Info

Dincolo de criză, avem oportunităţi care pot pot reduce decalajele de dezvoltare

Opinia specialistului

Dincolo de criză, avem oportunităţi care pot pot...

Autor: Publicitate

19.11.2020, 14:02 622

Articolele de tip advertorial publicate pe site-ul www.zf.ro sunt marcate cu (P), Advertorial, Articol cu continut publicitar sau Opinia specialistului

Efectele crizei sanitare şi a transformărilor economice generate de aceasta pot da naştere unei oportunităţi de dezvoltare a aptitudinilor digitale a forţei de muncă din România, ceea ce poate ajuta competiţia viitoare de pe piaţa muncii atât la nivel naţional, cât mai ales la nivel european şi global.

Trăim o serie de momente care ne pun în faţa adevărului, adevăr pe care atât angajaţii cât şi şi antreprenorii, dar mai ales formatorul principal de educaţie si formare profesională, adică statul, l-au neglijat în loc să vină în întâmpinarea lui.

Noul model de economie se bazează pe o digitalizare intensivă iar acest fenomen a apărut în Europa de peste 10 ani.

În România însă, singurul import de economie digitală s-a realizat prin intermediul companiilor multinaţionale, mare parte angrenate în servicii şi retail şi mai puţin s-a conştientizat necesitatea creării de aptitudini digitale pentru forţa de muncă activă de la nivel naţional.

Rămânerea în şabloanele clasice de pregătire profesională şi mai ales de educaţie a creat deja decalaje majore între capacitatea angajaţilor români versus capacitatea celor din străinatate de a răspunde proactiv cerinţelor posturilor puse la dispozitie.

Este una din cauzele pentru care nici salarizarea din domeniu nu a putut fi una superioară, deşi calificările scriptice existau.

O altă cauză este dată de pregătirea antreprenorilor de a face faţă provocărilor digitalizării, pentru că digitalizarea nu este doar un economizor de costuri ci este şi un producător de fluxuri integrate, fluxuri care nu pot fi folosite decât de către cei care înteleg cu adevărat complexitatea unui business.

Nu în ultimul rând, programele de formare profesională statale au rămas ancorate în trecut nefiind adaptate la automatizarea industrială şi nu au ajutat foarte mult. Aş spune că au produs calificări pe hârtie, pentru că cei care au accesat un loc de muncă au avut nevoie să înveţe la locul de muncă şi chiar să îşi transforme radical aptitudinile.

Care a fost efectul real? Mare parte din forţa calificată a migrat, pentru că oamenii care au productivitate şi abordează proactiv munca sunt întotdeauna căutaţi pe pieţele sectoriale de muncă.

Nu voi dezvolta foarte mult această parte a problemei pentru că vreau să mă raportez mai mult la prezent şi viitor.

Am observat în acest an că tendinţa de digitalizare a economiei devine o realitate şi că singura perspectivă de dezvoltare sustenabilă ulterioară nu poate face abstracţie de digitalizarea accelerată. De la dezvoltarea comerţului online care înregistrează o creştere de 30% în România în acest an, până la schimbarea radicală a felului muncii şi implementarea la scară largă a conceptului de telemuncă (în ambele sale forme “work from home” sau “work from anywhere”) suntem în faţa unei realităţi concrete care solicită aptitudini digitale solide din partea angajaţilor.

Iar această realitate este într-o dinamică pozitivă şi accelerată.

Din această perspectivă sunt însă o serie de aspecte care trebuie să fie sprijinite de către formatorul naţional de educaţie, adică statul român, care trebuie să îşi definească o strategie de ocupare a forţei de muncă bazată pe economia digitală, pentru că tranziţia către noua economie se petrece accelerat, mult mai accelerat decât s-a petrecut în anterioarele revoluţii economice.

Strategia de ocupare a forţei de muncă la nivel naţional trebuie să aibă trei indicatori: a. cui se adresează?; b. integrarea aptitudinilor digitale în toate profesiile; c. dezvoltarea furnizorilor de aptitudini digitale.

Dincolo de această strategie de ocupare a forţei de muncă trebuie să existe o strategie de dezvoltare a economiei digitale care să fie adresată mediului de afaceri şi să asigure tranzitia şi compatibilitatea obiectivelor de business cu noul concept al economiei digitale mondiale. Şi aici vom regăsi cei trei indicatori şi anume: a. cui se adresează?; b. integrarea fluxurilor şi proceselor economice în abordarea digitală a mediului de business; c. dezvoltarea furnizorilor de digitalizare.

Din aceste perspective România trebuie să pună accent pe dezvoltarea furnizorilor de aptitudini digitale şi sprijin concret dat acestora pentru a păstra cei mai buni formatori în domeniu sau dezvoltatori de servicii digitale care să asigure digitalizarea economiei, fie aceasta sectorială sau individuală.

Industria TIC a fost de multe ori privită în România ca un beneficiar de facilităţi fiscale şi nu ca un furnizor de solutii care să crească productivitatea economică. Această abordare a făcut ca majoritatea celor care lucrează în industria respectivă să se raporteze la a furniza soluţii pentru exterior şi nu pentru economia internă.

Anul 2020 ne arată că avem nevoie de furnizori de servicii inteligente pentru economia internă pentru că avem o economie care este mare consumatoare de resurse financiare pentru că ne-am încăpăţânat să credem că putem avea randamente şi dacă păstrăm procesele clasice.

Tehnologia reconfigurează modul de lucru, modul în care companiile cresc, şi felul în care evoluează pieţele şi industriile. Într-o lume în care schimbările se produc atât de rapid, pare că este aproape imposibil să adaptezi activitate companiilor la tehnologiile emergente ce ar putea adăuga valoare business-ului individual.

Ei bine, nu este aşa, furnizorii de tehnologie ofera soluţiile smart de care economia are nevoie, dar şi ei la rândul lor trebuie sprijiniţi pentru a se specializa pe industrii specifice pentru că business-ul are nevoie de soluţii adaptate contextului lor caracteristic.

De aceea cred că este nevoie să existe stimuli economici direcţi daţi de statul român către industria furnizoare de solutii inteligente, de tehnologie şi digitalizare, dar într-un sistem tripartit, în care se face legatura dintre furnizorul de tehnologie, compania beneficiară de tehnologie şi angajatul a cărei reconversie profesională se asigură de către antreprenor dar prin subventii statale. În acest fel, furnizorii de tehnologie vor trece de la abordarea tranzacţională la o abordare orizontală de parteneriat real şi responsabilizare.

Dincolo de acest sprijin tripartit care asigură dezvoltarea economiei digitale trebuie să existe o strategie de sustinere a industriei furnizoare de tehnologie care să permită furnizarea continuă de soluţii inteligente pentru tranziţia la economia digitală.

Există multe companii internaţionale de top din domeniul tehnologiei care oferă poziţii excelente şi pregătire pentru a păstra specialiştii în ţară dar acestea trebuie sprijinite, din punctul meu de vedere, pentru că beneficiarul real al valorii specialiştilor români nu este doar furnizorul sau compania care ofera astfel de servicii ci întregul lanţ economic pe orizontală care se poate dezvolta prin folosirea soluţiilor inteligente oferite.

Pentru a asigura menţinerea specialiştilor în ţară dar mai ales pentru ca România să fie beneficiar net de tehnologie şi de soluţii digitale trebuie însă să fie dezvoltată o schemă de bonificaţii care să se adreseze industriei digitale cu scopul internalizării soluţiilor şi dezvoltării sectorial integrate a economiei naţionale.

Poate pare mult dar un Pact pentru Digitalizare ar cuprinde toate aceste deziderate de care vorbesc în acest articol şi poate genera politicile publice de implementare a economiei viitorului.

Nu în ultimul rând, România trebuie să treacă rapid la digitalizarea marilor sisteme publice şi compatibilizarea servciilor publice cu economia locală, regională sau naţională. Dincolo de beneficiile digitalizării marilor sisteme publice, decizionalii trebuie să aloce resurse şi politici destinate dezvoltării oraşelor inteligente şi interconectate cu economia reală iar pentru acest tip de acţiune există foarte multe fonduri europene puse la dispoziţie.

În tot acest context în care economia digitală devine un fapt şi reprezintă viitorul, prioritaţile trebuie să fie cele în care se creează cadrul competiţional diversificat al furnizorilor de tehnologie şi se stimulează parteneriatele care privesc investiţiile în tehnologie într-un orizont de timp care nu este foarte departe.

Cu atât mai important devine interesul statal de a atrage şi menţine cât mai mulţi furnizori de tehnologie şi de a nu îndepărta competitorii sau a rarefia această piaţă destul de sensibilă şi mai ales dinamică. Pentru că, aşa cum am spus în alte articole, indiferent de tehnologia prezentului trebuie să asiguri compatibilitatea cu tehnologia viitoare, iar în această cursă a viitorului furnizorii de tehnologie sunt foarte puţini.

Uniunea Europeană a înţeles acest lucru prin concluziile de la ultimul Consiliu European. Nici un furnizor de tehnologie, mai ales tehnologie 5G, fie acesta Huawei, Nokia sau Eriksson nu va fi îndepărtat din competiţie pe criteriul ţării din care provine capitalul.  Nici un furnizor de solutii tehnologice nu va fi exclus în viziune europeană fie acesta rezident al Uniunii sau nu. Uniunea  Europeană  va  rămâne  deschisă  tuturor  companiilor  care respectă   normele   şi   standardele   europene. Aşa va trebui să fie şi România.

Preocuparea nu trebuie să fie cine furnizează tehnologie ci care este efectul şi cum este susţinută tranziţia la economia digitală. E complicat pentru mulţi să înţeleagă dar lumea digitală şi viitorul economie globale nu se trăiesc cu emoţie ci cu raţiune pură şi pragmatism.

În ultimele luni, există multe speculaţii care spun că proiectul de lege referitor la tehnologia 5G exclude companiile străine de pe piaţa românească. Aceasta ar putea fi o problemă pentru profesioniştii din industria TIC, pentru că efectul va fi acela că specialiştii în tehnologie, specialişti de top pe care România îi are, vor migra în alte state ale Uniunii Europene în loc să rămână în România. Numai dacă ne referim la Huawei ca lider în tehnologia 5G, această companie are peste 2.300 de angajaţi în România şi susţine peste 6.400 de angajaţi în lanţul industrial (de la furnizori la subcontractanţi).

Cine înţelege, câştigă, cine nu, nu va face parte din viitor.

Economist, având o vasta experienţă în zona analizei şi consultanţei economice, licentiat în Relaţii Comerciale şi Financiar-Bancare Interen şi Internaţionale, cu un master în Managementul proiectelor de dezvoltare rurală şi regională, Adrian Câciu s-a specializat în elaborarea şi promovarea unor politici de dezvoltare economică naţională şi europeană cu impact pozitiv asupra mediului antreprenorial din România, precum şi în analize economice raportate la situaţiile cu care economia României se confruntă.

Advertorialele publicate pe zf.ro se marchează cu (P), Advertorial, Articol cu conţinut publicitar sau Opinia specialistului. 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO