Dacă până acum aproape toate companiile antreprenoriale româneşti căutau bani, căutau finanţare pentru desfăşurarea activităţii, acum o parte dintre ele caută mai puţină finanţare pentru că deja au acumulat ceva bani, ci mai mult caută noi pieţe de desfacere, în special pieţe externe, noi parteneri, noi contacte care pot să le deschidă uşi în obţinerea unor contracte de vânzare pentru produsele pe care le fac sau serviciile pe care le pot livra.

Pentru România, pentru companiile antrepre­nori­ale româneşti, SUA ar re­prezenta o piaţă mult prea îndepărtată, în con­diţiile în care firmele româneşti nu prea au ieşit în regiunea Europei Centrale şi de Est, nu peste ocean.

Spre deosebire de companiile din Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, ca să nu mai vorbim de companiile din Austria, companiile antreprenoriale româneşti nu prea s-au extins dincolo de piaţa românească. Nu s-au extins nici măcar pe pieţele cele mai apropiate cu care România are graniţă.

Extinderea pe pieţe internaţio­nale nu este doar o opţiune de creştere pentru compa­niile româneşti, ci o investiţie strategică în stabilitatea afacerilor pe termen lung. Să rămâi pe o singură piaţă poate fi riscant într-un context economic volatil, aşa că pentru companiile româneşti curajul de a explora pieţe noi ar putea face diferenţa între stagnare şi creştere sustenabilă.