♦ Miercuri 26 august 2026, Ziarul Financiar va ajunge la 7.000 de ediţii. Ziarul a fost lansat pe 16 noiembrie 1998 ♦ Astăzi publicăm prima pagină a primelor trei ediţii ♦ În zilele următoare vom publica şi analiza prima pagină a ediţiei 1.000, apoi 2.000 şi tot aşa până miercuri, 26 august, la ediţia 7.000 ♦ Vom urmări împreună cum s-a schimbat România de către dumneavoastră, cititorii noştri ♦ Vă mulţumim pentru acest drum.
Ziarul Financiar vă propune, în acest apus de vară, să parcurgem împreună o mică istorie a modului cum s-a transformat economia României în ultimii aproape 30 de ani şi cum a ajuns de la o ţară cu un PIB de 30 miliarde de euro aflată aproape de incapacitate de plată în 1998 astăzi la un PIB de 400 de miliarde de euro şi un salariu mediu net de peste 1.000 de euro.
Folosim prilejul aniversării a 7.000 de ediţii, care se va întâmpla în curând. Poate părea puţin, faţă de alte publicaţii care au 100 de ani de la apariţie sau mai mult, dar poate prea puţini îşi dau seama că presa este o junglă. O junglă minunată, este adevărat, dar o junglă, şi doar să rezişti pe această piaţă este o aventură în sine.
Gazetele au apărut şi au dispărut, de când s-a inventat tiparul, precum apar şi dispar norii pe cer. Iar acum mass-media este cu totul altceva.
De la o mie la alta de ediţii înseamnă patru ani, având în vedere că sunt circa 250 de ediţii pe an. Aşa că atingerea acestei borne se cuvine anunţată.
Astăzi, Ziarul Financiar nu mai este doar un ziar print, ci o platformă media, cea mai puternică platformă media de business din România: zeci de emisiuni video pe săptămână, website, reţele sociale, zeci de conferinţe şi summituri pe an, zeci de anuare şi suplimente, zeci de milioane de afisari lunar in spatiul digital. Însă axul este Ziarul Financiar print cu paginile sale, unde găsiţi proiectată zilnic clipa de business. La cât mai multe ediţii, Ziarul Financiar!
Prima pagină a ZF din 16 noiembrie 1998, an I nr. 1
► Alegerea redacţiei de la acel moment a fost să iasă pe prima pagină, în aşa numitul „main” de ziar, aşa cum se numeşte în limbaj gazetăresc anglo-saxon sau „deschidere” în jargonul ziaristic local, cu o ştire despre situaţia externă: faptul că Irakul a acceptat condiţiile americanilor şi ale englezilor de a permite accesul inspectorilor privind armamentul deţinut.
► Este interesant că astăzi, 28 de ani mai târziu, dacă punem Iranul în locul Irakului, titlul ar ţine iar de main de ziar dacă... Iranul ar ceda şi ar permite spre exemplu traficul complet prin strâmtoarea Ormuz. Dacă luăm în considerare că Iran şi Irak sunt ambele printre cele mai mari ţări cu rezerve de petrol din lume, fiind fondatoare ale OPEC de fapt, împreună cu Venezuela, Arabia Saudită şi Kuweit, se vede că, aşa cum spune poetul, toate-s vechi şi nouă toate...
► În rest, pe prima pagină erau subiectele aflate la ordinea zilei atunci: privatizările şi restructurarea întreprinderilor de stat cu pierderi, unele prin închidere.
Prima pagină a ZF din 17 noiembrie 1998, an I nr. 2
► Subiectul favorit al oricărui cotidian de business şi finanţe este activitatea băncii centrale şi a guvernatorului acesteia. Declaraţiile acestuia influenţează pieţele financiare şi monetare. Iată că Ziarul Financiar a avut un titlu premonitoriu. Astăzi, 28 de ani mai târziu, titlul din ZF este valabil pentru că guvernatorul Mugur Isărescu conduce BNR de atunci şi o va face şi în viitor, cel puţin până la încheierea mandatului în curs.
► Al doilea cel mai important subiect din acea zi, care de obicei este amplasat pe dreapta sus a primei pagini, este situaţia veniturilor la buget din acciza pe combustibili, un titlul la fel de actual astăzi, în condiţiile în care guvernul a decis modificarea accizei în funcţie de preţul ţiţeiului.
Prima pagină a ZF din 18 noiembrie 1998, an I nr. 3
► Redacţia a decis să facă un follow-up, o revenire la mainul de ziar din ziua anterioară privind votul în Parlament al boardului Băncii Naţionale a României. Opoziţia de atunci, în frunte cu PDSR, contestase propunerile coaliţiei aflate la guvernare iar alegerea nu mai era aşa de sigură. Interesant este graficul care ilustrează mainul de ziar: datoria externă urcase de la zero la 8,3 miliarde de dolari în 1998 (astăzi este de 250 miliarde de dolari), iar cursul s-a depreciat masiv în perioada 1996-1998, de la 2.500 de lei la aproape 10.000 de lei la dolar. Au fost cei mai grei ani ai României, când era aproape să intre în încetare de plăţi în 1999.
► OECD – aflată şi astăzi în topul ştirilor dată fiind apropiata intrare a României în această organizaţie a celor mai dezvoltate economii din lume – era optimistă privind evoluţia economiei în 2000. Parcă seamănă cu situaţia de faţă când aşteptăm un an mai bun în 2027 -).
► Şi NATO era pe prima pagină - temerea că România nu va fi invitată în valul doi, ceea ce s-a şi întâmplat, aderarea fiind abia în 2004. Sorin Pâslaru
Discheta, deIulian Anghel
Mi-l amintesc pe Ilie Şerbănescu, cu o dischetă în mână. Maestre, strigă el, vesel: „Am adus!“ Ilie Şerbănescu era directorul Ziarului Financiar, dar colabora cu Revista 22, unde eu eram editorul departamentului de politică. Şerbănescu nu întârzia niciodată. Era singurul dintre colaboratori care nu întârzia cu textele. Eu întârziam până în ultima clipă de predare.
Când am ajuns la ZF, mi-a spus, cu o voce gravă: „Maestre (era calificativul cu care se adresa tuturor) aici este de muncă. Aici nu ai timp“. Ca şi cum peste tot în lume ar fi fost timp din belşug, doar în open space-ul de la etajul I a unei clădiri situate vis-à-vis de Biserica Luterană, timpul se evaporase. Îl ştiam pe Ilie Şerbănescu, înainte de apariţia ZF. Ce vrea ZF, de la el am aflat: un ziar nou, care surprinde schimbarea nu doar a guvernelor, ci a fibrei societăţii. Nu am fost de la început în echipa ZF, dar odată ajuns, perspectiva s-a schimbat. Veneam de la un săptămânal unde scriam un text sau două pe săptămână. Trebuia să scriu acum câte unul pe zi. Şi, da, relaţia mea cu timpul s-a schimbat. Dar nu cu discheta, pentru că, deşi poşta electronică fusese inventată de multă vreme, nu era un fenomen de masă - Yahoo abia apăruse, iar Google nu lansase Gmail.
Stendhal defineşte romanul realist drept „o oglindă purtată de-a lungul drumului“. Nici jurnalismul nu este sau nu ar trebui să fie altceva. Oglinda reflectă drumul, imaginea reflectată se schimbă, pe măsură ce oglinda parcurge drumul. Dar reflexia se schimbă, uneori, şi fără ca oglinda să fie mişcată.
„Nici un om nu poate să intre în apa aceluiaşi râu de două ori, deoarece nici râul şi nici omul nu mai sunt la fel“, explica Heraclit, cu 2.500 de ani în urmă, scurgerea vremii. În cazul unui roman, a unui ziar, imaginile din oglindă pot fi păstrate, între coperţile unei cărţi, într-o arhivă. Fără să o pretindă vreodată, un ziar este o istorie în sine. Când citiţi o carte de istorie şi găsiţi referiri dese la articole din ziarele vremii analizate, să nu vă mire. Despre un ziar se spune că trăieşte o singură zi. O zi se descompune aşa cum se descompune lumina. Iar la final culegi rămăşiţele zilei. Aceasta doar este istoria ei.
Mă uit în urmă şi încerc să recompun, din arhiva ZF, rămăşiţele zilelor. A miilor de zile. Şi văd ţara căreia îi aparţin recumpusă din aceste rămăşiţe. Îmi amintesc: primul proiect important pe care mi l-a dat de făcut Ilie Şerbănescu era să scriu o suită de articole despre „oraşele moarte“ ale României. Trebuia să se finalizeze într-un proiect rotund care să se încheie cu un plan. Nu ştiu de ce nu a fost dus la capăt. Dar am mers prin „oraşele moarte“ – cele din Valea Jiului, în Luduş, Târgu-Mureş, Târnăveni, în multe altele. Oraşe în care nimic nu funcţiona, în afară de primărie şi poşta care aducea pensiile sau ajutoarele sociale. Pot recompune România, îi pot vedea schimbarea, prin ceea ce a înregistrat oglinda mea. România este o altă ţară, faţă de cea pe care o ştiam când am început să scriu la ziar.
Am mers, zilele trecute, într-o duminică, pe Calea Victoriei. Nu mai trecusem, la pas, pe acolo, de ceva vreme, iar din maşină nu vezi schimbarea. Am rămas uluit. Bucureştiul, cel puţin în zona centrală, este azi un oraş 100% occidental, cu nimic la prejos faţă de Praga, Madrid sau Berlin.
Ca să vezi schimbarea, trebuie să cobori într-o arhivă. Arhiva ZF păstrează memoria vremurilor, inclusiv prin intermediul miilor de dischete plimbate dintr-un calculator într-altul, într-o vreme în care banalul PC era un lux.
