♦ „ZF 7.000 de ediţii“ continuă astăzi cu prezentarea ediţiilor 999, 1.000 şi 1.001. Era noiembrie 2002, o perioadă a marilor privatizări. Renault aducea 160 milioane de euro la capitalul Dacia ♦ Ziarul îşi celebrează cele 1.000 de ediţii în pagina 2 din data de 12 noiembrie 2002 sub titlul „V-am spus de 1.000 de ori“. ♦ Descărcaţi PDF-urile integrale de 16 pagini ale celor trei ediţii din QR Code-ul afişat.
Prima pagină a ZF din 11 noiembrie 2002, an IV nr. 999
► Articolul principal al zilei era despre conflictul dintre acţionarii minoritari şi cei majoritari de la companiile listate pe bursă achiziţionate de investitori străini prin privatizare. Printr-o nouă lege, s-a impus iniţierea unor oferte publice de preluare pentru acţiunile pe care le deţineau investitorii minoritari, iar multinaţionalele acuzau că preţul acţiunilor a fost majorat în mod artificial pe piaţă. În joc era spre exemplu Dacia, unde preţul acţiunilor crescuse de la 300 de lei (vechi) în ianuarie la 2.000 de lei în septembrie, Koyo (fosta Rulmenţi Alexandria) sau Lafarge (ciment). Presiunea asupra CNVM (ASF-ul de atunci) venea inclusiv oficial, din partea Consiliului Investitorilor Străini.
► Începeau primele investiţii serioase în oferte alternative la sistemul medical de stat. Interamerican, parte a grupului olandez Eureko, investea într-un spital privat de 100 de paturi ca o aripă a Spitalului Floreasca. Acel spital s-ar fi dorit centrul unui sistem privat de asigurări de sănătate, dar între timp s-a vândut către actuala reţea Regina Maria. Abia acum încep asigurările private de sănătate să ia avânt, cu sute de mii de poliţe vândute anual.
► Subiectul privatizării BCR a ţinut prima pagină luni întregi. La acel moment, noiembrie 2002, era la a doua încercare de privatizare şi cu trei săptămâni înainte de termenul-limită de depunere a ofertelor nu era depusă încă nicio scrisoare de intenţie. Ulterior, au fost 10 oferte, o competiţie uriaşă, iar Erste a plătit 3,75 mld. euro pentru 61% din bancă, ceea ce a însemnat o valoare a băncii de 6 miliarde de euro, pe care puţini ar fi acceptat-o înainte.
Prima pagină a ZF din 12 noiembrie 2002, an IV nr. 1.000
► Articolul principal al zilei era despre intenţia BRD de a-şi majora capitalul social prin acţiuni gratuite acordate acţionarilor deja existenţi, o iniţiativă mereu premiată pe piaţa de capital din România. De fapt, aceasta a fost şi metoda de creştere şi de ridicare de capital a Băncii Transilvania, dacă se combina şi cu emisiunea de acţiuni vândute la valoare nominală sau de piaţă. Faţă de subiectul din ziua anterioară privind delistările, faptul că BRD a rămas listată la Bursa de Valori Bucureşti şi după preluarea pachetului majoritar de acţiuni de către francezii de la Société Générale a fost un câştig pentru piaţa de capital.
► Ziarul marca momentul celor 1.000 de ediţii (vezi ilustraţie dreapta sus) prin editoriale scrise de Lucian Mândruţă, directorul editorial din acel moment al ziarului, şi Mihnea Vasiliu, directorul general al Publimedia, din care făcea parte atunci Ziarul Financiar. Erau citaţi oameni de afaceri şi şefi de companii despre relaţia lor cu Ziarul Financiar. Silviu Hotăran, directorul general de atunci al Microsoft România, spunea: „Ziarul Financiar a demonstrat două lucruri: prima pagină poate avea ştiri senzaţionale din lumea afacerilor, pe care să le citim cu interes; în plus, poate susţine zilnic cel puţin o pagină dedicată, cu perseverenţă şi profesionalism, tehnologiei informaţiilor şi comunicaţiilor“. Nicolae Crişan, preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (ASF-ul de astăzi), spunea: „Urmăresc Ziarul Financiar de la apariţie. Este un ziar obiectiv, profesionist, un reper în presa de specialitate din România. Trebuie să spun că am ţinut cont de multe din părerile exprimate în ziar“.
Prima pagină a ZF din 13 noiembrie 2002, an IV nr. 1.001
► Articolul principal, mainul de ziar, era despre proiectul următor al primului magazin Carrefour din România de la acel moment, Carrefour Militari, de a investi într-un parc de retail pe 12 hectare pe lângă magazinul propriu-zis care fusese luat cu asalt în 2001 de cumpărătorii români precum redutele de la Griviţa şi Smârdan în 1877. Între timp, iată că francezii au decis să iasă de pe piaţa locală şi cel mai mare grup de business din România, Dedeman, a preluat cu 800 de milioane de euro reţeaua.
► Piaţa asigurărilor se ducea spre 500 de milioane de euro la nivel de prime brute subscrise în 2002, adică de zece ori mai puţin decât astăzi, 24 de ani mai târziu. Creşterea a depăşit doar cu puţin evoluţia PIB, astfel încât ponderea asigurărilor în PIB a rămas la circa 1%, faţă de 5-6% din PIB în Polonia sau 10% în Franţa sau Italia.
Cristian Hostiuc, ZF: Dacă am fi ştiut cum vor evolua lucrurile, dacă am fi ştiut cum vor evolua evenimentele despre care scriam. Facebook, TikTok, LinkedIn, AI-ul îţi pot da astăzi ştirile într-o secundă, dar nu îţi pot da istoria, contextul şi înţelegerea lucrurilor
Pe cei care au venit şi vin după noi, Gen Z, de exemplu, nu ştiu cât de mult îi interesează istoria ZF şi faptul că facem 7.000 de ediţii. De istorie eşti interesat doar în măsura în care ai făcut parte din ea şi ai trăit-o.
Pe cine interesează din generaţia de astăzi că salariul la finalul anilor ’90 era de 100 de dolari, euro neexistând pe vremea aceea?
Dar dacă ai fi ştiut cum vor evolua lucrurile, vremurile pe parcursul celor 7.000 de numere din ZF, care descriu fidel evoluţia economiei României, evoluţia businessului, evoluţia diferitelor active, evoluţia diferitelor sectoare şi a salariilor, ai fi luat sigur alte decizii.
Cine credea că PIB-ul României, care reprezintă valoarea adăugată din economie, va creşte de peste 10 ori, că astăzi un salariu de 1.000 de euro net şi chiar de 2.000, 3.000 de euro net nu este chiar cel mai mare lux, că sunt sectoare care plătesc astfel de salarii?
Dacă ai fi ştiut că valoarea Băncii Transilvania ar fi crescut de la 4 milioane de dolari la 9 miliarde de euro astăzi, dacă ai fi ştiut că un apartament de 5.000 de euro în Bucureşti astăzi este tranzacţionat la 150.000 de euro, sigur ai fi luat alte decizii.
Chiar şi mai aproape, dacă ai fi ştiut, când ZF a făcut 6.000 de numere acum patru-cinci ani, că Bitcoin va depăşi 100.000 de dolari, de la 5.000 de dolari cât era în 2020, astăzi ai fi fost milionar.
Dar istoria nu este retroactivă, poţi doar să o citeşti şi să zâmbeşti, gândindu-te cum au evoluat lucrurile, unde au dus evenimentele unde ai fost parte.
Pentru cei care vin în spatele nostru, istoria este astăzi, la o cafea, la un white flat, la un city break, la posibilitatea de a pleca oricând, în orice moment, unde vrei tu, la jumătate din preţul pe care l-ai fi plătit când ZF făcea 1.000 de numere.
Generaţia Z sau generaţia Millennials îşi iau informaţia de pe platformele sociale, de multe ori comentariile ţin loc de informaţie, acum interacţionezi pe Facebook, LinkedIn, Instagram, TikTok, iar printul li se pare o relicvă. Cu toate că persoanele din economie şi din business ar vrea să apară şi în print ca să aibă prestanţă. Dar ZF este şi pe aceste platforme, având în iulie 33 de milioane de afişări, ceea ce înseamnă până la urmă o democratizare socială a informaţiei, a subiectelor, a analizelor, care înainte erau numai în print.
Noi, cei cu istoria, pe care o readucem astăzi în prim-plan la 7.000 de ediţii ZF, zâmbim pentru că ştim un lucru, pentru că avem un atu extrem de important, de fapt este atuul Ziarului Financiar.
Dacă cumva vrei să găseşti ceva din istorie, o informaţie pentru o lucrare, chiar pentru o teză de doctorat, pentru orice, varianta print este cea mai solidă, cea mai credibilă sursă într-o formă structurată, unde poţi să vezi, răsfoind paginile, ce a fost atunci.
Pe platformele sociale de astăzi, care au câştigat şi câştigă teren, nici cu ajutorul AI-ului nu poţi să cuprinzi istoria, nu poţi să cuprinzi istoria economiei româneşti, a businessului din România cu persoanele ei, pentru că nu ştii unde să cauţi şi, mai ales, nu ştii ce să cauţi. Platformele sociale nu au o istorie structurată din care poţi să înţelegi ceva.
Măcar să trăim cu această iluzie: puterea printului, puterea celor 7.000 de numere sau a celor 10.000 de numere care vor urma, puterea ziarului pe print.
