Pe baza experienţei cu prima generaţie de UAS tactice, clienţii doreau ca UAS să poată face mai mult - să zboare misiuni mai lungi, să utilizeze sarcini utile mai grele, să suporte misiuni mai lungi şi să zboare mai sus. Realizând că soluţionarea tuturor acestor cerinţe prin simpla modernizare a platformelor tactice nu era posibilă, proiectanţii IAI s-au orientat către o platformă mai mare şi mai capabilă, care să ducă capabilităţile UAS la un nou nivel. Aşa a fost concepută familia Heron.
Până în 1994, prima variantă Heron a marcat schimbarea pasului pentru întreaga familie - o platformă cântărind 1,18 tone la decolare, care putea urca la 30.000 ft. Propulsia sa consta dintr-un motor de aviaţie care a permis dronei să zboare misiuni secrete de colectare a informaţiilor fără zgomotul distinct emis de alte drone.
Platforma Heron s-a dovedit extrem de flexibilă şi a fost adaptată la diferite misiuni prin introducerea primului UAS multi-misiune din lume. „Aceste capabilităţi necesită o fiabilitate ridicată şi un design solid care să răspundă diferitelor nevoi şi doctrine operaţionale”, spune Avi Bleser, vicepreşedinte marketing şi vânzări de la Grupul de aeronave militare IAI. „Experienţa pe care am acumulat-o în patru decenii de operaţiuni cu peste 50 de clienţi din întreaga lume a modelat evoluţia continuă a familiei Heron”, a adăugat Bleser. Menţinerea disponibilităţii misiunii înseamnă, de asemenea, deplasarea de pe piste la o altitudine de 11.000 ft., de la bazele aeriene din Himalaya şi Anzi. Fiabilitatea şi gradul de pregătire ridicate ale misiunii sunt definite de temperaturi extreme de la -40 la +45 grade Celsius, care zboară sub ploi musonice şi prin vânturi puternice.
Până în 1998, când Heron Mk 1 a introdus primul UAS din lume, transporta 470 kg de combustibil şi sarcină utilă, alcătuită din senzori EO/IR, radar, SIGINT şi COMINT şi o legătură de date în bandă largă pentru a transmite la staţia de la sol informaţiile pe care le colectează aceşti senzori.
O altă variantă optimizată pentru a sprijini operaţia navală este Maritime Heron, echipată cu radar de căutare maritimă, AIS, sarcină utilă EO/IR şi măsuri electronice de sprijin (ESM). Folosirea comunicaţiilor prin satelit pentru extinderea misiunilor dincolo de orizont sistemele Maritime Heron se desfăşoară adesea pe patrule cu rază lungă de acţiune sau în sprijinul forţelor de intervenţie navale, utilizând elemente de control al misiunii transmise de la bordul navelor de luptă.
De la introducerea primei familii, Heron a continuat să evolueze pentru a satisface nevoile clienţilor, introducând Heron TP un sistem mai rapid, mai mare şi cu zbor extins. Propulsat de un motor cu turbopropulsor, Heron TP zboară cu mai mult de două ori decât viteza lui Heron. Deşi este aproape de cinci ori mai greu, Heron TP urcă mai repede până la un plafon de 45.000 de picioare şi transportă peste o tonă de sarcini utile.
Heron TP a introdus, de asemenea, o arhitectură modulară de blocuri care modifică rapid platforma pentru diferite misiuni. Această arhitectură permite clienţilor să actualizeze continuu platformele prin inserarea de capabilităţi avansate pe măsură ce progresează tehnologia. Această arhitectură modernă şi sarcinile utile de senzori avansaţi sunt acum utilizate în toată familia.
Această arhitectură modulară şi scalabilă a introdus, de asemenea, doi noi membri ai familiei - Heron MK II şi cele mai mici platforme din familie - T-Heron. În timp ce Heron MK II oferă noua generaţie a platformei care urmează după sistemele Mk I şi Maritime Heron, T-Heron îndeplineşte rolul de UAS tactic realizat anterior de Searcher MKII al IAI. T-Heron îndeplineşte misiuni cu rază de acţiune mică şi medie, susţinând operaţiunile terestre. Ambele transportă mai multe sarcini utile şi operează întreaga gamă de sarcini utile operate de alte familii Heron, inclusiv EO/IR, radar şi supraveghere electronică şi sunt limitate doar de încărcarea platformei şi de spaţiul disponibil.
Utilizarea arhitecturii deschise, a protocoalelor de comunicaţii şi a partajării informaţiilor permite integrarea altor active cu Heron. Acestea includ UAS tactice cu rază de acţiune scurtă BirdEye 650D şi familia VTOL Panther.
Cu comunicaţiile SATCOM integrate, sistemele IAI Heron pot folosi acum „Long Runner” pentru a opera de la distanţă în aer şi la sol, necesitând un sprijin minim la sol de la baza de operare la distanţă. Long Runner face parte din Centrul operaţional şi de informaţii al misiunilor (MOIC - Mission Operation & Intelligence Center) al IAI, care susţine funcţionarea mai multor drone Heron de diferite tipuri, care transportă diverse sarcini utile, la funcţionarea la distanţe şi direcţii diferite. MOIC oferă o integrare eficientă a informaţiilor şi a imaginii situaţionale, prin alocarea flexibilă a activelor pentru a sprijini situaţiile în evoluţie şi nevoile operaţionale. Sistemele de procesare a informaţiilor asociate cu familia Heron sunt, de asemenea, proiectate cu flux de lucru pentru localizare semiautomată, clasificare şi indicare a ţintei, optimizând astfel eficienţa şi capabilitatea operatorului.
Pe lângă funcţionarea centralizată, Heron UAS sunt concepute pentru a sprijini îndeaproape utilizatorii la nivel tactic şi operaţional, folosind autonomia platformei şi a misiunii pentru a gestiona controlul activ al sarcinii utile de către utilizator, în timp ce platforma zboară autonom sau cu comandă de la distanţă.
Utilizată de 22 de clienţi din întreaga lume, printre care India, Israel, Germania, Coreea de Sud şi Brazilia, familia Heron UAS a acumulat peste 500.000 de ore operaţionale de zbor. „Utilizarea a crescut de trei ori faţă de generaţiile trecute”, conchide Bleser. „Pe lângă sistemul robust şi scalabil pe care îl oferă, experienţa operaţională excepţională şi numeroasele variante tehnice, care au evoluat pentru a satisface nevoile comunităţii Heron, definesc familia Heron ca lider în UAS.”
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
