Totodată, dacă polonezii au reuşit în trei ani(2008-2010) să finalizeze 195 kilometri, România nu se poate lăudacu aceleaşi realizări. Într-o perioadă dublă, 2004-2010, noi amfinalizat 130 de kilometri de autostrăzi, potrivit datelorZF.
Cum reuşesc polonezii să ne depăşească în ceeace priveşte infrastructura? Ceva mai organizaţi decât românii,polonezii au afişat pe site-ul ministerului infrastructurii unfilmuleţ de 10 minute care prezintă detaliat situaţia autostăzilordin ţară, împărţite pe tronsoane principale şi subtronsoane. Celetrei mari autostrăzi care traversează Polonia (A1 de la nord lasud, A2 de la vest la est şi A4 tot de la est la vest, însă prinpartea de sud a ţării) sunt segmentate în mai multe secţiuni, cuexplicaţii privind lungimea, anii de construcţie, sumele cheltuitedar şi firmele care au fost implicate în realizarealucrărilor.
Polonezii merg până în pânzele albe cuexplicaţiile, astfel că aduc lămuriri până şi pentru tronsoanele de2-3 kilometri.
Totodată, ministerul infrastructurii de laVarşovia a publicat la finalul anului 2010 un Raport Naţionalprivind Şoselele din Polonia, care prezintă în detaliu numărul dekilometri de autostradă, drumuri expres şi centuri care au fostfinalizate sau se află în construcţie, precum şi contractelesemnate în ultimii trei ani. Anca Boagiu, ministrul transporturilorşi infrastructurii, a ieşit de asemenea cu o hartă a autostrăzilordin România la începutul lunii decembrie, însă aceasta conţine doarnumărul de kilometri şi costurile.
Ceea ce ne aseamănă însă cu polonezii estefaptul că şi ei cheltuiesc sume impresionante pentru construcţiaautostrăzilor, dar cu deosebirea că au şirezultate.
Spre exemplu, pentru tronsonulStrykow-Konotopa (91 de kilometri) de pe autostrada A2, careparcurge ţara de la vest la est şi care ar urma să fie finalizat în2012, costul pe kilometru se ridică la 8,8 milioane de euro. Pe dealtă parte, în România, pentru cele mai recente autostrăzi scoasela licitaţie de Compania Naţională de Autostrăzi şi DrumuriNaţionale (CNADNR), costurile variază între 6 şi 8,5 milioane deeuro pe kilometru.
Mai mult, şi ei scot la licitaţii tronsoanedestul de mici, care nu depăşesc 30-40 de kilometri decât în cazulparteneriatelor public-private.
Spre exemplu, pentru autostrada A1, caretraversează ţara de la nord la sud, între Gdansk şi Gorzyczki (568de kilometri), se află în construcţie secţiuni de 9, 16 sau 30 dekilometri, potrivit Raportului Naţional privind Şoselele dinPolonia.
Cu toate acestea, polonezii au apelat şi laparteneriate publicprivate, pentru astfel de contracte numărul dekilometri fiind ceva mai mare (62,4 kilometri, respectiv 105,9kilometri).
Despre parteneriate public-private peinfrastructură vorbea şi premierul Emil Boc la începutul lui 2010,însă de atunci nimic nu s-a concretizat.
Care este însă raţionamentul din spatelelicitaţiilor pentru tronsoane cu lungimi reduse, de maximum 30-40de kilometri? "Se are în vedere faptul că astfel se scurteazătermenul de exe cuţie a autostrăzilor. Un tronson mai mare, pe odistanţă de 100 de kilometri, spre exemplu, poate să ajungă latermene de finalizare mult mai mari. Prin împărţirea în loturi de20-30 de kilometri, întârzierile cu realizarea lucrărilor nu pot fifoarte mari", au explicat reprezentanţii CNADNR la solicitareaZF.
Cu toate acestea, există întârzieri destul demari şi pentru tronsoanele scurte. Spre exemplu, pentru secţiunileBucureşti-Moara Vlăsiei (19,5 kilometri) şi Moara Vlăsiei-Ploieşti(42,5 kilometri), termenul iniţial de finalizare era 2010, însăacesta s-a prelungit cu doi ani, până în2012.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
