Proiect editorial realizat de Ziarul Financiar cu sustinerea CONCELEX
Şase luni. Atât mi-am dat eu la ZF când m-am angajat, acum... zece ani. Am venit în redacţie în vara lui 2016. A fost primul job după ce mi-am terminat studiile de jurnalism şi am simţit din plin presiunea unei redacţii mari. De aceea am crezut că nu o să fac faţă, dar nu voiam să arate prost în CV că am plecat după o lună.
Între timp, ascultam şedinţele de redacţie şi cum discutau editorii subiectele. Citeam ziarul (şi) pentru că Sorin întreba ce mi-a atras atenţia. Urmăream mai ales cum scriau Cristina Roşca, Mădălina Dediu, Adelina Mihai şi uneori îmi notam fraze sau formulări care îmi plăceau. La Roxana Petrescu tot nu înţeleg complet multe dintre subiecte, dar titlurile ei mereu mi-au gâdilat mintea. Textele lor încă sunt şcoală.
Şi peste toate, ingredientul secret a fost răbdarea Danei Ciriperu şi cea mai bună lecţie predată de ea: scrii doar dacă ai înţeles subiectul. Altfel, întrebi de 100 de ori până pricepi.
Şi aşa, aproape fără să îmi dau seama, m-a prins „microbul“ presei scrise. Am început să am încredere, să pun întrebări, să-mi iasă articolele. Şi să dezvolt un soi de loialitate faţă de ziar, de paginile lui şi de cititorii noştri, pe care o regăsesc la mulţi dintre colegii mei. Odată ce simţi gustul unui subiect bun care îţi iese, al unei întrebări incomode, al unui interviu, cauţi aceste emoţii permanent. Pentru că întotdeauna e ceva de învăţat în profesia asta.
ZF depăşeşte 7.000 de ediţii pentru că mereu se reinventează şi cere mult de la oamenii din echipă. Iar eu tot adaug la cele şase luni.
