"Am hotărât să plătim la scadenţă obligaţiunile emise în 2006 pentru că avem o lichiditate confortabilă în moneda locală. Ne gândim însă ca anul viitor să facem emisiuni în cadrul plafonului de 600 mil. euro aprobat de acţionari şi avem în vedere iniţierea unui program EMTN prin care să devenim un emitent frecvent pentru diversificarea surselor de finanţare."
În primăvara acestui an acţionarii BRD au aprobat realizarea în perioada 2011 - 2012 a unor emisiuni de obligaţiuni în lei sau euro într-un plafon maxim de 600 de milioane echivalent euro pe cel mult zece ani.
Emisiunea de obligaţiuni în lei din decembrie 2006 a fost un succes pentru BRD, titlurile fiind şi listate la bursa din Luxemburg.
Realizată în mandatul fostului preşedinte Patrick Gelin, tranzacţia avea loc înainte ca România să fi intrat în UE, era rezervată investitorilor străini şi profita de un apetit în creştere la vremea aceea pentru plasamente în lei, fiind suprasubscrisă puternic.
Operaţiunea a fost condusă de SocGen Corporate & Investment Banking, alături de Bank Austria Creditanstalt şi Raiffeisen Zentralbank. Pentru acest împrumut BRD plăteşte dobânzi totale de aproape 57 mil. lei.
După emisiunea din 2006 BRD nu a continuat finanţarea independentă de pe piaţa externă, necesarul fiind acoperit direct de către banca-mamă Société Générale.
Acum banca locală se pregăteşte să revină pe piaţă astfel încât să-şi asigure o parte din necesarul de finanţări în euro pe cont propriu.
Cercel spune că finanţările de la banca-mamă Société Générale au o pondere de numai 16 - 17% din total şi nu se pune problema reducerii liniilor curente, dar în contextul actual din zona euro trebuie diversificate sursele de fonduri în afara grupului.
În acelaşi timp, BRD nu resimte nevoia de a plăti mai mult pentru a atrage depozite de la clienţi.
"Nu avem nicio presiune pentru a mări dobânzile la depozite pentru că dintre băncile mari avem cel mai echilibrat raport credite/ depozite, în jurul a 110%", spune Cercel.
Alţi competitori au dezechilibre de 130-140%, iar băncile-mamă îi presează să se ajusteze pentru a înlocui din finanţarea externă şi astfel rezultă presiunile pe dobânzi la depozite care duc la niveluri de peste 7% la lei şi peste 4% la euro, greu de justificat în termeni de eficienţă.
Presate să-şi consolideze propriul capital, băncile-mamă lasă încet-încet subsidiarele locale să se descurce cu finanţarea după propriile puteri, punând capăt unei perioade în care expansiunea creditării în euro s-a bazat pe linii de credit masive din străinătate.
Austriecii de la Erste, puternic loviţi de criză în 2009 şi nevoiţi să recurgă la ajutorul statului, au fost primii care au trimis BCR pe piaţa externă să se finanţeze direct, iar banca a lansat un program EMTN de 3 mld. euro pe trei ani, fără a atrage însă sume substanţiale.
Anul acesta şi Raiffeisen a început să lucreze la un astfel de program de finanţ are externă de 1,5 mld. euro pe doi ani şi ar putea să-l lanseze în perioada următoare, după ce în septembrie a reuşit să atragă un împrumut sindicalizat extern de 150 mil. euro cu ajutorul BERD.
De asemenea, UniCredit Ţiriac Bank spune că se gândeşte să emită obligaţiuni pentru reducerea dependenţei de finanţarea de la banca-mamă.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
