În 2005, ultimii locuitori care mai trăiaulângă cariera de cărbune Roşia de Jiu, în satul cu acelaşi nume, aufost strămutaţi. Mina, una dintre cele mai mari aflate înproprietatea SNLO, exploatează încă lignit într-un decor care afost considerat numai bun luna trecută pentru filmarea celor maiimportante scene ale lui Nicolas Cage din filmul "Ghost Rider 2".În praful dens din Roşia de Jiu s-a născut, cu fix 40 de ani înurmă, cel care a devenit în ultimii doi ani liderul vânzătorilor decertificate de carbon din România. "Mai am şi acum o casă în zonaaceea, cu livadă şi grădină. E foarte frumos." George Brăiloiu e oprezenţă destul de discretă. Dă rar interviuri, însă când vorbeşteo face cu atâta plăcere încât înţelegi dintr-o dată cum de a ajunsoriunde a vrut fiul unui profesor de matematică şi al uneiînvăţătoare din Roşia de Jiu.
Întâi a ajunsla Facultatea de Drept din Bucureşti. La Revoluţie avea 20 de anişi spune că a intrat în consultanţă. Apoi i-a fost încredinţatăconducerea unei firme - mică, ce-i drept. "Nu sunt relevante",spune George Brăiloiu când este întrebat despre numele firmelor încare a lucrat. Din punctul de vedere al evoluţiei sale, GeorgeBrăiloiu consideră însă că alţi doi paşi sunt cu adevăratrelevanţi: prima lui trazacţie la bursă, în 1997, şi plecarea dinţară, în Asia Centrală, în 2003.
Uşa de laintrarea în sediu se deschide cu un clinchet de clopoţel. Pereţiialbi conduc spre o încăpere cu tablouri şi scaune tapiţate. Elinişte. Senzaţia de boutique creşte când cafeaua este adusă de odomnişoară cu trăsături caucaziene, dar cu un accent neobişnuit.Îmi dau seama că nu e secretară din modul cum vorbeşte şi din cumnu ştie unde e cafeaua; aflu că e de fapt country managerul KDF dinBulgaria - dat fiind că la sud de România tranzacţiile cu carbonsunt momentan blocate de UE, Maria Marshakova stă la Bucureşti,alături de colegii ei de aici. Nu sunt mulţi, George Brăiloiu are12 angajaţi cu totul la firmă, incluzând aici pe cei din România,Bulgaria, Grecia şi Lituania. În sine, tradingul cu certificate decarbon nu e un business care are nevoie de mulţi oameni sau, dupăcum sintetizează omul care deţine 100% din KDF: "Trebuie puţini,extraordinar de buni şi foarte bine plătiţi".
Oamenii nu aufost chiar greu de găsit atunci când Brăiloiu a văzutoportunitatea. S-a întâmplat undeva prin 2007. Omul de afaceri îşiterminase de curând mandatul din Turkmenistan: a lucrat acoloaproape trei ani şi a condus o firmă de consultanţă care prestaservicii pentru Turkmengaz (a doua companie de profil din lume,după Gazprom). Povesteşte însufleţit despre Ashgabat, capitalaţării (care înseamnă, în traducere literară din persană, OraşulDragostei): "Este o destinaţie de business foarte importantă şi,mai ales, vibrantă; toate companiile mari din lume au sedii acolo,ai acces la discuţii şi tranzacţii cât tot bugetul Românieifrecvent. Acolo m-am format ca om de afaceri". Odată întors înEuropa, George Brăiloiu a adus cu el nu numai experienţă, ci şi oagendă de telefon bogată, pe care o consideră şi acum cel maiimportant asset al său. "Cele mai importante deţineri ale unui omde afaceri sunt agenda lui de telefon, cercul lui de prieteni şiagresivitatea", consideră Brăiloiu, care recunoaşte că a faceafaceri într-un domeniu atât de restrâns este imposibil dacă nueşti foarte bine conectat. De altfel, Brăiloiu crede că a ajuns săfacă business în acest domeniu doar pentru că a simţit piaţa, nupentru că s-ar pricepe: "Eu nu ştiu să fac nimic; am angajat oamenicare se pricep".
În 2007,principalele activităţi ale lui Brăiloiu erau iahtingul şi bursa.Se înscrisese în cluburi precum cele din Sardinia sau din New York,participa la cupe de iahting celebre şi dădea mâna acolo cu cei maiimportanţi bancheri şi oameni de afaceri ai lumii. Intrarea înafacerile cu aer nu l-a împiedicat să îşi vadă în continuare debărcile lui: are două, iar cu una dintre ele a câştigat locul altreilea la competiţia Rolex Swan din acest an (pe locul întâi fiindEnrico Scerni, iar pe al doilea echipajul condus de Leonardo, fiullui Salvatore Ferragamo).
Vorbind cuoameni şi jucând la bursele externe ("am portofolii bune la marileburse europene, în special acţiuni din domeniul energetic"), GeorgeBrăiloiu şi-a dat seama că aderarea României la UE va însemna şinaşterea unui nou business pe plan local, cel al certificatelor deemisii - care reprezintă dreptul companiilor de a polua. Aînfiinţat KDF Energy şi a intrat pe piaţă în 2008, începând săcumpere direct certificate din schema de emisii 2008-2012. Piaţacertificatelor de emisii de dioxid de carbon îşi are rădăcinile în1997, când a fost semnat de către 183 de ţări protocolul de laKyoto. România a primit un set de certificate în 2007, dar cea maimare cantitate (350 de milioane) este în curs de intrare, eşalonatanual, în contul celor 229 de companii româneşti anual până în2012, când expiră prima perioadă de angajament a Protocolului de laKyoto.
George Brăiloiua înfiinţat pe rând firma din România, apoi filiala din Bulgaria,cea din Grecia şi în cele din urmă pe cea din Lituania (aceasta dinurmă s-a dorit a fi centrul pentru controlul pieţei din ţărilebaltice, însă traderii vestici au luat-o înaintea KDF, aşa căBrăiloiu a decis să o închidă). 2009 a fost un an în care cifra deafaceri a companiei a pornit de la zero şi a atins 100 de milioanede euro, cea mai mare parte a volumului de certificate vândutprovenind din România. În afară de cei mai mari poluatori - precumArcelorMittal, complexele energetice sau jucătorii din ciment -,Brăiloiu spune că are drept clienţi "pe cei mai mulţi poluatori dinRomânia".
"Ne-am datseama de potenţialul acestui sector şi am fost printre primii careau intrat pe această piaţă foarte sofisticată şi nouă", îşiaminteşte Brăiloiu, care a venit nu numai cu dorinţa de a facebusiness în acest sector (cum sunt mulţi alţi brokeri), ci şi cu -după cum spune chiar el - "ceea ce e esenţial în acest business:cunoştinţe; piaţa asta e una foarte restrânsă, cu jucători care secunosc bine între ei; un cerc mic, format din instituţii financiareşi mari case de brokeraj, precum şi trezorerii ale marilor companiienergetice din Europa". Un cerc mic în care Brăiloiu spune că aintrat şi că prezenţa acolo îi asigură tranzacţionarea unor volumecare altfel ar ieşi mai greu din ţară.
"Ca strategie,am ales Balcanii şi am intrat simultan în România, Grecia şiBulgaria, ştiind că marile bănci nu aveau o politică de extindereîn aceste zone şi astfel ne-am putut dezvolta rapid", povesteşteBrăiloiu. În Bulgaria, KDF a deschis biroul în primăvara lui 2010,la Plevna. La câteva luni însă, piaţa bulgară a fost oprită de latranzacţionare, UE considerând că nu este "pregătită" pentru acestsistem. Deşi e o ţară mică, "e una dintre cele mai importante pieţedin Europa din punctul de vedere al certificatelor de carbondatorită producţiei mari de energie, o piaţă mai mare ca România",după cum spune Brăiloiu, care evaluează la 700 de milioane de eurovaloarea certificatelor tranzacţionabile de acolo. George Brăiloiuspune că acum KDF este lider pe piaţa din Bulgaria, având dreptclienţi pe cei mai mari producători de energie. După numărul detranzacţii, KDF este lider şi pe piaţa din România, care a fost în2010 în valoare de 100 de milioane de euro. Pe piaţa din Grecia,unde KDF şi-a deschis birou tot în 2009, la Atena, compania aredeocamdată cam 30% din piaţă. "Doar", pentru că George Brăiloiuţinteşte mai mult şi participă în acest sens la o serie delicitaţii care l-ar putea duce la mai mult de jumătate dinpiaţă.
În toate acesteţări şi nu numai, 2010 a fost un an trist. "Piaţa s-a prăbuşit cavolum faţă de 2009", spune Brăiloiu. În România, a ajuns lajumătate - faţă de o piaţă de 200 de milioane de euro anul trecut,însă în Europa volumele au scăzut şi mai mult. "Prin scădereaproducţiei industriale, instalaţiile aflate sub schema detranzacţionare nu mai sunt nevoite să cumpere dreptul de a emite,iar cum în următorii doi ani nu se întrevede o creştere aproducţiei industriale, piaţa va rămâne nelichidă", explicăBrăiloiu de ce în 2010 cifra sa de afaceri a scăzut - "destul demult, dar nu chiar la jumătate faţă de 2009, când a fost de 100 demilioane de euro". Pe lângă scăderea producţiei industriale, piaţaa devenit neatractivă şi din cauza neîncrederii investitorilor, darşi pentru că nu s-a întâmplat nimic concret la summitul de laCopenhaga de anul trecut. Aşteptări sunt şi acum de la conferinţade la Cancun, care are loc săptămâna aceasta şi unde Brăiloiu afost, din nou, singurul broker invitat de către IETA (InternationalEmissions Trading Association), al cărei membru este. De douăsăptămâni, KDF Energy a fost selectată de către IETA să fie membruîn două grupuri de lucru care fac lobby pe lângă Comisia Europeană,respectiv Convenţia Cadru a Naţiunilor Unite privind SchimbărileClimatice (UNFCCC - United Nations Framework Climate ChangeConvention). Ce înseamnă pentru Brăiloiu faptul că este singurulest-european care face parte din aceste comisii? "Nimic nou, doarrecunoaştere. Au văzut în componenţa lor că nu au pe nimeni dinBalcani, s-au uitat la cine e lider de piaţă şi camatât."
"Nu cred că seva întâmpla nimic notabil la Cancun", estima Brăiloiu săptămânatrecută; pe de altă parte însă, brokerul este încrezător că la unmoment dat, într-un viitor nu foarte îndepărtat, tradingul deemisii va deveni o chestiune globală: "Lumea tranzacţiilor deemisii va fi în zece ani o piaţă mult mai mare; dacă doar Rusia îşipune la punct o schemă de tranzacţionare a emisiilor şi SUAsemnează un angajament, vor fi nişte mişcări enorme. Văd o piaţăglobală cu mari jucători şi cu mari interese". Asta s-ar puteaîntâmpla însă în câţiva ani buni. Şi până atunci ce va face KDF peo piaţă în scădere?
"Ştiu binemirosul cărbunelui, am crescut cu el", povesteşte George Brăiloiu.Tocmai de aceea lignitul reprezintă următorul pas important dinbusinessul KDF. Schema certificatelor de carbon gratuite alocate înperioada 2008-2012 nu se va mai repeta, iar legislaţia europeanăprevede ca fiecare companie să îşi cumpere cotele de care va aveanevoie pentru a putea produce. În România, unde multe dintrecompanii (în special cele de stat) şi-au vândut certificatele depână acum, 2013 ar putea reprezenta un moment foarte dificil: "În2013 se va vedea aproape chirurgical lipsa de modernizare şi lipsainvestiţiilor în instalaţii", apreciază Brăiloiu, care crede cămulte companii de stat din domeniul energiei se vor vedea puse însituaţia de a nu a mai putea produce din cauză că nu au bani pentrua-şi lua certificate. "Eu cred că în acel moment vor apăreainvestitori gata să preia aceste probleme - cum ar fi companiilestrăine de distribuţie de energie prezente în România, care cunoscbine piaţa şi au interese în România." Adrian Mănăilă, fost membrual BVB, consideră de asemenea că în special complexele energeticevor avea aceste probleme, deoarece au vândut constant surplusul,pentru a face rost de bani pentru cheltuieli curente: "Atunci cândvor fi nevoiţi să cumpere, va fi un moment dificil în specialpentru stat - care este acţionarul acestor companii şi care poatefi obligat de UE la plata unor amenzi de până la 100 de euro percertificat lipsă". Aşa sună legislaţia europeană, în condiţiile încare preţul mediu din 2010 pentru un certificat a fost cam de 13-15euro, iar un raport al Société Génerale arată un preţ între 30 şi60 de euro pentru un certificat în 2013. Amenzi s-au dat deja înRomânia, cele mai cunoscute cazuri fiind cele ale Oltchim (care aprimit amendă de 14 milioane de euro) şi TMK Reşiţa (2 mil.euro).
"În 2011, vomavea un an la dispoziţie pentru a pregăti piaţa, a educa clienţiişi a le prezenta ce se va întâmpla în 2013; mai mult, lucrăm cubăncile pentru a pregăti produse bancare prin care să se poatăfinanţa achiziţia de certificate", spune Brăiloiu, care are acum osingură mulţumire: aceea că toţi clienţii săi vor fi protejaţi saumăcar bine informaţi în 2012. Brăiloiu povesteşte că din aceastăpregătire vine şi următoarea piaţă pe care se va dezvolta KDF:programele de reducere a emisiilor de carbon. "Nu suntem un simplubroker, ci pregătim programe complexe de retehnologizare şi demodificare a structurii combustibilului. Programele de reducere aemisiilor vor fi următoarea vedetă pe această piaţă", explică omulde afaceri, care spune că va prezenta în primăvara lui 2011 primelerezultate ale unui astfel de proiect. Conform unor calcule alecompaniei, Brăiloiu spune că acestea i-ar putea aduce profituri dela sute de mii de euro la milioane. Ar fi cel puţin interesantpentru omul de afaceri, care lucrează acum cu marje destul de mici,"de 1 sau maxim 2% din cifra de afaceri".
Schimbareastructurii combustibilului este celălalt aspect care l-a atras peBrăiloiu înapoi în Balcani: "Ne-am concentrat pe România, Bulgariaşi Grecia pentru că, dincolo de apropierea geografică, mai au încomun şi lignitul, ca principală sursă de producere aenergiei".
Când vine vorbade surse de producere a energiei, Brăiloiu admite că e ecologist,deşi "nu fanatic": "E adevărat, conduc o maşină cu un consum mare(Toyota Land Cruiser cu motor V8 - n.r.), dar bărcile pe carenavighez sunt cu vele". Pornirile sale ecologiste au fost şimotorul pentru investiţia pe care a demarat-o în acest an pentru ocentrală pe biomasă, la Horezu, în judeţul Vâlcea. Este vorba de oinvestiţie de 17 mil. euro, pentru 4,2 MW putere instalată. "Va fio centrală mică, performantă, care se va susţine tot timpulsingură, iar mulţumirea mea va fi nu numai profitul, ci şi faptulcă localitatea Horezu, care are acum una dintre cele mai scumpegigacalorii din România, o va avea de la anul pe cea mai ieftină".Investiţia de la Horezu face parte dintr-un plan mai larg al luiBrăiloiu, care ar vrea să dezvolte mici producători "verzi": "Chiarcred că ăsta e viitorul: investiţiile în regenerabile şi centraleleperformante precum cea a OMV Petrom vor înlocui treptat actualiiproducători de energie; piaţa se va schimba şi fiecare trebuie săse poziţioneze cât mai e timp".
"Primatranzacţie bursieră din România cu certificate de emisii de gaze cuefect de seră" - scrie pe un trofeu transparent din biroul luiBrăiloiu. Împreună cu partenerii săi de la Intercapital, GeorgeBrăiloiu a efectuat prima tranzacţie anul trecut, la înfiinţarea decătre bursa de la Sibiu a primei platforme din România unde se pottranzacţiona certificate de carbon. Primită cu entuziasm debrokerii locali, platforma de la Sibex a intermediat până acum 54de contracte a câte 100 de certificate fiecare. "Care piaţă?Tranzacţiile spot cu certificate de carbon nu există în Româniaacum", consideră Adrian Mănăilă, care a studiat piaţa şi sepregăteşte pentru momentul în care legislaţia se va clarifica maibine. Deocamdată, CNVM şi jucătorii din piaţă încă mai discutăîntre ei (au fost şi câteva procese) pe tema TVA-ului şi aîncadrării acestor certificate. La început, au fost valorimobiliare. Ca urmare a suspendării avizului CNVM prin carecertificatele de carbon erau clasificate ca instrumente financiare,acestea intră la momentul actual sub incidenţa Codului Fiscal.Acum, certificatele de carbon sunt clasificate ca fiind prestări deservicii, pentru care se aplică reglementările referitoare la TVA.Ca urmare, cotaţiile din piaţa SIBEX pentru certificatele de carbonconţin preţul net, fără TVA, iar decontarea lor efectivă are locconform regimului fiscal al cumpărătorilor şi vânzătorilor. Fiindpurtătoare de TVA, certificatele nu se pot tranzacţiona spot, datfiind că vânzătorul şi cumpărătorul trebuie în cele din urmă să seîntâlnească pentru decontarea TVA.
"E un mecanismprea greoi pentru piaţa de capital; de fapt, hai să îi spunemoriginal", glumeşte Lucian Isac, directorul Estinvest. Alături dealţi brokeri de pe piaţă, şi Estinvest şi-a luat toate avizelenecesare pentru a tranzacţiona astfel de certificate, a avutclienţi interesaţi, dar nu a tranzacţionat încă nimic. Tocmaipentru că brokerii tradiţionali nu prea au avut acces la piaţă,afaceri precum KDF au putut creşte foarte repede. "Ideea este cătrebuie făcut ceva: vine 2012, va începe toată lumea să îşi punăproblema şi ideal ar fi să facem ceva acum, înainte ca piaţa să sedeschidă şi toată lumea să se trezească fără bani şi înimposibilitatea de a mai produce", spune Adrian Mănăilă. Fostulmembru al consiliului BVB aminteşte de Pascal Barkats, un trader decertificate verzi de la Braşov, care a pus bazele Israrmart Groupşi care a avut în urmă cu ceva timp iniţiativa unei burse decertificate verzi la Braşov - în ideea că ar putea deveni o bursăregională, la fel ca NordPool (o iniţiativă similară a ţărilornordice).
Însă niciNordPool nu a ajuns acolo unde intenţionase şi volumele vândute auscăzut destul de mult în ultimii doi ani în favoarea marilor centrefinanciare europene: Londra, Amsterdamul şi chiar Parisul au atrascele mai multe astfel de tranzacţii. După cum spune şi GeorgeBrăiloiu: "Banii trag la bani: unde sunt Citibank şi Credit Suisseşi alţi mari bancheri europeni, acolo vor fi şi certificatele;totul e să lucrezi cu ei".
Şi mai e cevacel puţin la fel de important, consideră Brăiloiu: informaţia."Când eşti pe această piaţă, contează enorm să ştii ce se vaîntâmpla nu mâine sau poimâine, ci în următorii ani". Iar dacă din2013 piaţa certificatelor de carbon va intra într-o altă schemă detranzacţionare, ce urmează? După cum spune Brăiloiu, "orice existăîn aer şi poate fi standardizat va fi tranzacţionat". Pentruînceput, va fi vorba despre dioxidul de sulf (care ar putea intrala tranzacţionare în 2013 şi pentru care sunt estimate preţuri depeste 100 euro pe tonă) sau chiar oxigenul - însă nu mai devreme de2020. "Regulile privind poluarea vor fi din ce în ce mai stricte,chiar şi pentru ţările foarte sărace, din Africa. Va produce numaicine va avea bani", conchide Brăiloiu. Sau cine se va pregăti dintimp pentru a rămâne competitiv.
Săptămânatrecută, conturile companiei Holcim au fost sparte şi au fostfurate certificate în valoarea apoximativă de 15 milioane de euro.Ştirea s-a răspândit repede, la fel ca întrebările celor care nucunosc piaţa, pentru care valoarea de 15 milioane de euro a atrasatenţia. Urmează o cercetare internaţională şi reprezentanţiiHolcim speră că vor putea recupera certificatele, altfel fiindobligaţi să cumpere altele. Privit în perspectivă, furtulcertificatelor spune ceva mai mult despre această piaţă, despre cumnevoia a crescut în diverse colţuri ale Europei, despre reţelele decrimă organizată din domeniu, despre discrepanţele de funcţionarede la ţară la ţară. Cel mai important însă, spune ceva desprepresiune. "Urmează ani dificili din acest punct de vedere. Chiareste vorba de bani mulţi şi de reguli pe care nimeni nu le va maiputea încălca." George Brăiloiu spune că este pregătit. Întrebatdespre viitor, respiră adânc şi zâmbeşte: "Am tot aerul de care amnevoie".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
