Mai bine de patru secole, oamenii au plătit pentru ştirile pecare le citeau prin achiziţia unei publicaţii. După anul 2000, avenit momentul în care au primit aproape aceleaşi informaţii gratispe internet.
Însă după euforia de început în care au pus totul la liber peinternet cu dorinţa de a atrage şi mai mulţi cititori, companiilemedia au realizat că această reţetă, deşi creşte audienţapublicaţiilor, mănâncă din venituri. Publicitatea câştigată peinternet nu reuşeşte să acopere pierderile înregistrate dinscăderea abonamentelor şi a vânzărilor publicaţiilor lachioşcuri.
Primii care au realizat acest lucru au fost marile ziareeconomice ale lumii -The Wall Street Journal şi Financial Times.Aceste ziare nu au mai lăsat tot conţinutul gratis pe internet, iaracum sunt date ca exemple pozitive pentru faptul că reuşesc sătreacă mai uşor criza.
De partea cealaltă, cei care au nevoie de informaţii financiareşi cei pentru care accesul în timp real la conţinutul unui articol"nu are preţ" sunt dispuşi să plătească.
În iulie 2010, un alt gigant media, News Corporation, companiecontrolată de mogulul Rupert Murdoch, a aplicat la rândul săumodelul taxării conţinutului online pentru ziarele quality TheTimes şi Sunday Times din Marea Britanie. În primăvara acestui anl-a preluat şi cel mai influent ziar din Statele Unite, The NewYork Times.
Pe site-ul celor de la The Times din Marea Britanie trebuie doarsă dai un click pe o ştire oarecare pentru ca oferta să apară marepe ecran: 1 liră sterlină (1,14 euro sau 1,6 dolari) pentru accesla informaţii timp de 30 de zile, pentru ca apoi să plăteşti douălire sterline pe lună pentru aceeaşi informaţie.
La The Wall Street Journal, cel mai cunoscut ziar economic dinlume, deţinut acum de News Corp., fără abonament ai acces doar laprimele rânduri din ştire, suficiente pentru a te face curios şi săplăteşti cei 1,99 dolari (1,14 euro) pe săptămână pentru acces pesite-ul ziarului. Cu mai puţin de un dolar în plus, respectiv cu2,69 de dolari poţi avea acces atât la varianta de print, cât şi lacea de online timp de o săptămână. Şi Financial Times foloseşteacelaşi model.
Un model ceva mai diferit oferă cei de la The New York Times,care au cel mai accesat site al unui ziar de la nivel mondial.Cititorii pot accesa gratuit până la 20 de ştiri înainte de a li sepropune un abonament. De asemenea, revista americană Time are învedere trecerea la citirea pe net contra unei taxe, în timp cesite-ul The Economist deja nu mai poate fi citit gratis.
În România, la finalul lui 2010, Ziarul Financiar a reluatmodelul conţinutului online plătit, prin lansarea serviciului ZFExclusiv, un produs ce conţine ştiri exclusive din business/finanţe, ştiri produse de Ziarul Financiar, Business Magazin şiMediafax Business News. La mijlocul acestui an Ziarul Financiar aintrodus un nou produs similar, cu plată, ZF English, un site cuştiri în limba engleză.
"Urmărim şi noi ce se întâmplă în afară, ce fac ziarele mari, înspecial cele economice, cum îmbină pe internet conţinutul gratis cucel plătit. Avem articole pe care nu le poţi găsi şi citi în altăparte, iar cititorii noştri sunt dispuşi să plătească pentru acestlucru. Cine se abonează la ZF Exclusiv poate citi cu câteva oreînainte articole care apar ulterior în ediţia print şi online",explică Nicoleta Nedea, publisherul Diviziei de Business dincadrul Mediafax Group, din care fac parte Ziarul Financiar,revista Business Magazin şi Mediafax Business News. Într-un curentîn care toată lumea spune că oamenii nu vor plăti pentru a citiarticole de presă pe internet, ea spune ca semnalele şi rezultateleprodusului ZF Exclusiv, după mai bine de şase luni de la lansare,sunt "încurajatoare".
"Până în prezent, singurele informaţii pentru care lumea estedispusă să plătească sunt informaţiile economice. Veniturileobţinute din ZF Exclusiv la jumătatea anului sunt la nivelul decinci zerouri, cu potenţial clar de creştere. Şi ZF English începesă câştige cititori care au nevoie de acele informaţii şi suntdispuşi să plătească un preţ pe ele", menţionează Nedea.
"Când am introdus serviciul ZF Exclusiv, în primele zile primareacţie a cititorilor de pe online a fost de iritare. Ceea ceînainte puteau să citească gratis, dintr-o dată a devenit pe bani.La început nu au realizat ce înseamnă dacă nu citeşti aceeaşiştire. Îmi amintesc de un articol despre Fondul Proprietatea care afost publicat pe ZF Exclusiv. Informaţia din cadrul articolului eraextrem de preţioasă şi dintr-o dată o parte din cititori aurealizat că aveau nevoie de ea pe loc. Dacă o citeau a doua zi înziar era mult prea târziu", menţionează Cristian Hostiuc,directorul editorial al Ziarului Financiar.
Pentru moment serviciile lansate de Ziarul Financiar seadresează companiilor, însă Nicoleta Nedea crede că existăpotenţial şi pentru persoane fizice, motiv pentru care vor filansate noi servicii similare pe mai multe segmente.
Marea provocare a tuturor publisherilor din lume este să vadădacă oamenii sunt dispuşi să plătească pentru articolele dinpolitică, social, sport sau entertainment.
În Slovacia publisherii de presă scrisă au pus tot conţinutulcontra cost, lansând un abonament general. Acest sistem le permiteabonaţilor oricăreia dintre publicaţiile participante să plătească2,9 euro şi să primească în schimb timp de o lună acces la toateştirile publicaţiilor care fac parte din grupul care s-a constituitpentru taxarea ştirilor. Modelul, la care se uită şi alţipublisheri din alte ţări, a câştigat teren.
Autrecut aproape 400 de ani de la apariţia primului ziar tipărit şicele aproape patru secole au fost suficiente pentru a schimbacomplet conceptul de presă scrisă. De la modul de scriere la cel derealizare efectivă a unui ziar, toate s-au schimbat, însă dedeparte cea mai importantă influenţă a avut-o apariţiacalculatorului iniţial şi a internetului ulterior. Acum întrebareade pe buzele tuturor este "exista viaţă înainte de internet"?
Viaţă exista, însă durata de viaţă a unei ştiri era alta. Ştireadespre căderea gigantului financiar Lehman Brothers, care a fostbulgărele care a declanşat criza financiară, a făcut înconjurullumii în câteva minute, şi asta doar datorită internetului, iar detrăit, trăieşte veşnic pe internet. Într-o eră în care nu existadecât varianta tipărită a unui ziar ştirea ar fi făcut înconjurullumii într-o zi, în condiţiile în care trebuia aşteptată apariţiala tarabe a ziarului. Mai mult, ştirea ar fi murit imediat ceziarul era aruncat.
În aceste condiţii, toată lumea vorbeşte de moartea preseiscrise ca mod de distribuire a conţinutului şi de victoriainternetului. Această moarte este "grăbită" şi de criza financiarămondială care a lovit din plin industria media în general şi presascrisă în particular.
Dar veniturile care se vehiculează pe online din publicitate,înainte să fie "aspirate" de Google sau Facebook sau alte mediisociale, nu sunt suficiente pentru a susţine redacţiile şi arealiza articole. Dincolo de discuţiile foarte animate despreviitor, veniturile din publicitatea online sunt astăzi pentrumajoritatea ziarelor generaliste mai mult iluzii decât cifre detrecut în power-point-uri.
Mai mult, ştirile puse la liber pe net sunt şi ele la rândul lor"aspirate" de agregatoare care şi-au format un model de businessdin această practică şi parazitează ziarele profesioniste.
O parte din aceste agregatoare, lansate ca atare şi declarateiniţial reviste ale presei, generaliste sau de business, auprofitat de lipsa de viziune a publisherilor autohtoni care le-aupermis acest lucru şi au preluat ani la rând titlurile şi ştirileesenţiale din ziare, iar acum afirmă că se poziţionează cafurnizori de informaţie concurenţi cu ziarele pe baza cărora şi-auformat audienţa
"Noi credem că printul nu va muri. În noua eră modul dedistribuţie a unui articol se schimbă. Întâi îl livreziinstantaneu pe mobil, newslettere, online, fluxuri specializate,video, iar apoi cu toate update-urile articolul va fi publicat înprint. Sunt oameni care preferă să stea cu ziarul în faţă, să«simtă» articolul cu toate detaliile, unde este poziţionat înpagină sau cum este ilustrat. Din aprecierile noastre ziarulcontinuă să ofere o ierarhizare mai bună a subiectelor. Dacă peonline principalul avantaj este faptul că citeşti ştirea în timpreal, în ziar simţi importanţa ştirii prin poziţionare. Pe de altăparte, marea provocare a noastră este să obţinem bani şi dincelelalte canale de distribuţie, nu numai din print", a spusNicoleta Nedea.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
