Infracţiunea de şantaj în noul Cod Penal sancţionează acele fapte care restrâng libertatea psihică a persoanei, în sensul că o determină prin constrângere fizică sau psihică să facă acte pe care nu ar fi dorit să le efectueze, în scopul obţinerii în mod injust a unui folos nepatrimonial sau patrimonial de cel ce exercită constrângerea (dacă folosul pe care îl urmăreşte autorul constrângerii este un folos patrimonial fapta va fi sancţionată mai sever).
Faptele descrise în art. 207 din Codul Penal se înscriu în categoria infracţiunilor contra libertăţii persoanei, sancţionând conduite ilicite ce implică lezarea libertăţii fizice sau psihice a persoanei şi, uneori, chiar şi integritatea fizică a persoanei atunci când sunt implicate şi violenţe fizice.
Sub incidenţa şantajului intră toate formele de constrângere care au ca rezultat determinarea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, săvârşite în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul, indiferent de acţiunile sau inacţiunile constrângerii.
Această infracţiune are două variante asimilate, putând fi săvârşită în două modalităţi alternative. Prima constă într-o acţiune de constrângere fizică (orice act prin care se înfrânge rezistenţa fizică a celui agresat) sau morală (un act de natură să inspire temerea că, pe viitor, ea sau o persoană apropiată urmează să suporte un rău) de natură să inducă o stare de temere (deoarece numai în felul acesta fapta aduce atingere libertăţii morale a persoanei); constrângerea implică determinarea victimei să dea să facă /să nu facă sau să sufere ceva (un prejudiciu material sau moral, indifernt dacă pretenţia făptuitorului a fost sau nu satisfăcută de persoana constrânsă).
În cazul variantei asimilate a infracţiunii, latura obiectivă poate consta într-o ameninţare cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromiţătoare pentru persoana ameninţată sau pentru un membru al familiei acesteia, care poate aduce atingere onoarei, demnităţii, reputaţiei persoanei la care se referă.
De exemplu, într-un caz recent, un om de afaceri român şi un cetăţean bulgar au fost arestaţi într-un dosar de şantaj reţinându-se că, ajutaţi de alţi complici, ar fi cerut 12 milioane de euro de la doi politicieni bulgari pentru a nu face public un raport întocmit de autorităţile franceze despre contrabanda de ţigări „Bulgartabak” (în acest document, numele celor doi apăreau ca fiind parte a unei reţele de contrabandă de ţigări).
Prin eliminarea circumstanţierii constrângerii ca fapta să fie comisă prin violenţă sau ameninţare, legiuitorul a urmărit să includă sub influenţa constrângerii şi anumite comportamente care nu sunt incriminate, cum ar fi injuriile repetate sau chiar anumite fapte cu caracter contravenţional.
Sub aspect subiectiv, infracţiunea de şantaj se poate comite numai cu intenţie, făptuitorul săvârşind fapta cu scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial/patrimonial pentru sine sau pentru altul; acest poate proveni şi de la o terţă persoană, nu numai de la cel constrâns, scopul prevăzut de lege fiind dobândirea folosului şi nu lezarea victimei.
Consumarea infracţiunii de şantaj are loc în momentul exercitării acţiunii de constrângere, când se produce şi urmarea socialmente periculoasă constând în încălcarea libertăţii morale a victimei. În jurisprudenţă s-a conturat opinia conform căreia rezistenţa victimei la presiunile agresorului sau, dimpotrivă, satisfacerea pretenţiilor acestuia nu va influenţa momentul consumativ al infracţiunii.
Un exemplu relevant în acest sens este cazul bine-cunoscut al unor dezvoltatori imobiliari din Bucureşti, şantajaţi şi obligaţi să achite taxă de protecţie pentru a-şi putea finaliza proiectele. În acest dosar se fac cercetări privind activitatea unui grup infracţional organizat cercetat pentru şantaj şi lipsire de libertate. Faptic, liderul grupului infracţional îi trimitea pe ceilalţi membri ai grupării pe şantiere, pentru a intimida oamenii de afaceri şi pentru a le impune să se întâlnească cu el. În timpul întâlnirii, el recurgea la ameninţări cu blocarea proiectelor şi cerea bani pentru a le permite dezvoltatorilor să îşi continue lucrările de construcţie. Dacă dezvoltatorul imobiliar refuza să se întâlnească cu liderul ori nu accepta taxa de protecţie impusă, membrii grupului infracţional mergeau pe şantiere şi ameninţau angajaţii. Cu alte cuvinte, în acest caz şantajul se săvârşea în forma faptului consumat, indiferent dacă fiecare dezvoltator remitea sau nu sumele pretinse.
De asemenea, trebuie menţionat că norma de incriminare sancţionează modul injust în care se urmăreşte obţinerea folosului de către făptuitor; prin urmare, există infracţiunea de şantaj şi atunci când folosul i s-ar fi cuvenit făptuitorului (era unul just dacă îl obţinea pe o cale licită).
Într-o speţă recentă, DNA a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a trei bărbaţi, unul dintre ei administrator al unor societăţi comerciale, suspectaţi de infracţiuni de şantaj (comise în forma autoratului şi a complicităţii), lipsire de libertate în mod ilegal, loviri şi alte violenţe.
Faptic, în contextul unui presupus litigiu comercial, unul dintre bărbaţi ar fi ameninţat cu acte de violenţă la adresa unui om de afaceri (persoană vătămată), a soţiei acestuia, dar şi a angajaţilor societăţii pe care acesta o administra, pentru a renunţa la o parte din profitul obţinut ca urmare a executării unor lucrări specificate într-un contract. Deşi nu era parte în contractul respectiv, în sprijinul acţiunilor sale, inculpatul a justificat faptul că el ar fi fost cel care "i-a dat lucrarea" omului de afaceri.
Ca urmare a acestor ameninţări, persoana vătămată a fost forţată să renunţe în favoarea unei alte societăţi controlate de inculpat la suma totală de 1.672.295 lei (reprezentând preţul lucrărilor efectuate), la restul de lucrări pe care le mai avea de executat în cadrul contractului respectiv, dar şi la materiale în valoare de 1.333.674 lei + TVA, suferind astfel un prejudiciu total în valoare de 5.756.969 lei.
Conchid prin a spune că, deşi legea a optat pentru o incriminare destul de permisivă în ceea ce priveşte calificarea faptelor drept infracţiune (acţiunea putând implica şi o formă de constrângere), în lipsa celorlalte elemente specifice şantajului, fapta nu va intrat sub incidenţa legii penale.
Articolele publicitare sunt marcate pe zf.ro cu Advertorial, (P), Articol cu conţinut publicitar sau Opinia Specialistului.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
