Info

Restanţe şi nerealizări ale anului 2020

Opinia specialistului

Mircea Coşea, doctor în ştiinţe economice

Mircea Coşea, doctor în ştiinţe economice

Autor: Publicitate

20.01.2021, 18:00 150

    Coincidenţa face ca încheierea mandatului guvernului liberal să coincidă cu încheierea anului economic 2020. Putem deci să punem semn de egalitate între ceea ce a însemnat guvernarea în acest an şi ceea ce a câştigat sau pierdut România ca urmare a acestei guvernări. Putem şi mai mult, să pretindem partidelor  noului guvern de coaliţie să fie realiste şi reponsabile în sensul în care programul de guvernare să renunţe la populismele propriilor lor programe electorale, luând ca punct de pornire restanţele şi nerealizările anului 2020.

   Bilanţul economic al anului 2020 nu este pozitiv. Chiar dacă datele statistice oficiale le vom avea după începerea anului viitor, se ştie deja că se va înregistra o cădere a economiei cu un procent dintre cele mai mari la nivel UE, se ştie că deficitul bugetar va depăşi cu mult cele 3 procente acceptate la nivel structural, se ştie că cifra şomerilor se va apropia de o jumătate de milion.

   De regulă, explicaţia ” de serviciu”, cu caracter exhaustiv ,a acestei situaţii este : pandemia.

   Nimeni nu poate nega şi nici măcar minimaliza efectul dramatic al pandemiei asupra situaţiei economice dar nici nu se poate admite faptul că anumite politici sau decizii cu caracter strategic pe termen mediu şi lung au fost abandonate sau nefinalizate pe parcursul acestei perioade.

  Efortul anti-pandemic depus de guvern ,oricât de costisitor şi implicant ar fi pe termen scurt , nu poate exclude efortul obligtoriu pe care orice guvern trebuie să îl facă în direcţia asigurării condiţiilor de dezvoltare economică şi socială pe termen mediu şi lung.

  Raportat la condiţiile concrete ale anului 2020, acest efort de asigurare a condiţiilor de dezvoltare post-pandemică,  pe termen mediu şi lung ar fi trebuit să fie reprezentat de activitatea conceptuală, programatică şi instituţională destinată accesării fondurilor europene.

  Dacă la nivelul anului 2020 vorbim depre fonduri europene, atunci trebuie să avem în vedere nu paradigma clasică a fondurilor europene pe care deja o cunoaştem ci noua paradigmă denumită Planul de Redresare pentru Europa. Bugetul pe termen lung al UE şi instrumentul NextGenerationEU (un instrument temporar conceput pentru a stimula redresarea) vor forma cel mai mare pachet de stimulente finanţat din bugetul UE. Un total de 1 800 de miliarde EUR va susţine reconstrucţia Europei după criza provocată de COVID-19. O reconstrucţie prin care Europa va deveni mai ecologică, mai digitală şi mai rezilientă.

 Noul Mecanism de redresare şi rezilienţă (MRR) va aloca României 30,4  miliarde de euro, din care 13,7 miliarde de euro vor fi granturi (nerambursabile) şi 16,6 miliarde de euro vor fi împrumuturi cu dobândă avantajoasă.

 Problema care trebuia imperios luată în calcul este cea a încadrării în termenele de elaborare a programelor.Încă  din luna iulie 2020 s-a constatat că nu mai era timp de pierdut, pentru că statele membre UE, inclusiv România, trebuie deja să contracteze 70% din granturile MRR până la finalul anului 2022, iar restul de 30% până la finalul anului 2023.

 Pentru asta era  nevoie ca guvernul să stabilească urgent priorităţile de investiţii, într-un Plan Naţional de Redresare şi Rezilienţă, să aloce banii către priorităţile respective şi să deschidă liniile de finanţare pentru ca beneficiarii finali să poată face proiecte care să fie contractate în termenul menţionat.Aceste proiecte trebuie să fie  mature cu un anumit grad de elaborare a documentaţiilor tehnico-economice şi să existe perspectiva de a fi contractate conform legii până la data de 31 decembrie 2022.

  Este însă de semnalat un element îngrijorător, acela al poziţiei instituţiilor europene faţă de Planul trimis de către România  Autorităţilor de la Bruxelles susţin că Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR) nu include reforme în domeniile digitalizării, schimbărilor climatice, sustenabilităţii economice sau educaţiei.

  Planul a fost lansat în luna noiembrie 2020 de către autorităţi şi include sute de proiecte, de la autostrăzi şi lucrări de infrastructură la construcţia de spitale regionale şi investiţii în energie verde. Sunt incluse investiţii de 21,42 miliarde de euro în infrastructură şi tranziţia verde, alte 6,5 miliarde de euro în sănătate şi educaţie şi o sumă de 5,085 miliarde de euro pentru dezvoltarea competitivităţii. Comisia Europeană este nemulţumită că proiectele trimise de România nu respectă criteriile oficiale de acordare a acestor fonduri, respectiv reforme în domeniile enunţate. Ministerul Fondurilor Europene, cel care a prezentat oficial documentul guvernamental, a declarat în răspuns că aceasta este o primă variantă a documentului, pe baza căruia au loc discuţii cu reprezentanţii Comisiei Europene. S-a menţionat că discuţiile au loc pentru fiecare domeniu de finanţare în parte,  fiind discutate 4 domenii, respectiv: transport durabil, mediu de afaceri, cercetare şi dezvoltare, digitalizare. Potrivit Planului de Rezilienţă, România a alocat: 9,27 miliarde de euro pentru transport durabil 3,8 miliarde de euro pentru mediul de afaceri 700 de milioane de euro pentru digitalizare 275 milioane de euro pentru cercetare şi dezvoltare.

 Este evident că la data finalizării mandatului guvernului liberal, problema accesării fondurilor aferente Planului de Redresare şi Rezilienţă nu este rezolvată, putând fi considerată o ” restanţă” în portofoliul noului guvern de coaliţie.

 Comisia Europeană a cerut guvernului să refacă programul iniţial, sarcină ce va reveni noului guvern.

 Cum va putea fi rezolvată această restanţă dar fiind poziţiile diferite pe care principalele partide coalizante o au faţă de această problemă de a cărei rezolvare depinde într-o măsură importantă viitorul României ?

 Astfel, USR critica planul în aceiaşi termeni ca cei ai Uniunii Europene. Alianţa USR-PLUS a criticat planul publicat de către Guvern, spunând că este „un fel de PNDL nou‟, care nu include reforme reale şi nu răspunde obiectivului european de a finanţa schimbări structurale.

   În susţinerea acestor critici, se prezintă Programul ” O ţară ca afară” coordonat de către eurodeputaţii USR PLUS Cristian Ghinea şi Vlad Botoş care îşi propune să arate ” cum putem folosi cele 30 de miliarde de euro pentru o reformră reală a României ”.

   Programul de guvernare al PNL, supus criticilor USR PLUS a fost lansat în campania electoral şi a  avut ca punct central investiţiile realizate din cele 80 de miliarde de euro alocate la nivel european României.  

   Din acestea, 30 de miliarde sunt incluse în Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă. Banii provin din programul ” NextGeneration EU ” şi reprezintă atât granturi nerambursabile, cât şi împrumuturi la dobânzi extrem de mici.

   Cele mai importante obiecţii ale UE privind calitatea Programelor trimise de către guvern la Bruxelles se axează pe obiectivul digitalizării.

   Totuşi, trebuie spus  că România a înaintat în direcţia instituţionalizării procesului de introducere a digitalizării prin înfiinţarea Autorităţii pentru Digitalizarea României care exercită ca principale funcţii: a) de strategie, prin care planifică strategic şi asigură elaborarea şi implementarea politicilor în domeniul transformării digitale şi societăţii informaţionale; b) de reglementare, prin care reglementează participarea la elaborarea cadrului normativ şi instituţional în domeniul transformării digitale şi societăţii informaţionale, inclusiv cu privire la interoperabilitatea sistemelor informatice ale instituţiilor publice; c) de avizare.

  Chiar în condiţiile funcţionării ADR nu s-a reuşit adoptarea legislaţiei necesare şi nu a fost specificată o dată pentru licitaţiile de acordare a frecvenţelor deşi potrivit strategiei guvernamentale privind 5G, publicată în decembrie 2019, lansarea noului standard mobil în România ar fi trebuit să înceapă în 2020.

   Este o reală restanţă a anului 2020 din acest punct de vedere deoarece reţelele 5G nu se construiesc de la zero. Ele se bazează pe echipamente şi software din tehnologii de comunicaţii mobile din generaţii anterioare, precum 4G sau 3G. Toţi operatorii telecom din România folosesc acum în reţele echipamentele Companiei Huawei, iar dacă acest producător nu va obţine avizul CSAT, care să ateste că nu este o ameninţare la adresa securităţii naţionale, atunci operatorii trebuie să înlocuiasca aceste echipamente, nu doar 5G, din propriile reţele în termen de 5 ani. Ministerul liberal al Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor a publicat pe 2 septembrie 2020, "o versiune îmbunătăţită" a proiectului de lege care transpune în lege Memorandumul 5G cu SUA.

  Noua versiune nu rezolvă problema importanta a implementării sistemului 5G în România care constă în explicitarea criteriilor de oportunitate şi profitabilitate economică în alegerea ofertanţilor de tehnologie 5G. Şi în această variantă, criteriile politice reieşite din memorandumul Administraţiei Trump rămân pe plan central, încercând să aducă argumente de natură neeconomică pentru excluderea Companiei Huawei de pe piaţa digitală românească.

  Astfel, proiectul de lege este centrat pe identificarea producătorilor de echipamente şi de tehnologii care sunt eligibili,  dar proiectul ar fi trebuit să definească un set de criterii de identificare a riscurilor de securitate, ale echipamentelor şi tehnologiilor. O abordare care, de altfel, e susţinută la nivelul UE.

  Mai mult decât atât, având în vedere forma actuală a proiectului, aşa cum a fost pusă în dezbaterea publică, se pune în pericol şi rezilienţa actualelor reţele de comunicaţii, adică 2, 3 şi 4G, deoarece foarte probabil ca după intrarea în vigoare, dacă intră în vigoare legea în această formă, o serie de echipamente tipice din reţelele de 2, 3 şi 4G să fie înlocuite într-un interval de timp care se va dovedi insuficient, punând în pericol chiar dezvoltarea reţelelor 5G, pentru că reduce considerabil predictibilitatea asupra furnizorilor de echipamente şi tehnologii necesare. Există riscul în cazul elementelor de infrastructură achiziţionate de la un producător autorizat, a cărui autorizaţie va fi retrasă ulterior, ca toate echipamentele respective sau software să fie înlocuite cu costuri suplimentare ce se vor acumula pe consumatorul final.

  Este important de spus că  noua variantă nu reflectă instrumentele Uniunii Europene cu privire la securitatea cibernetică a reţelelor 5G,  instrumente care pun accentul pe măsurile tehnice ce ar trebui să fie reglementate şi implementate pentru a atinge un nivel de securitate dorit.

  Proiectul de lege nu adresează niciun fel de cerinţe tehnice, ci reglementează  doar o procedură de autorizare bazată pe criterii non tehnice şi  ambigue, care nu reflectă niciuna din măsurile strategice prevăzute în setul de instrumente al Uniunii Europene pentru securitatea reţelelor 5G.

  Întârzierea procesului de reglementare a introducerii tehnologiei 5G nu poate fi altfel calificată decât ca o restanţă a guvernării liberale.

  Noul guvern de coaliţie va trebui să ia imediat în calcul găsirea unei soluţii de urgentare a implementării tehnologiei 5G deoarece aceasta este un element central nu numai al procesului de corecţie şi îmbunătăţire a Planului trimis la Bruxelles dar şi o necesitate a trecerii României într-o nouă fază a revoluţiei industriale- digitalizarea- fără de care locul economiei româneşti în competitivitatea internaţională va fi grav afectat pe termen lung.

  Accesul pe piaţa digitală românească a companiilor ofertante, Huawei în cazul de faţă, trebuie bine analizat din perspectiva avantajelor sau dezavantajelor economice, prezente şi de perspectivă, chiar în condiţiile unor presiuni politice generate de efectele la nivel global ale războiului comercial dintre SUA şi China.

Mircea Cosea este profesor universitar, doctor in stiinte Economice.
Intre 1973-1980 a fost expert pe probleme de prognoza economica si macroeconomie la Comisia Economica ONU pentru Europa de la Geneva.
In calitatea pe care a detinut-o, de prim vice prim ministru, presedinte al Consiliului pentru Reformã si Strategie Economicã (1993-1996), a avut un rol hotãrator in punerea bazelor economiei de piatã in Romania prin crearea pietei de capital.
A reprezentat Romania in negocierile cu Banca Mondialã si Fondul Monetar International; a fost observator si deputat in Parlamentul European.
Fost deputat in Parlamentul Romaniei, membru al Comisiei pentru Muncã si Protectie Socialã; a fost presedinte al Institutului National de Administratie .
A publicat manuale de economie, volume de scrieri si studii economice, precum si numeroase articole in publicatii romanesti si strãine.
Este presedintele Fundatiei pentru Studii de Prognozã si Strategie Economicã si presedinte de onoare al Asociatiei pentru Democratie, Educatie si Reconstructie.

 

Articolele de tip advertorial publicate pe site-ul www.zf.ro sunt marcate cu (P), Advertorial, Articol cu continut publicitar sau Opinia specialistului.

 

 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO