"Dacă ar fi să compar cifrele aferente anului 2011 pe RAS şi IFRS este posibil ca pe RAS băncile să fie într-o situaţie de pierdere, iar pe IFRS să fie pe profit, dar nu foarte mare.Nu aş fi surprins să existe o diferenţă de acest gen", a spus el.
Toader adaugă că între IFRS şi statutar una dintre marile diferenţe este legată de nivelul de provizionare care este mult mai mare pe RAS. Prin anii 2000, IFRS era mai strict decât RAS, iar provizioanele pe IFRS erau mai mari.
"Însă, dacă sistemul bancar va fi sau nu pe profit în 2012, depinde în principal de ce se va întampla în economie şi cu sistemul bancar.", subliniază el.
Principala diferenţă dintre cele două tipuri de raportări apare la nivelul provizioanelor, întrucât standardele locale sunt mai dure în tratarea creditelor neperformante.
Conform standardelor locale, pentru creditele cu restanţe mai mari de 90 de zile, de exemplu, nu se ia în considerare în calculul provizioanelor statutare decât maximum 25% din valoarea colateralului, a garanţiei.
Diferenţele aferente provizioanelor între cele două sisteme de raportare au crescut semnificativ în ultimii cinci ani de la mai puţin de 5% la nivelul profiturilor anului 2007 la o diferenţă "alarmantă" de 207% în primul semestru din 2011, potrivit unui studiu al KPMG.
"Trecerea la noul sistem nu afectează băncile la nivel comercial. Este o problemă mai degrabă internă, de raportare a băncilor trecerea băncilor la IFRS", a concluzionat Toader.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
