Proiect editorial realizat de Ziarul Financiar cu sustinerea CONCELEX
ZF la 7.000 de ediţii. Un număr care pare că zdrobeşte cu greutatea istoriei, dar el este acolo doar să amintească, câteodată timid, de evoluţia societăţii româneşti, a ziarului şi transformările ultimelor decenii.
Prima ediţie a Ziarului Financiar a apărut pe 16 noiembrie 1998, ceea ce pare o altă epocă, pentru că chiar este. O persoană care a vizitat România la finalul anilor ’90 şi s-ar întoarce în Bucureştiul anului 2026 ar fi convinsă că nu poate fi vorba despre aceeaşi ţară.
Şi totuşi, cum s-a schimbat atât de mult România? În realitate, aceste transformări au fost graduale, câteodată prea lente, însă ele se regăsesc în cele 7.000 de numere ale Ziarului Financiar.
Însă, pentru mine, aceste ediţii nu au aceeaşi greutate ca pentru alţi colegi. Eu nu am contribuit la realizarea tuturor, ci doar parţial la unele. Însă, pentru mine, editor de online, aceste 7.000 de ediţii sunt nişte capsule ale timpului, fiecare dintre acestea prezentând realitatea zilei respective, o veste bună sau poate proastă, sau chiar mai multe.
Presa este unul dintre acele puţine domenii care îţi permit să fii un martor al istoriei, fiecare eveniment trăit, fiecare interviu, fiecare relatare, fiecare impresie personală puse în slujba publicului.
Am să mă rezum, aşadar, la a prezenta pe scurt cele mai importante evenimente la care eu am fost martor în ultimii patru ani, perioadă în care lucrez la ZF.
2023 este primul an integral de ZF, eu fiind angajat de la finalul anului 2022. În 2023, poate cel mai important eveniment a fost listarea Hidroelectrica, „perla“ energiei şi compania cu cea mai mare capitalizare bursieră din Româmia.
Anul 2024 a fost dominat de politică, însă, dincolo de asta, cel mai important eveniment a fost intrarea în spaţiul Schengen, doar parţială, dar acel parţial a fost suficient ca să nu mai stai la coadă la Otopeni şi să te simţi cu adevărat un cetăţean european, la „doar” 17 ani de la aderare.
În 2025, România a devenit membră cu drepturi depline a spaţiului Schengen, adică inclusiv la frontierele terestre, situaţie care reduce timpul şi face logistica mai uşoară pentru transportatori, dar şi pentru turişti. Înainte de asta, România pierdea anual miliarde de euro din timpii de aşteptare, dar şi din măsurile pe care statul trebuia să le ia pentru a proteja frontiera.
2026 este poate anul reechilibrării finanţelor publice şi anul în care se va „produce” aderarea la OECD, o altă şansă a României de a deveni şi mai de nerecunoscut, de această dată faţă de anii 2000.
