezvoltare) cu cele ale statelor vestice din Uniunea Europeană?
Este o întrebare care vine în mod natural după ce am avut un an 2020 blocat printr-un demers cel puţin bizar si anume acela de promovare a unui proiect de lege neconform cu legislaţia europeană referitoare la competiţie şi liber acces la piaţa digitală.
Este evident faptul că, după opoziţia exprimată de toate părţile potenţial implicate şi afectate de acel proiect de act normativ, Guvernul Orban a renunţat pe moment la promovarea sa aşteptând alegerile parlamentare din România dar trăgând cu ochiul şi la alegerile din Statele Unite ale Americii şi a unor noi direcţii de acţiune generate de rezultatul acestor alegeri.
Înainte de a încerca un raspuns aş spune doar că, în timp ce România a bulversat întreaga industrie ITC, dar mai ales şi-a creat o pierdere de 3 miliarde lei la bugetul de stat, alte tări europene nu au stat cu mâinile în sân şi au procedat la închirierea prin licitaţie a frecvenţelor destinate tehnologiei 5G.
Franţa de exemplu chiar recent a câştigat 2,8 miliarde euro din recenta licitaţie 5G optând pentru un model interesant în care operatorii de telecom au inchiriat frecvenţele şi nu furnizorii efectivi de tehnologie. Interesantă această abordare mai ales din perspectiva faptului ca detinatorul licenţelor va putea avea parteneriate private cu furnizorii de tehnologie.
Germania a încasat deja 6,5 miliarde euro din licitatia pentru atribuirea de licenţe 5G optând pentru acelaşi model ca şi Franţa.
Noi am ratat şi anul acesta startul. De ce?
Răspunsul l-am mai dat dar îl reiterez: nu ştim să gestionăm situaţia.
Statele Unite ale Americii nu cer imposibilul desi poate este cam radical modul în care s-a elaborat memorandumul de înţelegere cu România, dar unor decidenţi de la noi le place să adauge obstacole acolo unde ele nu există şi nu se uită deloc ce se întâmplă în Europa şi cum procedează celelalte ţări. Ţări care au acelaşi interes de a-şi proteja securitatea digital şi economică dar care acţionează pragmatic, în interes statal, nediscriminatoriu în respect faţă de toţi competitorii dar şi faţă de partenerii statali formali sau reali.
Gestionarea aceasta defectuoasă nu numai că ne produce pierderi la bugetul de stat, dar ne provoacă şi un deficit suplimentar de 0,3% din PIB în 2020.
Care va fi noua abordare a viitorului Guvern şi al noului Parlament al României în urma alegerilor din decembrie 2020 ?
Eu sper să nu fie aceeaşi.
Sper să fie o abordare mult mai deschisă inputului de tehnologie, competiţiei şi costului scăzut.
Categoric există soluţii pentru a merge mai departe mult mai accelerat pe drumul implementării tehnologiei 5G în România fără a intra în conflict cu prevederile memorandumului încheiat cu Statele Unite ale Americii.
Am mai spus şi în trecut, fiecare participant poate avea o licenţă de funcţionare pe piaţa românească emisă de autoritatea specializată în telecomunicaţii (ANCOM) care să-i permită accesul la orice licitaţie dar şi la furnizarea de tehnologie şi echipamente pe piaţa naţională.
Acolo, în procedura de autorizare se pot face toate verificarile de securitate şi de capacitate necesare iar această etapă nu ar mai bloca dezvoltările ulterioare din piaţă.
România ar trebui, să se concentreze asupra pandemiei şi economiei şi să valorifice industria ITC pentru a dezvolta economia digitală pentru a promova redresarea economică, nu invers.
Evident că, în toată desfăşurarea viitoare, va conta şi care va fi abordarea noii administraţii Biden asupra relaţiei cu China în general şi a pieţei digitale în special.
Chiar dacă nu vor fi dezvoltări spectaculoase este de aşteptat ca războiul rece indus de administraţia Trump să îşi reducă intensitatea iar relaţiile americano-chineze pe mai multe palnuri şi regiuni să intre într-o altă etapă.
O etapă unde este de asteptat semnarea unui tratat de cooperare digitală între SUA şi China pentru că ambele tări trebuie să profite la maxim de revoluţia tehnologică. Abordarea democraţilor nu este, pe acest subiect, atât de radicală precum a fost abordarea administraţiei Trump iar nivelul politicilor de cooperare cu China va creşte.
Evident, această posibilă viitoare cooperare nu exclude ca părţile să se asigure de bunele intenţii ale partenerilor şi să facă toate demersurile pentru eliminarea unor eventuale elemente ostile.
În fapt, în această cooperare care ar înlocui competiţia abruptă şi inutilă creată de administraţia Trump, SUA ar fi concentrate pe investiile în cercetare şi dezvoltare şi pe capacităţile de inovaţii în competiţia tehnologică, iar din declaraţiile din timpul campaniei prezidenţiale înţelegem că Biden susţine cooperarea tehnologică americano-chineză şi va încerca să recupereze pierderile companiilor de tehnologie (cum ar fi numeroasele companii de înaltă tehnologie din Silicon Valley) care l-au sprijinit să câştige alegerile.
Să nu ne aşteptăm însă ca acest tip de cooperare să fie atât de explicit încât să fie înţeles şi de politicienii care ne conduc. În lumea de business, în economia globală şi regională de fapt, cooperarea interstatală şi intre companii este destul de discretă şi greu de descifrat dacă nu cunoşti mecanismele de cooperare.
Să nu ne aşteptăm însă nici la o schimbare peste noapte a retoricii pe piaţa globală, pentru că sunt multe etape de parcurs iar primele dintre acestea vor avea loc de abia începând cu primăvara anului viitor.
În acest context cel mai bine pentru România ar fi să îşi vadă interesul propriu în strânsă legătură cu ceea ce se întamplă în Europa.
Din această perspectivă, competiţia a început şi decalajele nu vor întârzia să apară.
Nu mi-aş dori ca şi în anul 2021 să luăm premiul întâi la filozofie strategică şi corectitudine politică în timp ce alte ţări vor dezvolta oraşele sau infrastructura viitorului.
Adrian Câciu este economist, având o vasta experienţă în zona analizei şi consultanţei economice, licentiat în Relaţii Comerciale şi Financiar-Bancare Interen şi Internaţionale, cu un master în Managementul proiectelor de dezvoltare rurală şi regională, Adrian Câciu s-a specializat în elaborarea şi promovarea unor politici de dezvoltare economică naţională şi europeană cu impact pozitiv asupra mediului antreprenorial din România, precum şi în analize economice raportate la situaţiile cu care economia României se confruntă.
Articolele de tip advertorial publicate pe site-ul www.zf.ro sunt marcate cu (P), Advertorial, Articol cu continut publicitar sau Opinia specialistului.