După ce pe 29 decembrie au primit o scrisoare urgentă de la BNR, ieri reprezentanţii băncilor pe financiar şi risc au fost invitaţi la banca centrală pentru lămuriri. Din partea BNR a venit viceguvernatorul BNR Cristian Popa şi directorul supravegherii bancare Nicolae Cinteză.
În înţelegerea pieţei, o bancă îşi va putea calcula poziţiile valutare după IFRS numai în urma unei aprobări prealabile obţinute de la BNR. Altminteri, poziţiile vor fi calculate în continuare pe baza cerinţelor specifice RAS.
Se poate ajunge astfel la situaţia în care închiderea unei poziţii valutare după IFRS să însemne de cealaltă parte ieşirea din limitele de poziţie valutară după RAS.
Pe de altă parte, menţinerea unei poziţii valutare deschise pe o perioadă mai lungă implică un risc valutar cu posibil impact negativ la nivelul rezultatului financiar, motiv pentru care unele bănci s-au şi grăbit la sfârşitul anului trecut să vândă valută pentru a-şi închide poziţiile. Operaţiunile respective s-au reflectat într-o volatilitate crescută a cursului leu/euro, care s-a mişcat de la 4,36 la 4,28 şi apoi a sărit la loc la 4,34 lei/euro.
La sfârşitul unei zile bancare poziţia valutară totală a unei bănci nu poate depăşi 20% din fondurile proprii ale acesteia.
De asemenea, poziţia valutară pe fiecare deviză, în echivalent lei, nu poate depăşi 10% din fondurile proprii.
Decizia BNR de a solicita în continuare calculul poziţiilor valutare după RAS ar putea avea în vedere asigurarea unei pârghii suplimentare de reglare a unor eventuale tensiuni pe piaţa valutară.
Analiştii JP Morgan au estimat luna trecută că băncile ar putea vinde între 1 şi 1,5 mld. euro în contextul reglajelor de provizioane determinate de trecerea la contabilitatea IFRS.
Pe de altă parte, volumul provizioanelor constituite după normele RAS ar putea fi mai mare cu până la 3 mld. euro faţă de cele corespunzătoare cerinţelor IFRS. De altfel, acest ecart reprezintă unul dintre cele mai delicate aspecte ale trecerii la IFRS.
Experţii firmei de consultanţă şi audit KPMG vorbesc despre un trend de creştere în ultimii ani a discrepanţei dintre nivelul provizioanelor constituite după IFRS şi cele după RAS, contabilitatea locală prezentând o imagine mai conservatoare asupra situaţiei financiare a unei bănci.
La sfârşitul lunii octombrie 2011 provizioanele în RAS ale băncilor însumau circa 30,6 mld. lei (7,1 mld. euro), fiind în creştere cu 33% faţă de nivelul din urmă cu un an. Creşterea a avut loc în contextul în care ponderea creditelor neperformante din portofoliile sistemului bancar a urcat de la 11,7% la 14,4% în acelaşi interval.
"Trecerea de la RAS la IFRS va releva diferenţe şi va avea o serie de consecinţe legate în special de nivelul provizioanelor, de titlurile de valoare, nivelul veniturilor şi al capitalului. În general, normele de provizionare impuse de standardele de contabilitate locale (RAS) sunt mai restrictive decât cele prevăzute de IFRS", spune Stanislav Georgiev, vicepreşedinte executiv pe financiar la UniCredit Ţiriac Bank.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
